10,783 matches
-
am avut sentimentul că întâlnesc un mort. Nu-l cunoscusem personal, iar cum la televizor ocupa tot ecranul, gândeam că e înalt și plin de vână. Însă omul cu care dădeam mâna era mai degrabă scund și bicisnic. Cândva mă stârnea, dar după zece ani de absență nu-mi mai aminteam de ce mă irita și cât timp rămâneam tensionat și plin de porniri negative datorită lui. În postura de oaspete pe care nu-l lua nimeni în seamă, se purta rezervat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dereglat, ești socotit snob. Uită-te la el cum se dă mare, parcă nu poate să scrie la el acasă! Recunosc că, de la un timp, procedez experimental; îmi scot carnetul și mă pun pe scris așa, ca să văd ce reacții stârnesc. S-a întâmplat să fiu privit și ca unul care se poartă necuviincios. Care face în stradă o treabă pe care oamenii bine educați o fac pe ascuns, având grijă să nu stârnească stânjeneală ori chiar oroare în jur. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe scris așa, ca să văd ce reacții stârnesc. S-a întâmplat să fiu privit și ca unul care se poartă necuviincios. Care face în stradă o treabă pe care oamenii bine educați o fac pe ascuns, având grijă să nu stârnească stânjeneală ori chiar oroare în jur. Când am fost la Veneția, orașul era plin de inși care cântau. Nu cerșeau cu vioara, ci cântau singuri ori în triouri și cvartete concerte de Vivaldi, Albinoni și Mozart, iar trecătorii făceau roată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
hotare. Casă și-o transformase în clasa de matematică. Urmărea comportarea elevilor săi la universitate. Nu era pentru el bucurie mai deplină decât reușitele profesionale ale acestora. Mulți elevi îl adorau, căci profesorul era un desăvârșit pedagog, știa să le stârnească dragostea și interesul pentru matematică, le cultiva încrederea în capacitatea lor de înțelegere matematică, pasiunea pentru munca și cinste. Satisfacțiile dobândite în urma a peste 30 de ani de muncă la catedră i-au venit din partea elevilor săi. Autoritățile școlare, unii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93286]
-
8. În anul 1958 a colaborat la întocmirea și editarea manualului școlar Geografia regiunii Suceava pentru clasa a Illa. Revista “Natură” nr. 5 din 1963 îi publică articolul “Tromba de uscat de la Satu-Mare” de lângă Rădăuți, fenomen natural rar, care a stârnit o mare senzație atunci. Profesorul Vasile Tiganescu a lucrat între 1966 și 1967 și la un Ghid turistic al fostului raion Ridauti, fără a i se recunoaște contribuția, calitatea de autor insusindu-si-o alții, pe nedrept. Fiind un om
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
o sarcină pe care nu o găseam prea dificilă, diferența dintre hainele noastre de zi și cele de noapte constînd, În general, În Încălțăminte. Ziarul făcea paradă de multe pagini, spre deosebire de cotidianele noastre sărăcăcioase și pipernicite, dar nu mi-a stîrnit interesul decît un articol din secțiunea de știri locale, scris cu litere mari, În a doua secțiune: DOI EXPERȚI ÎN LEPROLOGIE DIN ARGENTINA FAC TURUL AMERICII LATINE CU MOTOCICLETA Și, mai jos, cu litere mai mici: CEI DOI SE GĂSESC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
DE LA GIOCONDA Surîsul Giocondei Începuse o nouă fază a aventurii noastre. Ne obișnuiserăm să nu prea băgăm În seamă felul În care arătam, cu hainele noastre ciudate și cu figura prozaică a Poderosei a II-a, al cărei șuier astmatic stîrnea mila gazdelor noastre. PÎnă la un punct, fuseserăm niște cavaleri ai șoselelor; aparținuserăm acelei durabile „aristocrații a hoinarilor“ și avuseserăm chiar și cărți de vizită cu titlurile noastre impresionante și ireproșabile. PÎnă acum. Acum eram doar doi autostopiști cu rucsacuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
drumului, un indian Împreună cu fiul lui, care vorbea destul de bine spaniolă, s-au apropiat timid de noi și au Început să ne pună tot felul de Întrebări despre „minunatul tărîm al lui Péron“. Avînd În vedere că imaginația noastră era stîrnită de pitorescul grandios prin mijlocul căruia călătoream, ne-a fost ușor să zugrăvim evenimente extraordinare, Înfrumusețînd după bunul nostru plac isprăvile conducătorului, umplînd mințile ascultătorilor noștri cu povestiri despre viața idilică și frumoasă din țara noastră. Prin intermediul fiului său, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și modă. Directoarea spumegă. Mergem la cantină pentru micul dejun (o jumătate de oră cu autobuzul) și apoi pe plajă, pe care o găsim cum ți-am spus mai sus. Specific acelei zile (duminică dimi neața) era vântul puternic, care stârnea praf de nisip fin ce intra în ochi, dinți și toate orificiile disponibile. Apa - maron foncé. Contactul cu marea - dezolant. În această dezolațiune mă gândeam la tine, și-mi era mai bine. Erai casa, liniștea, oaza mea în deșert. Primul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
patru... și nu eram nici ca X, Y, Z - băieți viguroși de la țară sau de prin mahalale - frizeri, muncitori, soldați ori, pur și simplu, golani și șantajiști, care puneau la încercare nu numai plăcerea trupului, ci și toate spaimele sufletului, stârnind un diapazon de senzații din cele mai largi, asemenea fiarelor carnivore din junglă, a căror urmărire și vânătoare nu se puteau compara nici pe departe cu sărmanele competiții de tragere la țintă ori cu masacrarea în masă a potârnichilor... Eu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai cu seamă lui Mihai. Opera mea proaspăt născută, cu toate că oarecum infantilă, era inspirată pe de-a-ntregul din fapte concrete, trăite în pe rioada noastră „versailles-eză“ și, dat fiind că aproape toți auditorii erau implicați și ca protagoniști, piesa a stârnit un oarecare interes printre prietenii mei. În schimb, Mihai n-a văzut decât găurile din schweizer... De fapt, aceeași poziție a adaptat-o mai târziu și față de o altă piesă de-a mea, tot en goût espagnol, scrisă de astă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
astă dată în limba română și inspirată din istoria reală a Spaniei în preajma suirii pe tron a regilor din casa de Bourbon - Regele va muri astă-seară. Piesa era riguros documentată din punct de vedere istoric și infinit superioară celei dintâi, stârnind interesul unor oameni de teatru notorii, cum erau profesorul meu de la IATC - Brădățeanu, sau regizorul Ion Olteanu, la care mă trimisese Petru Co marnescu. Singurul lucru care-i lipsea cu desăvârșire era orice contingență cu situația politică românească, fiind tot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rușine cuvântul emfatic): merită să trăiești. Mihai În 1958 Mihai Rădulescu devine membru al Uniunii Compozitorilor, Secția de muzicologie. Are unele necazuri... De pildă - criticile destul de dure aduse lui Buicliu, dar mai cu seamă o critică la adresa lui Brediceanu Junior, drept care stârnește furia consoartei, Dina Cocea, megera numărul unu a scenei românești, care nu s-a sfiit să-l cheme la telefon și să l facă albie de porci. Dar are și bucurii. Iluminează prin verbul său viu primii pași ai tânărului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sorocul răfuielilor și al socotelilor, pentru că odată, într-o clipă de uitare sau de fericire, ai pășit strâmb, sau te-ai bucurat, și pe coadă le-ai călcat? Cine, Doamne?... Liniștit întrucâtva de faptul că pe ambele fronturi nu se stârnea nimic nou, pe la începutul primăverii, atât de dragă inimii sale, Mihai luă hotărârea să-și ia concediul și să dispară pentru un timp din București, cu atât mai mult cu cât strune necunoscute încă începuseră a cânta în sufletul său
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
va fi prea de-ajuns. De altfel, asta simplifica lucrurile: smulgi cracul din cusătură, iar apoi îl sfâșii în fâșii longitudinale, cu grijă - fiecare sfâșiere să corespundă expirației lungi și ample a unui om care doarme adânc, pentru a nu stârni bănuiala auditivă a paznicului... Apoi împletești fâșiile obținute trei câte trei, așa cum își împletea Nonina părul, pentru a fi sigur că nu se vor rupe din cauza greutății, iar împletiturile astfel dobândite le legi una de cealaltă ca să iasă o frânghie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
frică descreierată. Descreierată fiindcă nu are nici punct de plecare precis, nici leac. Emil Cioran spunea că aceste clipe de frică nemotivată se apropie cel mai mult de însăși existența omului. Căutarea bruscă a sensului vieții, febrilitatea nervoasă, frisonul psihic stârnite de întrebarea: cât valorează viața mea? Această întrebare tăbăra imperativ asupra lucrurilor de rând, se întrezărea fugar din clipele cât se poate de „normale“. Nu sufeream de foame, nici nu umblam desculță, iar seara mă culcam în așternutul proaspăt, foșnind
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sau chiar să le scriu eu însămi nu ajută la nimic. Dacă ar trebui să explic de ce o carte e pentru mine riguroasă, iar o alta plată și anostă, n-aș putea decât să semnalez densitatea unor pasaje ce-mi stârnesc în cap goana buimacă și-mi atrag gândul într-acolo unde nu se pripășesc cuvinte. Cu cât sunt mai dese aceste pasaje, cu-atât și textul e mai riguros, și cu cât sunt mai rare, cu-atât e mai plat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se pripășesc cuvinte. Cu cât sunt mai dese aceste pasaje, cu-atât și textul e mai riguros, și cu cât sunt mai rare, cu-atât e mai plat. Calitatea unui text am evaluat-o totdeauna în funcție de acest criteriu: dacă-mi stârnește sau nu goana mută, buimacă din cap. Orice frază izbutită sfârșește în cap acolo unde ceea ce ea provoacă vorbește cu sine altfel decât prin cuvinte. Iar când spun că unele cărți m-au schimbat, atunci la asta mă refer. și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai inofensive politic, ci doar le mutilase din punct de vedere literar. Partea poetică dispăruse cu desăvârșire. În cursul interogatoriului, rumegarea acelorași lucruri ore în șir te făcea treptat să-ți reamintești tot ce spuseseși și până la urmă ți se stârnea cheful să corectezi deficitul de poezie. Dar trebuia să-ți reprimi instinctiva rectificare a carențelor poetice, pentru că ar fi echivalat cu o autoacuzație. La fiecare interogatoriu când, după părerea lui, mă făcuse șah mat anchetatorul îmi spunea triumfător: „Vezi, iată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe sârmă între a dezvălui și a păstra secrete lucrurile. Dar chiar și așa, scrisul rămâne oscilant - când dezvăluie, realul se arcuiește înspre invenție, iar din invenție sclipește realul tocmai pentru că nu a fost formulat. Jumătate din ceea ce o propoziție stârnește în tine la citire nici nu a fost formulat. și tocmai jumătatea neformulată îți înlesnește goana buimacă din cap, iscând un șoc poetic ce trebuie socotit ca o gândire fără cuvinte. Sau poate că se cheamă „simțire“? În cazul multor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mână de om. Prietena mea era juristă, avea o minte exersată să stabilească legături cauzale logice. Acum însă tocmai ea era cea care căuta explicații naturale pentru fenomenul migrației bilețelului: poate că un curent de aer, cine știe, un vârtej stârnit între crăpăturile de la uși și ferestre. Nu credea nici ea în ce spunea, dar nici pe mine nu mă credea cu totul. Îmi părea de-a dreptul infantilă. Totuși, mi-ar fi plăcut și mie mai degrabă să cred în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
răspunzi la o întrebare prin altă întrebare. Nu trebuie în nici un caz să tulburi sentimentul de superioritate al acuzatorului. Dar când îți vine rândul, vorbește-i până te întrerupe. Să spui mereu nu și să taci în tot restul timpului stârnește furia anchetatorului. Se simte nebăgat în seamă, iar asta-i cam șifonează conștiința de sine. Ce vrea anchetatorul e să-i dea de lucru acuzatului, îitrebuie colaborarea aceluia. Iar acuzatul e bine să-și pună întreaga inteligență la bătaie, intrând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Fuga acestor ștabi n-avea cum să fie pe placul celor mulți. Căci își dobândeau astfel o libertate de care ei înșiși îi privaseră pe alții până atunci. și totuși, faptul că până și ștabii îi întorceau regimului spatele le stârnea oamenilor o bucurie răutăcioasă. Forța de aspirație a străinătății văzute ca posibilitate de realizare în viață: nebuloasă, de mărimea naturală a destinului, ea se transforma într-o imagine concretă de fiecare dată când mergeam cu trenul de la Timișoara la București
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de grav, încât stătea mai mult atârnat de proba incriminatoare ținută pe umeri de frații lui. Mergeam prin sat rușinați, cu frunțile plecate, privind în jos, pierduți cu totul ca niște condamnați la moarte. Ajunseserăm în dreptul primăriei. Trecerea noastră a stârnit senzație și rumoare în rândul bumbăcărenilor care se aflau în fața instituției, prin simplul fapt al modului de constituire al grupului, al imaginii care degaja un aer tragi-comic. Patru copii ținând pe umeri o creangă uscată ceva mai mare, așezați unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a lui Petru Popescu... R.P. E foarte interesant, fiindcă și eu am simțit același lucru din partea aceluiași autor. Tot Petru Popescu m-a vizitat și pe mine, pe când îi traduceam Revelație pe Amazon. De fapt, chiar senzația asta mi-a stârnit întrebarea. Și al doilea caz? A.R. Al doilea caz a fost Alex. Leo Șerban, cu Litera din scrisoarea misterioasă, cartea pe care a scris-o în engleză, neștiut aproape de nimeni, și care a apărut nu cu mult în urmă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]