11,591 matches
-
începând din luna aprilie a anului 1832 și va avea un imens succes la public. Acest succes reaprinde scandalul iscat de litografia publicată de Daumier cu trei luni în urmă, intitulată "Gargantua", în care este reprezentat regele Ludovic-Filip așezat pe "tron" (în franceză, în limbajul curent, ""trône"" înseamnă și "scaun de closet"). Criticul de artă George Besson descrie astfel această caricatură: „În fața "tronului", miniștri și deputați aruncă în gura regelui conținutul unui coș plin de aur strâns de la popor. Aurul digerat
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
publicată de Daumier cu trei luni în urmă, intitulată "Gargantua", în care este reprezentat regele Ludovic-Filip așezat pe "tron" (în franceză, în limbajul curent, ""trône"" înseamnă și "scaun de closet"). Criticul de artă George Besson descrie astfel această caricatură: „În fața "tronului", miniștri și deputați aruncă în gura regelui conținutul unui coș plin de aur strâns de la popor. Aurul digerat de "Gargantua" este apoi excrementat mulțimii de lingușitori sub formă de acte de înnobilare, funcții și ordine de merit...” Daumier este condamnat
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
ce să se învoiască, însă cezarul Ioan Ducas i-a gonit pe solii lui Botaniates, declarându-le că o astfel de propunere ar fi fost potrivită înaintea asaltului, iar acum bătrânul Nikephor III ar trebui să se gândească nu la tron, ci la salvare. Primind un astfel de răspuns, Botaniates s-a îndreptat spre Sfânta Sofia. Borilos, observându-i pelerina bogat împodobită, a smuls-o de pe umerii stăpânului său neputincios, râzând răutăcios. Înainte de a îmbrăca straiele de călugăr, Nikephor a spus
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
Conferință de Pace" de la Haga, Olanda, pentru a cere ajutorul opiniei publice internaționale. Delegația coreeană nu a fost lăsată să participe, iar acest gest al împăratului a făcut ca Japonia să-i ceară să abdice, ceea ce a și făcut, lăsând tronul fiului său, prințul-regent Sunjong. Pe 1 august 1907 un nou tratat a fost semnat între cele două țări, tratat care da rezidentului-general puteri extraordinare de a interveni în toate problemele administrative interne. Drept rezultat, Japonia a dizolvat armata coreană, l-
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
prima domnie a lui Petru Rareș, fiind un boier credincios al acestuia. El i-a dezvăluit domnitorului complotul boierilor și apoi l-a însoțit în exil la Cetatea Ciceului (1538-1541), pe postul de cămăraș. După revenirea lui Petru Rareș pe tron, Hâra a fost numit la 11 martie 1541 în postul de pârcălab al Hotinului. A deținut această dregătorie până la 4 aprilie 1545, când a fost înlocuit de Borcea și Sturza. A murit înainte de 17 septembrie 1545, fiind înmormântat în pronaosul
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
iar acest lucru a dus la speculații considerabile, odată cu cercetările arheologice, cu privire la șederea de la curtea sa. Paisprezece locații diferite au fost propuse, printre care Kernavė și Vilnius. Săpăturile arheologice oficiale au început în 1979, după ce o porțiune a locului numită „Tronul castrului lui Mindaugas” s-a prăbușit. În prezent, orașul găzduiește o mare sărbătoare pentru Ziua statalității. Ordinul livonian s-a folosit de alianța lor cu Mindaugas să dobândească controlul asupra terenurilor samogițiene. În 1252 a aprobat cererea Ordinului de construirea
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
s-a pus în slujba dinastiei Habsburg și cu sprijinul împăratului austriac Ferdinand I, Împărat Român în fruntea a circa 4000 de mercenari, a propulsat în anul 1561 pe aventurierul grec Ioan Iacob Heraclid, cunoscut apoi că Despot Vodă pe tronul Moldovei. În anul 1563 a încercat, după o perioadă de conflict cu Despot Heraclid, să intervină iarăși în ajutorul lui, dar de data aceasta nu a putut împiedica înfrângerea și detronarea acestuia. Ulterior a speculat posibilitatea de a candida el
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
anul 1563 a încercat, după o perioadă de conflict cu Despot Heraclid, să intervină iarăși în ajutorul lui, dar de data aceasta nu a putut împiedica înfrângerea și detronarea acestuia. Ulterior a speculat posibilitatea de a candida el însuși la tronul Moldovei. Regele Sigismund August i-a încredințat lui Albert Łaski palatinatul Seradzie (1566)(la vest de Łódź) că răsplată pentru succesele militare în combaterea raziilor tătarilor în Podolia. În 1569 Albert Łaski s-a numărat printre nobilii întruniți la Lublin
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
de pictorul Jan Matejko. În anul 1573 a fost la Paris în cadrul delegației de nobili poloni venită pentru încoronarea lui Henri de Valois că rege al Poloniei, iar după fugă acestuia din Polonia a sprijinit candidatura prințului austriac Ernst la tronul Poloniei. Când Ștefan Bathory a urcat pe tronul Poloniei, Łaski s-a temut să nu cadă în disgrație. Interesat de cultură, Łaski l-a găzduit în acei ani în castelul sau, printre alții, si pe poetul Jan Kochanowski, ale cărui
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
fost la Paris în cadrul delegației de nobili poloni venită pentru încoronarea lui Henri de Valois că rege al Poloniei, iar după fugă acestuia din Polonia a sprijinit candidatura prințului austriac Ernst la tronul Poloniei. Când Ștefan Bathory a urcat pe tronul Poloniei, Łaski s-a temut să nu cadă în disgrație. Interesat de cultură, Łaski l-a găzduit în acei ani în castelul sau, printre alții, si pe poetul Jan Kochanowski, ale cărui opinii politice le-a influențat. Una din principalele
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
Oxfordshire. În cele din urmă a fost silit să părăsească în pripă Anglia din cauza numeroaselor datorii pe care le-a contractat. Faptul că la 26 iunie 1583 un duh invocat de magicienii englezi i-a prezis că va ajunge pe tronul Poloniei după moartea regelui Ștefan Bathory, l-a întărit pe Laski în decizia de a-i invită pe aceștia în Polonia. La invitația și în compania să, după ce „s-au consultat cu îngerii”, dr Dee și colaboratorul acetuia, magicianul Edward
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
după ce dăruise soțului ei un fiu, asigurând astfel succesiunea Hohenstaufenilor, și îi lăsase lui Fredric, odată cu succesorul dorit, încă un drept politic, de data aceasta de necontestat, acela de a administra posesiunile din Siria în numele copilului minor, urmaș legitim la tronul Ierusalimului, ca fiind singurul moștenitor al mamei sale. Jean de Brienne, mult prea în vârstă (avea 75 de ani) ca să poată susține o luptă, evident inegală, cu ginerele, murea la rândul lui, neconsolat de a fi încheiat un târg păgubaș
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
Perinth. Ca atare Roma a vegheat la prosperitatea acelor orașe litorale grecești. Totul s-a schimbat la începutul războiului civil ce a urmat asasinării împăratului Commodus, la sfârșitul anului 192 e.N. In războiul civil care a urmat între pretendenții la tronul imperial, Byzantion s-a aflat de partea generalului Pescennius Niger împotriva lui Septimius Severus. Cel din urmă a supus orașul unui asediu lung și memorabil. După trei ani bizantinii s-au predat,în 196. Invingătorul, iritat, a dispus masacrarea garnizoanei
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
criza Antiohiei). Sub dinastia incabilă Angelos (1185-1204) imperiul s-a prăbișit. Bulgaria și Serbia și-au recâștigat independența, iar creștinii cruciați apuseni din Cruciada a IV-a au cucerit Constantinopolul prin viclenie, ca urmare a unei creize de succesiune pentru tronul imperial. A fost o perioadă intensă și încâlcită de războaie între bizantini, apuseni și turci. Cucerirea Constantinopol-ului de către cruciații apuseni a împărțit imperiul în patru state: Imperiul bizantin de Niceea, Imperiul latin din Orient, Imperiul Bizantin de Trebizonda și Despotatul
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Elveția unde ea a trăit cea mai mare parte a vieții sale, în timp ce Umberto a rămas în Portugalia. Totuși, cuplul nu a divorțat, în parte din motive politice; Umberto a trăit cu speranța (care a scăzut în ani) reîntoarcerii pe tron; un divorț ar fi fost potențial distrugător pentru un rege catolic. Pentru un timp ea a trăit în Mexico împreună cu fiica ei, Prințesa Marie-Beatrice, și nepoții ei. Marie-José s-a întors în Italia doar după decesul soțului ei în 1983
Marie-José a Belgiei () [Corola-website/Science/318664_a_319993]
-
15 ani. Crearea așezărilor militare din Caucaz a reprezentat un succes din punct de vedere militar. Odată cu scăderea stării de insecuritate din zonă, așezările militare din regiune au fost trecute în sistemul trupelor de cazaci din Caucaz. După urcarea pe tron a împăratului Alexandru al II-lea, așezările militare sudice au fost trecute sub comanda aghiotantului țarului, Stolîșin. După ce a vizitat toate așezările de sub comanda lui, Stolîșin a raportat faptul că populația regiunii trecea printru-un proces de pauperizare. O bună
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
războiul ca o oportunitate. Parlamentul a cedat în fața lor în septembrie, nedorind manifestații violente. Din cauza revoluției din Viena, austriecii au acceptat la început guvernul maghiar. Totuși, după ce revoluția austriacă a fost înfrântă și Franz Joseph I l-a înlocuit pe tronul Austriei pe unchiul său Ferdinand I al Austriei, care era handicapat mintal, el nu a mai recunoscut guvernul maghiar. Ruptura finală între Viena și Pesta a avut loc când mareșalului Lamberg i-a fost dat controlul întregii armate a Ungariei
Revoluția Maghiară din 1848 () [Corola-website/Science/318740_a_320069]
-
declarat că Berlinul devenea un "deșert" atunci când Caroline pleca din când în când la Ansbach. Electoarea Sophia a numit-o "cea mai agreabilă prințesă din Germania". A fost luată în considerare pentru Arhiducele Carol de Austria, care era candidat la tronul Spaniei și mai târziu a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman. Caroline a refuzat partida în 1704 nevoiind să se convertească de la luteranism la catolicism. La începutul anului următor, regina Sophia Charlotte a murit în timp ce vizita Hanovra natală. Caroline a
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
a mai gândit decât la ea".. La rândul ei, Caroline nu a fost păcălită de deghizare prințului și l-a găsit atractiv pe pretendentul ei. El era moștenitorul tatălui său, Electorul de Hanovra, și al treilea în linie la succesiunea tronului Marii Britanii. La 22 august 1705, Caroline a ajuns în Hanovra pentru nunta ei cu George Augustus; s-au căsătorit în seara aceea la capela palatului la Herrenhausen. În următoarea lună mai, Caroline a rămas însărcinată și primul ei copil Prințul
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
Howard, mai târziu contesă de Suffolk, și, din 1735, Amalie von Wallmoden, contesă de Yarmouth. În contrast cu soacra ei, Caroline a fost cunoscută pentru fidelitatea ei; n-a făcut niciodată scene și nu a avut iubiți. Succesiunea familiei soțului ei la tronul britanic era nesigură, fratele vitreg al reginei Anne, James Stuart, contestând pretenția hanoveriană. Anne a refuzat să permită vreunui hanoverian să viziteze Marea Britanie în timpul vieții ei. În iunie 1714, Electoarea Sophia (nepoata regelui Iacob I al Angliei) a murit în
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
vârsta de 84 de ani, și socrul Carolinei a devenit moștenitorul prezumptiv al reginei Anne. Câteva săptămâni mai târziu, Anne a murit și Electorul de Hanovra a fost proclamat succesorul ei, devenind regele George I al Marii Britanii. Odată cu ascensiunea la tron a lui George I în 1714, soțul Carolinei a devenit Duce de Cornwall și curând a fost investit Prinț de Wales, Caroline devenind Prințesă de Wales. A fost prima Prințesă de Wales în peste 200 de ani, ultima fiind Caterina
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
printre altele medicina și mulțumită cunoștințelor ei, devine preot. În urma epidemiei de ciumă din Fulda, pornește ca pelerin la Roma, unde va ajunge un medic apreciat al papei. După o serie de peripeții, printre care sunt descrise luptele interne pe tronul papal, când se recurge și la otrăviri, Johanna este aleasă ca papa Ioan. Johanna are un nobil ca amant, de la care rămâne însărcinată. Romanul se încheie când Johanna are dureri în timpul procesiunii religioase de Paște și moare la nașterea prematură
Pope Joan () [Corola-website/Science/318881_a_320210]
-
Elba. Pe 4 aprilie, în prezența unor generali și oameni de stat francezi, printre care Mareșalii Imperiului Ney, Berthier, Moncey, Lefebvre și foștii miniștri de externe Măreț și Caulaincourt, Napoleon scrisese și semnase o prima versiune a abdicării, care transmitea tronul fiului său minor, „Regele Romei”, sub regenta Împărătesei Marie-Louise. Cu toate acestea, aflând despre predarea capitalei în urmă defecțiunii lui Marmont de pe 5 aprilie, Împăratului nu îi mai rămâne decât soluția de a abdica necondiționat, lucru pe care îl face
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]
-
Alexandru Repan, Ion Besoiu, George Motoi și Ovidiu Iuliu Moldovan. Acțiunea filmului se petrece în Muntenia, în perioada de dinaintea Revoluției de la 1848. Agatha Slătineanu, împreună cu pretinsul bancher Troianoff, îl jefuiesc pe boierul Vâlcu de o comoară strânsă în scopul cumpărării tronului. Aurul este recuperat însă de către Mărgelatu în folosul „Frăției”. După răzmerița de la finalului filmului "Misterele Bucureștilor", Buză de Iepure (Szabolcs Cseh) este înmormântat de mama sa, Agatha Slătineanu, Mărgelatu (Florin Piersic) se află închis în temnița domnească, iar Agatha (Marga
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
moșia boierului de la poalele Munților Vâlcan. Dându-se drept trimis imperial rus care venise să-i dea un act care să confirme descendența boierului Vâlcu din domnitorul Tihomir, Troianoff este lăsat să intre pe moșie. El îi spune boierului că tronul domnesc trebuie garantat, iar boierul Vâlcu îi invită în Capela Corbului și-i arată într-o firidă din spatele tronului pretins al domnitorului Tihomir un morman de lingouri din aur. Boierul leșină de emoție, iar în acest timp Troianoff îl cheamă
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]