10,832 matches
-
sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cartal a făcut parte din componența României, în
Cartal, Reni () [Corola-website/Science/317904_a_319233]
-
18 km de centrul raional Reni. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Frecăței (în ), în acel an el fiind redenumit Limanske. Localitatea Frecăței a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. Populația era formată inițial din moldoveni. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei
Frecăței, Reni () [Corola-website/Science/317908_a_319237]
-
sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Frecăței a făcut parte din componența României, în
Frecăței, Reni () [Corola-website/Science/317908_a_319237]
-
km est de centrul raional Reni. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Caragacii-Vechi (în ), în acel an el fiind redenumit Nahîrne. Localitatea Caragacii-Vechi a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Caragaci. Populația satului era formată inițial din moldoveni. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat
Caragacii-Vechi, Reni () [Corola-website/Science/317926_a_319255]
-
sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Caragacii-Vechi a făcut parte din componența României, în
Caragacii-Vechi, Reni () [Corola-website/Science/317926_a_319255]
-
singurul raion din Bugeac, care încă mai are o populație majoritară românească. Orașul Reni, centru raional, este situat pe malul stâng al Dunării. Prima mențiune scrisă a orașului datează din anul 1548. În acea perioadă, Reniul făcea parte din componența Principatului Moldova. Localizarea geografică avantajoasă la intersecția mai multor cursuri de apă navigabile și a drumurilor comerciale a contribuit la transformarea rapidă a Reniului într-un port și centru comercial de tranzit. În anul 1621 turcii au cucerit orașul, redenumindu-l Tomarovo
Raionul Reni () [Corola-website/Science/317942_a_319271]
-
sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În anul 1877 a fost construită calea ferată Reni - Tighina, care a legat orașul Reni cu partea centrală a Basarabiei rămasă sub ocupație rusă. În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost
Raionul Reni () [Corola-website/Science/317942_a_319271]
-
mari, încât puteai băga mâna. Pereții erau negri, plini de păianjeni, podeaua era ruptă, iar covoarele se învechiseră și erau urâte“", își amintea Oltea Horecica, o enoriașă a bisericii. În 1959, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la Unirea Principatelor, fațada exterioară a bisericii a fost restaurată. O altă serie de reparații au avut loc în 1966, prilej cu care a fost zugrăvită în interior, i s-a reparat acoperișul, a fost înlocuit stâlpul de susținere a crucii de pe turla
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
argint din 1795, “Evanghelia” (ediția de Râmnic) din 1784, Evanghelia mare de la Mănăstirea Neamț din 1821 și un chivot de argint din 1824. Biserica mai dispune și de obiecte cu valoare istorică cum sunt jilțul domnesc al primului domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza (trecut în inventarul lăcașului de cult); epitaful cusut în fir în 1880 de schimonahia Eupraxia Vârnav; amvonul sculptat în lemn de la începutul secolului al XIX-lea. Cercetătorul Sorin Iftimi afirmă că acel tron nu era a
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
islamul predominau. Franța era un centru cultural de marcă în domeniul filosofiei și a științelor, influențată puternic de Italia. Anglia și Flandra preluaseră de la statele-orașe italiene dominanța în domeniul comercial. În Anglia dezvoltarea administrației de stat ajunsese cel mai departe. Principatele germane erau încă dominate de idei feudaliste și de lupta pentru putere. Spania și Portugalia urcaseră o treaptă în ierarhia lumii datorită descoperirilor geografice noi, la care jucaseră un rol important. Țările nordice, aflânduse la extremitatea Europei, au făcut cunoștință
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Printre altele, era proprietara moșiei Hănășeni din Basarabia, al cărei venit îl primea prin intermediul Consulatului Rusiei. În secolul al XIX-lea, în jurul bisericii se afla un cimitir parohial. Înspre sud se întindeau Palatul domnesc al lui Mihail Sturdza, domnitor al Principatului Moldovei în perioada 1834-1849, și grajdurile domnești. Înspre nord erau casele spătarului Ioniță Gheuca, vândute pe la 1756 lui Lupu Balș, care se întindeau până lângă cimitir. Mai la vale era o crâșmă vestită, al cărei proprietar era un oarecare Lupu
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
Biserica „Sfântul Anton de Padova” din Pașcani este o biserică romano-catolică construită între anii 1985-1996 în orașul Pașcani (județul Iași). Ea se află pe strada 1 Decembrie 1918 nr. 1. Formarea comunității catolice din Pașcani datează după Unirea Principatelor Române (1859). În anii următori unirii s-a pus problema construirii de căi ferate pe teritoriul noului stat. Printre primele căi ferate proiectate a fost calea ferată care urma să lege fosta capitală a Moldovei, Iași, de noua capitală a
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
(n. 1816, Calapodești, Principatul Moldova - d. 10 ianuarie 1882, Mănăstirea Valaam, Imperiul Rus), numit și "Antipa Athonitul" sau "Antipa Românul", a fost un călugăr creștin-ortodox originar din Moldova, care este venerat ca sfânt de Biserica Ortodoxă. A trăit în mănăstiri de la Muntele Athos, din
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
vestit. El a fost canonizat de mănăstirile din Muntele Athos în anul 1906, cultul său fiind extins și în celelalte biserici ortodoxe. S-a născut în anul 1816 într-o familie de țărani din satul Calapodești aflat pe atunci în Principatul Moldova, primind la botez numele de Alexandru Luchian. Tatăl său, Gheorghe Constantin Luchian, era diaconul bisericii din sat, iar mama sa, Ecaterina (născută Atanasiu), se va călugări mai târziu cu numele de Elisabeta. Rămas orfan de tată, a învățat meșteșugul
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
multe decenii (din 1812) de limbă rusă, să rămână în ignoranță, decât să i se deschidă școli primare în propria-i limbă. Autoritățile țariste au ridicat o cortină de fier la granița de pe Prut cu România. Anexarea unei părți a Principatului Moldovei la 16 mai 1812 -aflat sub suveranitate otomană- a dus și la o dezrădăcinare cultural-lingvistică, împiedicând evoluția firească alături de poporul care în 1859 s-a unit cu Valahia prin dubla alegere a domnitorului român Alexandru Ioan Cuza. Moldovenismul, care
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
Gubernia Basarabia valențe deosebitoare. Datorită acestei concepții special menită să provoace dezorientare, populația românească dintre Prut și Nistru este obligată să-și caute rădăcinile exclusiv în moștenirea strict provincială de până la 1812 și să uite de frații români din fostul Principat al Moldovei. În aceste condiții, fondul cultural-lingvistic al acestei populații se limitează la cel mult scrierile cronicarilor din Moldova, mai ales la limba și creația populară, care nu au trecut prin fazele de dezvoltare a literaturii române moderne. Prin urmare
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
culturii, literaturii, etc., este împănată masiv cu rusisme. Apare astfel o limbă moldovenească hibrid (folosită și azi) care dobândea deseori forme ridicole și era considerată principalul element definitoriu al națiunii moldovenești. Această limbă era (este) diferită de limba folosită în Principatul Moldovei cu alfabet chirilic și apoi latin. A avut loc revizuirea fondului de cărți: literatură română considerată "străină" a fost confiscată și înlocuită cu literatură de propagandă ruso-sovietică, fapt ce a dus la imposibilitatea perpetuării conștiinței naționale și la apariția
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
Carolina a Austriei. Fratele său mai mare, Francesco, a murit la vârsta de cinci ani, așa că Leopold a devenit moștenitor al Marelui Ducat la vârsta de doi ani. În 1799 și-a însoțit tatăl în exil la Viena, apoi în principatele pe care le-a primit drept compensații pentru pierderea Marelui Ducat, Salzburg și Würzburg. S-a întors în Toscana cu tatăl său la 15 septembrie 1814, după prima abdicare a lui Napoleon, bine primit de către supușii săi pentru politica tatălui
Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana () [Corola-website/Science/322953_a_324282]
-
atunci ilegal, și în acea perioadă a devenit un adept al metodologiei istorice marxiste bazate pe materialismul dialectic. În anul 1940 a terminat titlul de doctorat în litere, una din teze fiind „Siria de nord în perioada cruciadelor și a principatului franc al Antiohiei”. A trebuit să-și întrerupă cariera științifică și didactică din cauza izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial. Recrutat în armata franceză la 15 aprilie 1940 , el a căzut în prizonierat și a fost deținut în Germania vreme
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
șobolani. Prințul și vrăjitorul o răpesc pe Ratine, dar Firmenta o ajută să scape preschimbând întreaga familie în păsări. Următoarea încercare a celor doi este zădărnicită ulterior prin transformarea în animale, apoi în oameni. Ratin reușește să își cumpere un principat și, odată devenit nobil, poate să aspire la mâna Ratinei, cu care se căsătorește. Povestirea are 13 capitole, fără titlu. Povestea este un amestec de basm, literatură de aventuri și fabulă. Întâlnim elemente specifice basmelor, cum sunt zâna și vrăjitorul
Aventurile familiei Raton () [Corola-website/Science/323936_a_325265]
-
Întâlnim elemente specifice basmelor, cum sunt zâna și vrăjitorul, iar autorul se adresează cititorilor cu apelativul "copii". Personajele călătoresc de la bancul Samobrives pe apele lumii, apoi în orașul Ratopolis, pe la Sfinxul din Gizeh și, în cele din urmă, ajung în principatul cumpărat de Ratin, totul după o cursă continuă între zâna Firmenta cu Ratin pe de o parte și prințul Kissador cu vrăjitorul Gardafour de cealaltă parte. Jules Verne nu pierde ocazia să satirizeze, la fel ca în fabule, moravurile sociale
Aventurile familiei Raton () [Corola-website/Science/323936_a_325265]
-
construită în jurul anului 1841 în satul Țigănești (comuna Munteni, județul Galați). Ctitorul bisericii este considerat a fi marele logofăt și poet Costache Conachi (1777-1849), proprietarul moșiei Țigănești (unde avea și un conac) și unul dintre cei mai bogați boieri din Principatul Moldovei. Edificiul se află în cimitirul satului. În secolul al XVIII-lea, moșia Țigănești a devenit proprietatea familiei boierești Conachi. A fost construit un conac boieresc care a fost stăpânit de Manolachi Conachi (d. 1803), vornic al Țării de Jos
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
avut un singur copil, Ecaterina ( Cocuța) Conachi, care s-a născut la 17 august 1828. Soția sa a murit la 12 octombrie 1831, fiind înmormântată în cimitirul Bisericii Banu din Iași. Retras la Țigănești după o candidatură nereușită la domnia Principatului Moldovei, Costache Conachi a modernizat conacul boieresc (în perioada 1839-1841) construind și o poartă triumfală în stil neogotic. Tot atunci a construit o biserică cu hramul "Sf. Nicolae", probabil în locul alteia mai vechi. Fiica lui Costache Conachi, Cocuța, s-a
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
de Imperiul Rus și Imperiul Otoman în orașul Cetatea Albă (denumit pe atunci de către turci "Akkerman"; astăzi în Ucraina). Imperiul Otoman s-a obligat să accepte că domnitorii Moldovei și Țării Românești să fie aleși de „Sfatul boieresc” din fiecare principat pentru un mandat de șapte ani. Domnii aleși urmau să fie confirmați de cele două puteri semnatare. Armata otomană a trebuit să se retragă din ambele Principate Dunărene, unde staționau încă din 1821, ca răspuns la acțiunea Eteriei (parte a
Convenția de la Akkerman () [Corola-website/Science/319439_a_320768]
-
domnitorii Moldovei și Țării Românești să fie aleși de „Sfatul boieresc” din fiecare principat pentru un mandat de șapte ani. Domnii aleși urmau să fie confirmați de cele două puteri semnatare. Armata otomană a trebuit să se retragă din ambele Principate Dunărene, unde staționau încă din 1821, ca răspuns la acțiunea Eteriei (parte a Războiului de independență al Greciei și a revoluției lui Tudor Vladimirescu). Otomanii au fost de asemenea de acord să cedeze muntenilor controlul asupra porturilor dunărene Giurgiu, Brăila
Convenția de la Akkerman () [Corola-website/Science/319439_a_320768]