9,648 matches
-
a ceea ce redactase din Povestirile din Canterbury.”768 Ca în orice parabolă, firul epic este simplu: în timp ce Melibeus era plecat la război, trei dușmani mai vechi i-au pătruns în casă, au bătut-o pe Prudenția, soția sa, și au rănit o grav pe fiica lor, Sofia. Dialogul dintre Prudenția și Melibeus, care constituie cea mai mare parte a povestirii, se focalizează pe insistențele și sfaturile cumpătate pe care soția le oferă soțului de a nu se răzbuna, de a urma
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ar fi fost o pildă: cei trei dușmani, în viziunea femeii, ar reprezenta trei ispite - a lumii, a cărnii și a diavolului, iar cele cinci răni ale Sofiei nu pot întruchipa decât cele cinci simțuri ale bărbatului, care au fost rănite, deoarece el s a îndepărtat de creștinism, preferând o cinstire a zeilor războinici. Încercarea Prudenției, prin măiestria discursului, nu este doar aceea de a readuce pacea în comunitatea vizibil tulburată de un spirit vindicativ, ci, mai ales, de a restaura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu care se aseamănă raportul-amintire al lui V. Vineș este cel al interogatoriului amintit, care face parte din același dosar al instituirii curatelei. Judecătorul Ghiță Brusan întreabă: „Cum te chiamă?” iar pacientul Mihail Eminescu răspunde: „Sunt Matei Basarab; am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar pe care regele l-a pus să mă împuște cu pușca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare...” Poetul răspunde cu achizițiile bolii sale descrise de doctorul Vineș. Vom urmări ceva mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
condus și instalat în ospiciul Caritatea din București, unde stătu mai bine de două luni într-un delir liniștit...” Intenția lui D. Teleor de a-i da o replică lui Nicolae Pătrașcu este evidentă de vreme ce insistă că poetul n-a rănit pe nimeni, doar se amuza trăgând focuri de pistol în aer; dar la D.Teleor amintirile se încurcă, se suprapun, se confundă. Crede că poetul locuia la Chibici, că pe acesta l-a chemat poliția, etc. În fond, el face
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de valoare fără a fi ipocriți sau fără să ne certămă Doi oameni pot avea relații unul cu celălalt doar acolo unde amândoi sunt curați; adică acolo unde pot să fie unul cu celălalt pe deplin deschiși, fără a se răni. Iar aceasta noi doi o putem face numai dacă ne limităm relațiile la comunicarea unor fapte ce pot fi stabilite în mod obiectiv, precum și la comunicarea sentimentelor noastre prietenești. Toate celelalte teme ne duc la prefăcătorie și la ceartăă Îți
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
privesc munca noastră, modul cum ne merge și altele de acest fel și să lăsăm la o parte orice judecată de valoare, în deplină conștiință a faptului că în această privință nu putem fi pe deplin cinstiți fără a-l răni pe celălalt (acest lucru este valabil în mod sigur, cel puțin pentru mine).“26 Progresele pe care le realizează în clarificarea gândurilor sale asupra esenței logicii par să fi fost importante. Ele sunt înregistrate în notele pe care i le
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
irosirile” pot căpăta un aspect demn sau, dimpotrivă, unul nedemn sau chiar ilogic: „Gelosul este vrednic de plîns dacă Își petrece viața căutînd un secret a cărui descoperire Îi distruge fericirea” (Johan Oxenstiern). * „Cel care se ceartă cu un bețiv rănește un absent.” (P. Syrus) Desigur, este penibil să-ți pui mintea cu un om pe care beția Îl face să nu fie stăpîn pe judecata lui; vorbind cu el, te adresezi, de fapt, vinului din el, și nu conștiinței sale
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Ceea ce-ți lipsește, Împrumută de la tine.” (Cato) Adică să te alimentezi mereu cu o Încredere În tine Însuți, și să rămîi mereu credincios ție Însuți: acestea sînt sursele care Întrețin sentimentul valorii conștiinței tale, care te va face să rănești de fiecare dată, ca pasărea Phoenix, din jurul propriilor eșecuri și dezamăgiri. „ * „Mare lucru În viață este să fii simplu.” (G.B. Shaw) Adică neprețios În pretențiile față de sine: În felul acesta te prezinți lumii așa cum ești În realitate, și nu riști
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a te feri de boala stupidă a amorului propriu exagerat...” (George Sand). * „Nu trebuie să riscăm să glumim decît cu oameni politicoși sau deștepți.” (La Bruyère) Numai prin aceste două calități putem Înfrînge, pe moment cel puțin, sensibilitatea propriului orgoliu, rănit de ironia cuprinsă Într-o reușită vorbă de duh. Andrei Pleșu consideră că „umorul” ar trebui să fie o componentă esențială și, totodată, frecventă a condiției umane: „Într-o atmosferă de bună dispoziție - nu de veselie isterică sau de chicoteală
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se va împlini treizeci de ani mai târziu când, într-adevăr Ludovic al XIV-lea va deveni cel mai important monarh european și Franța prima putere economică a secolului al XVII-lea. Născut cu doi dinți, Delfinul a reușit să rănească opt doici, lucru ce l-a determinat pe ambasadorul Suediei să remarce„vecinii Franței să se teamă în fața acestei lăcomii“. Cu toată bucuria și euforia momentului nașterii moștenitorului - urmat la doi ani de un alt„miracol“, nașterea fratelui său, Monseniorul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
realizat un bust magnific al lui Ludovic al XIV-lea, pentru care a fost plătit regește. Domul Invalizilor și capela sa aurită domină și în zilele noastre orașul. Proiectat de Mansart, spitalul este un tribut plătit de rege pentru soldații răniți în războaiele pe care le ducea Franța contra marilor puteri europene. Mansart a realizat și o intrate separată în Dom, de unde Ludovic putea privi la soldații aflați în convalescență fără să fie nevoit să intre în contact cu aceștia. Planurile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
foarte bine și purtând o [haină albastră brodată cu aur și argint] în stilul celor purtate în 1663. Intrând în camera regelui, a îngenunchiat... Regele i-a spus că nu l-a chemat atâta vreme pentru că inima i-a fost rănită, însă acum îl chemase din toată inima, și că era încântat să-l vadă din nou. M.de Vardes a răspuns cât mai elocvent și emoțional, iar darul lacrimilor pe care Dumnezeu i l-a dat a fost evidențiat cu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
dar rivalii săi, și Bussy, ecoul geloziei întruchipate, au pus acest lucru pe seama danturii neregulate; era fragilă, însă elegantă și flexibilă[...] avea urme de vărsat de vânt. Un autor modern, remarcând această imperfecțiune, a comparat-o cu «o lebădă frumoasă, rănit㻓 Doamna de Sevigné o numește poetic„o violetă umilă, atât de impresionantă, atât de interesantă, atât de tandră “. Ludovic al XIV-lea a depus eforturi vreme de șase săptămâni să o seducă. Un pamflet anonim din acea epocă, intitulat Les
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi sau răzvrătire am cugetat sau prea m-am săturat sau m-am îmbătat sau nebunește am râs sau ceva rău am cugetat sau frumusețe străină am văzut și cu dânsa mi-am rănit inima sau ce nu se cade am grăit sau de păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt nenumărate, sau de rugăciune nu m-am îngrijit sau altceva rău am făcut și nu-mi aduc aminte; că acestea toate
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pe alte drumuri, nu mă cruța Doamne, dar dămi putere să mă alipesc de bine. Păzește-mă de tot cuvântul și de toată fapta aducătoare de moarte sufletului meu, de orice mișcare ce ar putea să Te jignească sau să rănească pe fratele meu. învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Și dacă voia Ta este ca să tac, inspiră-mă să păzesc tăcerea într-un duh de pace care să nu pricinuiască nici o întristare și nici o pagubă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
titlul Un frizer-poet și o damă care trebuie să se scarpine-n cap, cu un comentariu ironic la adresa autorului „lirico-decadento-simbolisto-mistico-capilaro-secesionist, turbat de impresia stupefiantă ce i-a produs-o capelura d’auro-blondo-irizo-bronzată a celeia care etc...” (Cioculescu, 1977, p. 194). Rănit În amorul propriu, tânărul autor a pus la cale o răzbunare cumplită: În Revista literară din 30 noiembrie 1901, Caion a publicat articolul „Domnul Caragiale”, În care arăta, printre altele, că drama Năpasta este „o plagiatură după o dramă ungurească
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
întâmplat, în așa fel încât altă dată să nu se mai repete. Prietenii ne ajută să ne menținem părerea bună despre noi. Prietenii ne oferă informații autentice, chiar și atunci când ele sunt negative; însă fac acest lucru fără a-l răni pe celălalt. Aceasta ilustrează ceea ce specialiștii au numit modelul amplificativo-afectiv, conform căruia îi plăcem pe oamenii care ne permit să ne păstrăm o bună părere despre noi înșine, prin favorizarea unor motivații de creștere (Wosińska, 2005). Iubirea reprezintă, la rândul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sprijin; • empatia; • capacitatea de cooperare; • capacitatea de autodezvăluire. h. Violența este o altă sursă a relațiilor conflictuale Există, după D. Shapiro (1998), trei categorii principale de violență: • violența fizică: se manifestă atunci când cineva "face uz de forța fizică pentru a răni pe altcineva; acest tip de violență se manifestă, de regulă, cu intenție" (p. 131); • violența psihică: există atunci când "cineva dăunează imaginii de sine a altcuiva" (ibidem) (de exemplu: situația în care un părinte îi spune întruna copilului său că e
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nostru comun. A reacționa cu empatie ne ajută să ne fie mai puțin frică unii de alții, să fim mai deschiși, să cooperăm (Filliozat, 2006b, p. 14). Incapabili să le cunoaștem, să le înțelegem și să le gestionăm, ne putem răni unii pe alții (idem, p. 10). Emoțiile, sentimentele, dispozițiile au o gramatică proprie. Putem învăța să ne apropiem, să ne respectăm, să ne ajutăm, să ne rezolvăm nonviolent conflictele. Una dintre marile provocări de azi este, așadar, alfabetizarea emoțională (idem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care nu știe și nu reușește să-și exprime furia este adesea o victimă neputincioasă. Mânia nu vorbește decât despre noi, despre trebuințele și frustrările noastre. În schimb, violența prin raportare la furie vorbește despre celălalt. Ea acuză, caută să rănească, să distrugă, să elimine. Violența este "rezultatul unei încercări de a ne proteja împotriva intensității trăirilor, proiectându-le asupra altcuiva; este faptul de a atribui suferința altcuiva, prin acuzare" (ibidem). Violența este, de fapt, "rezultatul refulării furiei, al incapacității de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fi tratat cu nepăsare, cu aroganță, cu ironie, cu dispreț sau în zeflemea; e. a fi umilit în public (7%). Fiind o emoție foarte supărătoare, ce conferă o stare de disconfort, pe durata căreia există o mare probabilitate să-i rănim pe ceilalți, devine firesc pentru cei mai mulți dintre noi să ne dorim să ne eliberăm cât mai repede de mânie. "Oamenii care dau dovadă de echilibru în controlul mâniei remarcă L. Carter (2007) cunosc valoarea eliberării de mânie. Ei sunt suficient
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu are conștiința că a fost iertat și nu își schimbă atitudinea, atunci reconcilierea devine foarte greu de realizat, dacă nu imposibilă. Oricum, cel care iartă poate oferi darul compasiunii, al bunăvoinței și al iubirii, sperând că cel care a rănit se va schimba, își va cere scuze, va regreta cu adevărat. În iertare, reconcilierea înseamnă că am lăsat problemele în urmă, că a început procesul de recâștigare a încrederii; presupune, totodată, că relația poate fi reluată și continua să se
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
persoanei ofensate "propriile sentimente de vină, rușine și durere pentru comportamentul nostru care a jignit-o" (idem, p. 26). Orice regret sincer începe din inimă. Recunoaștem că ceea ce am făcut a fost greșit, că atitudinea sau acțiunile noastre l-au rănit pe semenul nostru (care, în cele mai frecvente cazuri, este vorba de o persoană apropiată din punct de vedere afectiv, emoțional). Scuzele sincere sunt un dar pentru persoana ofensată. Rolul lor este acela de a comunica faptul că ne pasă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de la frustrare și dezamăgire până la o aversiune și un dezgust febril și intolerabil" (Wilks, 2003, p. 201). Ura ne face să ne simțim în același timp și bine și rău. Bine, pentru că ne dă putere asupra celor care ne-au rănit; rău, pentru că suntem încordați, nemulțuimți, afectați. "Unii oameni scrie F. Wilks (2003) prin natura lor sau din cauza lipsei de sprijin afectiv în copilărie, sunt mai predispuși la ură ca răspuns emoțional la o situație dificilă. Dar toți suntem capabili să
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sunt, în general, acele lucruri care ne fac să ne simțim neajutorați și șubrezi. Când urâm, simțim o nevoie imperioasă să scăpăm de ceea ce ni se pare detestabil: "ochii noștri devin pumnale, inima ne e plină de fiere, vrem să rănim, să umilim, să anihilăm obiectul urii noastre, să urlăm, să-l facem bucățele" (Holmes, Holmes, 2001, p. 115). În principiu, nu-i putem urî "decât pe cei de care sunem dependenți într-o oarecare măsură", scrie F. Wilks (2003, p.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]