9,695 matches
-
amintite sate care erau anexate de târgul Siret și Volovăț, astfel fiind prima mențiune despre un grup de sate ascultătoare de un ocol. În documentul din 19 iunie 1456 sunt și sate ascultătoare de Volovăț „din vechime”. Mai mult, llie Voievod zălogea panului Didrih amintea de „curtea noastră de la Volovăț” . Mai apoi, pierzându-și importantă, Volovățul intră sub ascultarea ocolului Bădeuților. Așadar la 20 iunie 1589 intră sub stăpânirea Mănăstirii Sucevița. Vremurile tulburi din istoria Moldovei, mai ales a celei de
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
lemn la Volovăț, pe care Ștefan cel Mare a mutat-o la Mănăstirea Putna. Cronicarul povestește legendă că biserică de lemn din Volovăț ar fi putut adăposti odată mormântul legendarului Dragoș Vodă. Un hrisov domnesc din 17 martie 1723 al voievodului Mihai Racoviță confirmă spusele cronicarului: Volovățul este înfrățit cu localitatea franceză din 1994. În anul 2002 comună a obținut locul I pe județ pentru buna gospodărire a comunei și un premiu în valoare de 600 milioane lei vechi. Printre preoții
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Moldovei ci și un foarte important centru religios. În veacul al XIII-lea misionari dominicani au ridicat aici o biserică, iar în 1337 e amintită într-un document și o biserică franciscană, construită de sași. În anul 1410, din porunca voievodului Alexandru cel Bun, s-a început ridicarea catedralei catolice, cea mai mare din Moldova de atunci, ale cărei impresionante ruine se văd și astăzi. Din 1420 Baia a fost și reședința unei episcopii catolice, desființată, poate, după lupta din 14-15
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
foarte rău, deabea au hălăduit pe poteci, de-au ieșit în Ardeal.” Cu acel prilej orașul a fost distrus. Apoi a fost reclădit casă cu casă, stradă cu stradă, reluându-și întreaga activitate. La leatul (anul) 1561, pentru încurajarea negoțului, voievodul Alexandru Lăpușneanu stabilea aici patru iarmaroace pe an: la 13 martie, 29 iune, 8 septembrie și 14 octombrie. În afara ruinelor ce amintesc de ctitoria lui Alexandru cel Bun, înălțată pentru doamna lui, Margareta, un monument istoric de primă mână este
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
nu a fost pictată. Despre Putna, cronicarul Ion Neculce scrie, din auzite: "mai mult poleită decât zugrăvită". În acest sens, enigmele sporesc odată cu cele două deshumări ale lui Ștefan cel Mare, pe vremea ocupației habsburgice, când s-a descoperit că voievodul fusese înmormântat pe 13 drugi de fier, cu capul tăiat, sprijinit pe cărămizi, și fără sicriu! Baia mai adăpostește un frumos monument istoric, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie a lui Petru Rareș, din 1532. Portretul votiv îl reprezintă pe ctitor
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
revoluția tipografică. Prima carte tipărită, în Europa, cu litere mobile din plumb, a fost Biblia Gutemberg. Pe teritoriul actual al României primele tipografii au început să funcționeze în anul 1508, anul editării la Mănăstirea Dealu a unui Liturghier, la inițiativa voievodului Radu cel Mare (1495-1508). Tipograful acestui Liturgher a fost Macarie, călugăr care lucrase la Veneția în perioada incunabulară, de unde adusese și literele chirilice pentru tipografia de la Dealu. După Cracovia și Veneția, tipografia de la Dealu a fost cea de-a treia
Tipografie () [Corola-website/Science/324467_a_325796]
-
județul Iași, Moldova, România. Satul Scobinți este așezat pe coasta estică a Dealului Basaraba, în dreapta văii Bahluiului, cuprinzând toată partea de vest a Dealului lui Vodă. Horodiște-Foltești. Dealul lui Vodă este pomenit în documente din 1541 și 1551 că „dealul voievodului”, panțele sale fiind acoperite de viile aparținând domnitorilor moldoveni. Totuși, vechimea așezării este cu mult mai veche, deoarece pe acest deal se află ruinele unei cetăți geto-dacice cu sistem de apărare. Denumirea satului Scobinți vine de la așezarea satului într-o
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
păgânilor. Satul a existat și pe vremea lui Ștefan cel Mare, deoarece Drumul domnesc, dintre Cotnari și Hîrlău, trecea și prin Scobinți. Dovadă este dată de existența unor beciuri, crame, locuințe din piatră și cărămidă din partea de sud a Dealului voievodului. Unii cercetători au afirmat că platoul Dealului lui Vodă ar fi adăpostit chiar o curte domneasca din perioada înfloritoare a marelui domn. Apropierea de drumul vinului a determinat descoperirea unor tezaure numismatice în Scobinți(format, mai ales, din groși polonezi
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
de cruce, cu altar semicircular, cu cornișe și cu ferestre dreptunghiulare, fără ornamentație și fără turla. Dintre duhovnicii care au slujit aici, amintim pe preoții Pintilie Ioan, Toma Râpă, Peptu Grigore, Andrieș Ioan(în prezent, slujește preotul Argatu Vasile). Dealul voievodului, Dealul domnesc sau Dealul lui Vodă, cum îl găsim des menționat în documente, era locul unde domnia avea rezervă să pentru vii, multe suprafețe fiind dăruite „slugilor credincioase”. De asemenea, găsim menționat în documentele de vânzare a unor vii pe
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Explicația nu ține însă cont de atestările istorice sau de variantele populare observabile până în vremea noastră. O primă formă a denumirii sub care se atestă probabil comunitatea de pe malul Moldovei este „"Birăvicești"” și o regăsim într-un hrisov dat de voievodul Ștefan cel Mare în anul 1499, alături de menționarea „"unde a fost Birai pe aplele Moldovei"”. Următoarea atestare, recunoscută în mod oficial, este făcută de către domnitorul Ștefan Rareș, fiul lui Petru Rareș, în 1552 și prezintă localitatea sub o formă puțin
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
sub o formă puțin schimbată față de cea găsită în actul dat de Ștefan cel Mare și anume „"Birăești"”. Pornind de la însemnarea din hrisovul lui Ștefan cel Mare și de la această a doua atestare, Mihai Costăchescu afirma în „"Documentele de la Stefăniță Voievod”" pagina 124, nota 3, că denumirea satului își are originea de la numele ardelenesc „Biro”, al unuia dintre primii conducători ai comunității. Costăchescu își mai bazează afirmația și pe un alt document care consemnează că printre stăpânii din prima jumătate a
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
străveche așezare românească, este situată într-o depresiune, la extremitatea estică a actualului județ Arad. Cea mai veche atestare documentară este un hrisov de danie de la anul 1211, în care se amintește de „castru Halmagiu”. La 1359 este amintit primul voievod al românilor din Hălmagiu pe nume Bibarch, iar la 10 aprilie 1451, Iancu de Hunedoara confirmă pe voievodul Moga din Hălmagiu în drepturile sale de voievod al românilor din regiunile Căpâlna, Băița și Hălmagiu, teritorii întinse din județele Arad și
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
atestare documentară este un hrisov de danie de la anul 1211, în care se amintește de „castru Halmagiu”. La 1359 este amintit primul voievod al românilor din Hălmagiu pe nume Bibarch, iar la 10 aprilie 1451, Iancu de Hunedoara confirmă pe voievodul Moga din Hălmagiu în drepturile sale de voievod al românilor din regiunile Căpâlna, Băița și Hălmagiu, teritorii întinse din județele Arad și Hunedoara. Cunoscut ca reședință voievodală, în Hălmagiu a existat și o viață religioasă intensă cu episcopi, protopopi și
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
anul 1211, în care se amintește de „castru Halmagiu”. La 1359 este amintit primul voievod al românilor din Hălmagiu pe nume Bibarch, iar la 10 aprilie 1451, Iancu de Hunedoara confirmă pe voievodul Moga din Hălmagiu în drepturile sale de voievod al românilor din regiunile Căpâlna, Băița și Hălmagiu, teritorii întinse din județele Arad și Hunedoara. Cunoscut ca reședință voievodală, în Hălmagiu a existat și o viață religioasă intensă cu episcopi, protopopi și lăcașuri de cult proprii. Cea mai veche biserică
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
a proveni de la plantă " pipirig" ce poate fi întâlnită în zonele mlăștinoase din împrejurimi. Prima mențiune a numelui se află într-un hrisov din 12 martie 1437, care este un act domnesc de danie către Mănăstirea Neamț, prin care Ilie Voievod, domnul Moldovei, a stabilit hotarul moșiei „Munții”, arătând că: „hotarul am inceput a alege din gură pârâului Muștei, în sus de Cetatea Neamțului, până la drumul Neamțului..., până la gură Peperigului, apoi drept în Slatina, apoi obcina către obârșia Largului și a
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
Direcția Arhivelor Centrale, Supliment 1 (1403-1700). Întocmit de Maria Sovejea, Mihai Regleanu ș.a., București, 1975. Ștefan Cervatiuc, Documente referitoare la moșia Cordăreni, păstrate în Arhivele Statului, județul Botoșani, în „Revista Arhivelor”, nr. 4/1986. Mihai Costăchescu, Documente moldovenești de la Ștefăniță voievod, Iași, 1943. Idem, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol. II, Iași, 1932. Documente privitoare la istoria României. A. Moldova, 1/XVI. Documente privind relațiile agrare în veacul al XVIII-lea, vol. II. Moldova, red. Vasile Mihordea, București, 1966. Florian
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
o continuitate de populare încă din preistorie. Cetatea Herakleia, ruinată de Avari și de Slavi în secolul VI, a fost reconstruită în sec. XII întâi de bizantini, apoi de genovezi, pentru a aparține o vreme despotatului Dobrogean, și după acesta, voievodului muntean Mircea cel Bătrân, înainte de a cădea în 1421 în mâinile Turcilor. Aceștia au întreținut-o aproximativ două veacuri, ultima căpetenie otomană a cetății fiind Evli Çelebi, menționat în 1651. Ulterior cetatea cade în ruine. În 1741, circa 1600 de
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
Din vârful Masa de Piatră, culmea începe să coboare puternic spre sud, prin Dealul Burdimanu (902m) până la șaua din Valea Iașului la 635m, pe unde trece și șoseaua care face legătura între municipiile Câmpulung și Curtea-de-Argeș, denumită în trecut „Drumul Voievozilor”. În acest sector culmea este atacată de numeroase văi torențiale și de aceea apare fragmentată în numeroși martori de eroziune, cu altitudini ce se păstrează în jurul valorii de 600m, până la ieșirea din zona subcarpatică, unde pe frontul de cuestă Râpa
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Simion, comis al II-lea (Iurie Darie), vistiernicul Cristea (Florin Piersic) și tânărul Ionuț (Sebastian Papaiani). Comisul are în grijă Herghelia domnească de la Timiș, unde se afla și calul Catalan, adus din Spania de la împăratul harapilor și pe care încăleca voievodul atunci când pleca la luptă. Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei (1457-1504), sosește la 21 mai 1469 la hramul Mănăstirii Neamțu. La prânzul organizat la stăreție, după slujba religioasă, tânărul Ionuț Jder i se prezintă domnitorului. Voievodul îi poruncește tânărului să meargă
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
harapilor și pe care încăleca voievodul atunci când pleca la luptă. Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei (1457-1504), sosește la 21 mai 1469 la hramul Mănăstirii Neamțu. La prânzul organizat la stăreție, după slujba religioasă, tânărul Ionuț Jder i se prezintă domnitorului. Voievodul îi poruncește tânărului să meargă la Curtea Domnească din Suceava, împreună cu fratele său, vistiernicul Cristea, și cu soția acestuia din urmă, Candachia (Ioana Drăgan). În drum spre Suceava, domnitorul trece și pe la Herghelia domnească de la Timiș. După plecarea sa, comisul
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Polonia, l-au tocmit pe vestitul lotru Grigore Gogolea (Colea Răutu) pentru a-l fura pe Catalan. Fiul comisului urma să ajungă și el curând în Moldova. Ajuns la curtea domnească, Ionuț intră în slujba lui Alexăndrel (Ștefan Velniciuc), fiul voievodului. Tânărul fiu de domn i se confesează lui Ionuț că este îndrăgostit de jupânița Nasta (Valeria Marian), fiica jupânesei Tudosia (Carmen Stănescu) de la Rădășeni. Cei doi merg împreună la conacul de la Rădășeni, iar jupânița se îndrăgostește cu această ocazie de
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
trimite sprijin împotriva turcilor, crezând că oastea otomană va veni numai asupra Moldovei. Damian se duce la Timiș unde-și anunță tatăl că banda de tâlhari a lui Gogolea a încerca să-l înjunghie pe Catalan, considerat calul norocos al voievodului. Lotrul este prins de comisul Manole, de fiii și de slujitorii săi. Pentru a scăpa liber, Gogolea îi spune comisului că boierul Mihu l-a tocmit pentru două treburi: pe lângă înjunghierea calului, tâlharii urmează să-l răpească pe Alexăndrel Vodă
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
lui Ștefan cel Mare obține biruința. Ionuț l-a capturat pe fiul hanului Mamac; el pleacă după luptă în urmărirea tătarilor care doreau să o ducă pe jupânița Nasta la târgul de robi de la Oceacov. Tătarii supraviețuitori sunt aduși în fața voievodului care dispune omorârea lor ca osândă pentru moldovenii uciși sau luați în robie. Fiul hanului este ucis ca jertfă pentru pruncii uciși de tătari, iar fratele hanului este lăsat liber pentru a povesti tuturor cum îi vor primi moldovenii pe
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
robie. Fiul hanului este ucis ca jertfă pentru pruncii uciși de tătari, iar fratele hanului este lăsat liber pentru a povesti tuturor cum îi vor primi moldovenii pe cei care vor invada Moldova. Comisul Manole și fiii lui îi cer voievodului să-i lase să plece după Ionuț despre care credeau că se află în mare primejdie. Ștefan cel Mare încuviințează și anunță că-l va ierta pe tânărul și nesăbuitul oștean. În 1474, după trecerea a cinci ani de la lupta
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
la dispoziție pentru întemeierea Țării Românești - a făcut ca mult timp în istoriografia românească să domine această versiune a cronicarilor, Moldova fiind considerată ca produs al unui „descălicat”. Conform tradiției, întemeierea noului stat este asociată cu numele lui Dragoș, primul voievod al Moldovei, care, venind pentru vânat din Maramureș la malurile râului Moldova și plăcându-i locurile, le-a populat cu români maramureșeni. Dacă voievodul Dragoș a fost considerat „Descălecătorul”, Bogdan I, care a domnit în Moldova până în 1365, este considerat
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]