10,776 matches
-
siluete, care, ca în transă, pe scârțâielile orchestrei, sub luminile orbitoare care se revarsă la miezul nopții, se bâțâie într-o învălmășeală de zgomot și lumină". Și ca și cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, Monique se afișează fără rușine cu o altă femeie, Niquette, o vedetă a music-hall-ului. Când văpaia acestei legături, "care nu are altă hrană decât plăcerea fizică", a "ars pe de-a-ntregul", Monique întreține legături efemere cu mai mulți bărbați, pe care îi manipulează după bunul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rupă o logodnă. În cercurile noastre cel puțin, logodna avea o însemnătate care aproape o egala pe cea a căsătoriei". Clara scrie cu toate acestea o scrisoare de despărțire, la cincisprezece zile de la logodnă. El e bulversat. Ea, copleșită de rușine. Opt zile mai târziu, fata cade grav bolnavă. Face febră 40 de grade. Cel mai probabil, are o criză gravă de vinovăție. Totuși, situația aceasta îi permite să-și recapete încetul cu încetul încrederea în sine și să-și regăsească
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să nu cumva să lași vreo fată însărcinată!" îl dăscălea tot timpul. Mama tânărului își pusese toată nădejdea în băiatul mai mare. Căci soțul ei un învățător cu convingeri socialiste, un om "la urma urmelor încântător" făcuse toată familia de rușine: avea patima jocurilor de noroc, ba, mai mult, și ghinionul de-a pierde mereu... Lui Michel îi revenea așadar sarcina de a apăra respectabilitatea familiei și de "a da exemplu" fratelui și surorii mai mici. Prin urmare, chiar dacă perspectiva unui
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să viziteze "toate marile altare ale muzicii". Ochii li se întâlnesc pentru prima dată. Dürrfeld își adâncește privirea în cea a tinerei femei, iar tulburarea pe care o simte aceasta este atât de mare, încât se întoarce, simțind "împunsătura unei rușini adulterine". Vocea îi tremură în gât, iar "o altă voce din adâncul ființei îi spune că mâine va trebui să asiste la liturghia de dimineață"... În vreme ce Sofia, tatăl ei și dr. Dürrfeld vizitează salina, acel "imperiu alb-strălucitor al cavernelor boltite
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
băiatul acesta atât de inocent e pe cale de-a ne corupe copiii, de a face din fiicele noastre niște târfe, de a-i transforma pe băieții cuminți în fiare sălbatice care ne scuipă în față. E-un păcat, e-o rușine, e indecent și cu totul anti-american"166. Scandaloși, insolenți și "antiamericani" sunt și primii poeți beatnici Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Neal Cassady și William Burroughs. Căci aceștia recuză deja toate valorile Americii profunde. Ei născocesc și experimentează o adevărată "contra-cultură
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu HIV/SIDA, se poate sugera ideea că această tragedie poate fi privită ca o parte a vieții, ca o condiție dată de viață. Depresia: un alt răspuns la bolile cronice; se exprimă prin tristețe, descurajare, lipsă de speranță, melancolie. Rușinea și vinovăția: rușinea inhibă experiența și exprimarea durerii. Sentimentul de vinovăție este credința că o persoană a avut o conduită greșită. Următorii factori contribuie la culpabilizare: natura stigmatizării (rejecție școlară sau profesională), percepția de slăbiciune și neajutorare, cauza generatoare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
se poate sugera ideea că această tragedie poate fi privită ca o parte a vieții, ca o condiție dată de viață. Depresia: un alt răspuns la bolile cronice; se exprimă prin tristețe, descurajare, lipsă de speranță, melancolie. Rușinea și vinovăția: rușinea inhibă experiența și exprimarea durerii. Sentimentul de vinovăție este credința că o persoană a avut o conduită greșită. Următorii factori contribuie la culpabilizare: natura stigmatizării (rejecție școlară sau profesională), percepția de slăbiciune și neajutorare, cauza generatoare de durere. Ideația suicidară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
multe ezitări, aproape toți recunosc existența în zona lor a acestei maladii, dar puțini sunt cei care admit deschis că există chiar în familia lor lărgită asemenea cazuri. Pentru cei mai mulți, bolnavul este considerat culpabil, iar SIDA o pedeapsă. De altfel, rușinea este sentimentul prezent în legătură cu această maladie și în alte zone ale lumii, de la Tibet și China, până la Bulgaria, Franța sau România. O bună parte dintre respondenți cunosc faptul că principala cale de transmitere este cea sexuală, dar și că transmiterea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
minciunile pe care le-au rostit (acuzatorii lui Socrate - n. n. - P.A.), m-a uluit cel mai mult afirmația că trebuie să luați bine seama să nu fiți înșelați de mine, un vorbitor, zic ei, nemaipomenit. Și nu le-a fost rușine că vor fi pe loc dovediți mincinoși de mine prin fapte, de vreme ce nu arăt a fi câtuși de puțin un vorbitor grozav, iar aceasta mi se pare cea mai mare nerușinare a lor, dacă nu cumva prin «a fi un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
localit ate. Doar la noi se mai bătea în poartă și pentru a se împrumuta o strachină de făină, ceva lapte sau miere de albine, dă, ai mei nu erau chiar ultimii, ci oameni care nu se puteau lăsa de rușine. De aceea, a făcut ce a putut tata, după ce nopți d e-a rândul s-a tot sfătuit cu mama, și a achitat și împrumutul celor 15000 lei la Creditul carbonifer, unde garant era Dragomir Lungu, nașul meu de botez
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
că aici este singurul loc din lume unde acesta crește în stare naturală, neimportat, necultivat. Mai adăugase că bagajul de informații cu care este necesar să pleci la drum ar constitui acea "cultură turistică" indispensabilă oricărui vagabond civilizat. Îmi era rușine de "incultura" mea turistică, dar, în același timp, îmi spuneam că măceșul mi s-ar fi părut la fel de galben, fie că aș fi știut, fie că n-aș fi aflat dinainte, că aici este singurul loc din lume... etc... etc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
whisky și nici ăsta nu-i prea bun, zice gazda mea cu o oarecare stînjeneală. Eu n-am mîncat nimic în ultimele douăzeci și patru de ore și sunt nedormită; un whisky n-ar fi lucrul cel mai nimerit, dar mi-e rușine să refuz și mă trezesc că sorb dintr-un pahar de o curățenie dubioasă licoarea tare și din păcate caldă, ce mi-a fost oferită. Între timp, Ricardo Giorgio (care-o fi numele și care prenumele?) răscolește în vraful de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
viață și distanțele în kilometri. Cred că țip. Impasibil, stăpînul își oprește animalul din mers și îl obligă să îngenuncheze. Regăsesc pămîntul sub picioare, revăd cactușii în mărimea lor naturală, cămila îmi arată dinții într-un rînjet batjocoritor. Mi-e rușine de ea, de mine, de caii costelivi care mă privesc cu milă, de soarele care hohotește reflectat în nisip. Pornim mai departe și curînd părăsim asfaltul. Jeep-ul tușește, se opintește începe să ne frîngă oasele. Privesc în jurul meu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
se reped cu unghiile și cu pumnii pe mine. Luasem de multe ori note mai bune decât el și așa ceva nu putea să suporte. Nu se putea răcori decât bătându-mă. Și doar eram elev mediocru. Asemenea bătaie și asemenea rușine nu am pățit decât o dată în viață. Atât eram de rușinat că am fost păcălit, încât nici celor de acasă nu le-am spus nimic. Târziu de tot, când crescusem mare, le-am povestit isprava băiatului și cucoanei inginerului. Întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
capăt. Nu aveam însă habar de sexualitate, veneam însă dint-o familie creștină unde emoțiile de orice fel erau interzise. Mă chinuia până la agonie gândul că nu-mi voi putea mimă rolul, că mă voi devoala, din pricina sentimentelor de culpabilitate și rușine. Orice „înfruptare”din plăcerile lumești, atrăgea după sine în mintea mea bolnavă de obsesii religioase, deschiderea cerului, ploaie de foc, amenințare divină. Dar, desigur, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea . În ce mă privește , nu eram nicidecum în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și cărți multe pe deasupra . - Se făcu galben la fața. Cum îl cheamă? - Nu te interesează. E viața mea și mă privește... În realitate, nu există nicio relație, Lăură îl mințise pentru a-i face vânt mai repede, pentru că îi era rușine să nu o vadă colegii cu el. - Cu atat mai mult, vom putea face dragoste mereu... Nu știu de ce, dar pe langă repulsia pe care o avea pentru el, simți o greață puternică, îi venea să vomite imediat, dar nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
camera obscură unde a fost silit de altii să zacă mai bine de două decenii”. „Textele din OMUL INTERZIS nu sunt poeme În Înțelesul curent al cuvântului”, ele sunt „rechizitorii scrise Împotriva uitării” și pentru <puterea de a ne fi rușine> de ceea ce am făcut rău, mănați În comunism”... dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal/ Pe negrul fulgerării grotescului mortal”..., cuvinte pe care Tăcu le-a scris și le-a spus nu În 1992, ci mult Înainte , iar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ocazionala, dezarmanta prin sinceritatea emoției și tragismul mesajului, distilate liric de norme morale intransigente, ca În două versuri memorabile pentru Înțelegerea corectă a timpului istoric: ,,Tăcerea obeza devora metodic” (,,Omul interzis”) și ,,Doamne, dă-ne puterea de a ne fi rușine” (,,Chtonia”). În 1996 publică la Editură Moldova al doilea volum de versuri, intitulat ,,Flaut Tenebra”. 2. Alexandru Malin Tăcu: ,,căutător de anotimpuri inexistente”. Destinul existențial al lui Alexandru Malin Tăcu se aseamănă, prin neverosimila să dispariție - la numai 17 ani
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
propagandei comuniste), nasc, În poezie (și nu numai!), alte șabloane (ale anticomunismului). Numai că textele din ,,Omul interzis” nu sunt poeme, În Înțelesul curent al cuvântului și nu ,,cântă” nimic; scrise Împotriva uitării și pentru puterea de a ne fi rușine, ele strigă, se luptă cu acest Golem al secolului XX: ,, Încrucișarea sumbră dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal./ Pe negrul fulgerării grotescului mortal,/ Pornită-i printr-o gură de șarpe să ne soarba./ Golem al urii, noaptea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
kremlinian-bolșevică nu și-au aflat ecou vorbele lui Seneca, filosoful care ne avertizează că „este o nelegiuire să uneltești contra patriei!”?! S-au Împlinit În această lună cincisprezece ani de când, instigați tr-o țară bolnavă. O țară În care mi-e rușine că trăiesc!” Tot la ceas de „bilanț”, dar În „Ț a 2005: „...Vestea proastă este că d-l Miron Cozma a fost eliberat. de tovarășul iliescu, securiști, mineri, imeghebiști și alți „oameni de nădejde” ai feseneului „au făcut ordine” În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de Înlăturarea minciunii politicianiste. Dosarul lui Iliescu, fie că se va numi al revoluției deturnate, fie al mineriadelor cosmetizate, trebuie să conțină adevărul și numai adevărul. În fața istorie nu vinovăția unuia sau altuia contează, cât mai ales moralitatea. Lacrimile și rușinea de pe obrazul și din sufletul României numai cu adevărul faptelor pot fi spălate, șterse, pentru a ajunge la demnitate. Altminteri, Ion Iliescu și sfetnicii săi Piața Revoluției: În apropiere de statuia lui Corneliu Coposu „țeapă lui Ion Iliescu” lăsată românilor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și În cărțile care s-au scris până acum despre revoluție și mineriade, În presa dar mai ales In foile care, de obicei, se citesc după alți cincizeci, plus cincizeci de ani. De ce atunci și de ce nu acum? Lacrimile și rușinea României ț târziu, de pe obrazul mamei pe cel al fiului ei - Ion Iliescu. Că și el, În multe privințe s-a comportat me Ceaușescu. Dar cu alta mască. A comunistului mai tânăr. 266 n disident ieșean acuză statul român că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să conțină aceste vorbe și, imediat, și-a dat seama că îi vorbise o voce divină. Luând Cartea apostolului, citi primele cuvinte care îi căzură sub ochi: "Nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija față de trup să nu o faceți spre pofte". Convertirea s-a produs sub influența hotărâtoare a episcopului Ambrozie ("La Milano se destăinuie Augustin am venit
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
a sentimentelor de insuficiență, favorizarea atenției și concentrării, reconstituirea și/sau aprofundarea a ceea ce a fost trăit și influențarea favorabilă a noțiunii și ideii de corp. Cele specifice sunt terapiile de susținere la toxicomani, fobici și la cei care au rușine pentru handicapul lor. Pentru a realiza toate acestea sunt necesare unele tehnici și mijloace de folosire. Concret, acesta înseamnă că trebuie lucrat astfel: asigurarea unei atitudini destinse a corpului, care se poate realiza culcat pe spate pe masa de masaj
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
te-a fulgerat - I, p. 265-266) și resimte umilința suferită prin impunerea unui soț de condiție socială inferioară drept justificare suplimentară a aversiunii ei patologice (Mă osândești la patul unui țăran, ei bine,/ Am să primesc osânda ! Nici scârbă, nici rușine !/ Cu ură-mprospătată eu te voiu aștepta - IV, p. 359). Personajele animate de sentimente violente întrebuințează cel mai adesea un limbaj familiar care înlocuiește exprimarea solemnă uzuală în genurile înalte, această mutație lingvistică consfințind abandonarea eroicului. Mitul se banalizează, iar tragedia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]