9,634 matches
-
bălăbăneam acum pe vergi, parcă fără viață, iar la fiece legănare a noastră răspundea, jos, legănarea capului timonierului, care moțăia și el. Ai fi zis că și valurile moțăiau, legănîndu-și leneșe crestele; peste întreaga întindere a mării pierdute în transă, Răsăritul își scutura capul spre Apus, iar soarele și-l scutura pe al lui, deasupra tuturor. Deodată am avut senzația că sub pleoapele mele închise se sparg bășici; mîinile mi se încleștară pe sarturi, ca niște menghini; o forță nevăzută, binevoitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe tronul său. în unele privințe, unghiul de vedere cel mai impunător sub raport fizionomic, din care poate fi contemplat cașalotul, este cel oferit de fruntea lui. Văzut astfel, capul pare sublim. O frunte frumoasă de om este aidoma unui răsărit de soare în ceasul dimineții. în pacea pășunilor, fruntea încrețită a taurului poartă pecetea măreției. Fruntea elefantului care împinge tunuri grele pe o potecă de munte este măreață. Fie ea de om sau de animal, misterioasa frunte seamănă cu acel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
totul depinde de starea sufletească în care te afli: dacă ești într-o dispoziție dantescă, vei vedea diavoli; dacă ești în starea sufletească a unui Isaia, vei vedea arhangheli. Cocoțat în vîrful catargului corabiei mele, în zorii unei zile, cînd răsăritul împurpura cerul și oceanul, am zărit deodată la orizont un cîrd mare de balene, îndreptîndu-se buluc spre soare și vibrînd o clipă la unison, cu aripile cozilor lor. Mi s-a părut atunci că o asemenea scenă de adorație a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bună să fie vîndută cu carul îașa cum sînt vîndute colinele din jurul Boston-ului) pentru a umple vreo mlaștină din Calea Lactee. Dublonul acela era făcut din aur pur, scos de undeva, din inima unor dealuri bogate, din care curg, către răsărit și apus, peste nisipuri aurifere, apele a numeroase Pactoluri. Și, deși acum era țintuit lîngă rugina piroanelor de fier și cocleala cuielor de aramă, își păstra încă, nealterată și nepîngărită de nici o pată, strălucirea din Quito. Cu toate că stătea în mijlocul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aramă, își păstra încă, nealterată și nepîngărită de nici o pată, strălucirea din Quito. Cu toate că stătea în mijlocul unui echipaj barbar și cu toate că rămînea, noapte de noapte, învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut sluji drept paravan oricărui hoț - fiece răsărit de soare îl găsea în locul unde-l lăsase în ajun asfințitul, căci fusese pus de-o parte și sfințit în vederea unui țel înfricoșător, iar marinarii, oricît de ușuratici ar fi fost de felul lor, îl venerau, cu toții, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu mai poate fi niciodată scurtat și un picior care nu mai poate niciodată s-alerge! Unde-ai văzut-o pe Balena Albă? Și cînd? E mult de-atunci? -Ă Balena Albă, răspunse englezul arătînd cu brațu-i de fildeș spre răsărit și privind cu jale în lungul lui, ca printr-un telescop - acolo am văzut Balena Albă, la Ecuator, în sezonul trecut. Ă Și ți-a smuls brațul, nu-i așa? întrebă Ahab, coborînd de pe cabestan pentru a se sprijini de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
am ieșit în sfîrșit pe întinsele Mări ale Sudului, aș fi putut să salut Pacificul, mulțumindu-i - dacă nu pentru altceva - măcar pentru faptul că îndelungile rugăminți din tinerețe mi se împlineau acum: seninul ocean se rostogolea în fața mea către răsărit, pe mii și mii de leghe albastre. Oceanul acesta, al cărui freamăt potolit, dar înfricoșător, pare să vorbească despre un suflet ascuns în adîncurile sale, întocmai cum pămîntul din Efes se tălăzuia, zice-se, peste Sfîntul Ioan Botezătorul - are ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-i urăște la rîndu-i, îi dă omului mai multă uitare decît moartea însăși. Vino, ridică-ți și tu lespedea de mormînt din cimitir și vino-vino-ncoace, să te cununi cu noi!“ Ascultînd asemnea glasuri în zori și în amurg, la răsărit și la apus, sufletul fierarului răspundea: „Da, vin acuș!“ Și astfel, Perth porni la vînătoarea de balene. Capitolul CXII FORJA Pe la amiază, Perth, cu barba-i încîlcită și cu trupul încins cu un șorț din piele de rechin, stătea între
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putea să vezi pe-o noapte întunecată ca asta, mai bine decît alții, oricît de nebuni ar fi ei? Ă Uite! exclamă Starbuck apucîndu-l de umăr pe Stubb și arătînd cu degetul spre prova. Nu vezi că furtuna vine dinspre răsărit, adică tocmai din direcția în care vrea să pornească Ahab în căutarea lui Moby Dick? și pe care-a luat-o chiar azi la prînz? Acum, uită-te la ambarcațiunea lui: în ce parte a fost sfărîmată? La pupa, omule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nemișcat pe locul lui; atunci Ahab, care aștepta cu atenția încordată rezultatul, se depărtă de habitaclu și exclamă, cu brațul întins spre el: Ă Priviți voi înșivă și spuneți dacă Ahab nu-i stăpîn peste puterea magnetică! Soarele e la răsărit, iar busola îi adeverește poziția! Marinarii veniră unul după altul să privească - fiindcă niște ageamii ca ei credeau doar în ceea ce vedeau cu ochii - apoi se depărtară în tăcere. în ochii strălucitori și plini de dispreț ai lui Ahab se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din apă. Pe mare, în anumite împrejurări, focile au fost nu arareori confundate cu niște oameni. Ă Dar presimțirile marinarilor aveau, să se adeverească din plin, chiar în dimineața aceea, prin năpasta ce se abătu asupra unuia dintre ei. La răsăritul soarelui, omul acela se dădu jos din hamacul lui și se sui în vîrful arborelui - trinchet; și, fie că încă nu se trezise de-a binelea îcăci marinarilor li se întîmplă uneori să se urce pe catarg într-o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a-și ascuți armele cele noi. între timp, dulgherul îi meșteri lui Ahab un alt picior, din chila sfărîmată a ambarcațiunii sale. Iar Ahab, întocmai ca noaptea trecută, rămase parcă înșurubat în spiraiul cabinei, privind, pe sub borurile pălăriei, drept spre răsărit, aidoma unui heliotrop care pîndește primele raze ale soarelui. Capitolul CXXXIV VÎNĂTOAREA - A TREIA ZI Dimineața celei de-a treia zile răsări luminoasă și proaspătă; veghetorul singuratic de pe arborele-trinchet fu înlocuit încă o dată de o armată întreagă de marinari, care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apă; și, în felul acesta, însoțiră tot timpul ambarcațiunea, cu mușcăturile lor perfide. E un lucru care li se întîmplă adesea ambarcațiunilor pe acele mări împînzite de rechini: aceștia le urmăresc, la fel cum urmăresc vulturii batalioanele ce mărșăluiesc spre răsărit, rotindu-se deasupra stindardelor lor, ca și cum ar ști ce le-așteaptă. Rechinii aceștia erau, însă, primii pe care-i întîlnea Pequod din ziua cînd fusese semnalată pentru prima oară Balena Albă și, fie din pricină că oamenii din ambarcațiunea lui Ahab erau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
1921 (când matematicianul pleacă în Germania pentru doctorat) și o a doua, efectiv „incendiară”, între 1927 și 1930. Articolele publicate acum, în „Ideea europeană” (Poetica domnului Arghezi și Evoluția poeziei lirice, după E. Lovinescu), „Viața literară” (Poezia leneșă), „Ultima oră” (Răsăritul crailor, Legenda și somnul în poezia lui Blaga) și „Vremea” (Salut în Novalis) evidențiază, spectaculos ca un foc de artificii al spiritului, un crez (și un program) estetic: cel al poeziei pure, fixat mai ales polemic, în contradicție. Poezia „tristă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
promovarea unei simbioze de elemente spirituale între cele două vaste arii europene. Credința creștină militantă, trăită cu o maximă intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării Fiului lui Dumnezeu, promovarea valorilor ecumenice ale dreptei-credințe cu scopul unificării creștinătății din răsărit și din apus, punerea istoriei sub stăpânirea lui Iisus Hristos, prin era creștină (la Dionisie Exiguul), respectul contemporanilor care îi socoteau sfinți, elogiile istoricilor din toate timpurile, constituie câteva argumente pentru care Părintele Nechita Runcan s-a hotărât să dedice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
creștinilor. La începutul domniei sale, Dioclețian, deși era păgân, se purta tolerant față de creștini, care erau numeroși în administrație, armată, și chiar în serviciul palatului imperial. Vorbindu-se mai departe în text despre preotul Epictect, se arată că trăia în părțile Răsăritului, ducea o viață evlavioasă, trăind în neprihănire. Documentul nu pomenește cetatea, provincia, ci numai: „in partibus Orientis”. Se istorisește vindecarea pe care a săvârșit-o asupra fiicei unui mare dregător (comitis) creștin. Când, apoi, i se aduce un om stăpânit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
stabilise reședința de vară. De aici, ei au plutit cu corabia, trecând din Marmara în Pontul Euxin, spre Halmyris, în Scythia. După mai mulți ani un concetățean de-al lor, venit la Halmyris, se înapoia, tot pe mare, spre „părțile Răsăritului”, anunțând pe părinții lui Astion despre cele întâmplate fiului lor. De fapt, la Halmyris era punctul de confluență a Dunării cu Pontul Euxin, un important punct naval, comercial și strategic. Sosirea Sfinților Epictect și Astion la Halmyris a avut loc
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
alta posterioară, cu unele adăugiri și omisiuni. Deși a fost editată în anul 1723, sub numele lui Nicetius de Trèves, patrologii de mai târziu au ajuns la concluzia că Sfântul Niceta de Remesiana este autorul ei. Atât practica bisericească în Răsărit și Apus, cât și referințele unor Părinți și scriitori bisericești ca Sfântul Vasile cel Mare, Fericitul Augustin și Ioan Casian privind oficierea privegherilor și cântarea psalmilor în comun în biserică, plasează lucrarea la sfârșitul secolului al IV-lea. Cele două
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se aflau în acest orășel); se edifica asupra stilului edilitar și al picturii bisericești; avea prilejul să facă unele comparații și să-și îmbogățească cunoștințele cu idei și lucruri noi. Folosind o expresie metaforizată, putem spune că în acel moment „Răsăritul și Apusul Europei erau împreună”. Pe de altă parte, cei doi prieteni erau și oameni de litere. Discuțiile lor s-au îndreptat și asupra problemelor teologice care frământau creștinătatea în vremea aceea precum și asupra unor lucrări de teologie (Viața Sfântului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la Roma. În felul acesta, Niceta a avut un mare rol ca element de legătură între literatura de evlavie răsăriteană și cea apuseană. Lucrările Sfântului Niceta au circulat intens în centrul și în apusul european, legând aceste spații geografice cu răsăritul continentului. Ele erau citate și apreciate de Isidor de Sevilia, de Ghenadie de Marsilia și de Cassiodorus. Prin activitatea sa misionară și literară, prin călătoriile sale ecumenice, prin evlavia sa, Sfântul Niceta a contribuit din plin la crearea climatului de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Sevilia, de Ghenadie de Marsilia și de Cassiodorus. Prin activitatea sa misionară și literară, prin călătoriile sale ecumenice, prin evlavia sa, Sfântul Niceta a contribuit din plin la crearea climatului de înțelegere, cunoaștere și prețuire reciprocă dintre Biserica din Răsărit și cea din Apus. Misionarismul Sfântului Niceta are în centrul preocupărilor sale prietenia și prețuirea omului, având la bază învățăturile Sfintei Scripturi, dragostea de Biserică și un elevat spirit ecumenic, manifestat prin dorința de a contribui la unitatea, desăvârșirea și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se aduce lui Dumnezeu în Biserică trebuie să fie aceeași pretutindeni. De exemplu, referindu-se la tradiția cântării în comun în biserică, marele ierarh sud-dunărean își informa credincioșii că „sunt unii, nu numai în părțile noastre, dar și în părțile Răsăritului, care socotesc de prisos cântarea imnelor, sau, cel puțin, nepotrivită cu religia creștină”. Încadrarea în tradiția cultică a Bisericii întregi însemna o formă de exprimare a ecumenicității ortodoxe. Între anii 398-402, Sfântul Niceta a făcut două călătorii, una la Roma
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca spre o ostentație prostească, din dorința de a plăcea oamenilor”. În secolele IV-V, cântarea comună se practica în toată Biserica. Paralel cu cântarea omofonă, se practica și cântarea antifonală, mai ales în timpul slujbelor de noapte; dar la răsăritul soarelui „toți intonează pentru Domnul, într-un singur glas și într-o singură inimă, psalmul mărturisirii”. Cântarea omofonă crează unitatea spirituală a credincioșilor. Când o voce distonează se strică armonia corului, iar inima credincioșilor este tulburată. Niceta îndeamnă pe fiecare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
putut fi atât de ușor receptat atât de către creștinismul răsăritean cât și de către cel apusean, se justifică doar prin bilingvismul său. Deși destinul său a fost să stea în Occidentul latin, el s-a simțit cel mai acasă în Răsăritul grec. 2. Coordonate biografice ale Sfântului Ioan Cassian Sfântul Ioan Cassian ce s-a născut în jurul anului 360 la Vicus Cassianus, în Scythia Minor și a murit în anul 435 la Massalia, în Gallia romană (actualul port Marseille), pe coasta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la câte trei psalmi, și asta pentru a nu deranja îndatoririle de muncă și prin care să acopere lipsurile proprii și pe ale semenilor lor. Sfântul Cassian vorbește și de veghea de vineri noaptea spre sâmbătă, priveghi păzit în tot Răsăritul cu sfințenie, zi în care urmează acolo și dezlegarea postului. Apusenii nu admit această dezlegare pe motivul că Sfântul Petru a cerut Bisericii din Roma să-l ajute prin post și rugăciune într-o sâmbătă în care a avut o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]