9,405 matches
-
făcut din ei niște adevărați luptători. Au fost nevoiți să-și caute hrana, să-și construiască locuințe, să practice o meserie utilă Întregii comunități, dincolo de certurile și neînțelegerile ivite... Așa au apărut fermieri, meșteșugari, comercianți, navigatori, bancheri, Întreprinzători economici, patroni, ziariști, scriitori etc., adică tot tacâmul unei mod de viață „britanic”, ajustat, pe ici pe colo, noilor condiții pe care nu le puteau ignora. Dincolo de greutățile oricărui Început de drum, și aici Pakeha (Omul Alb) a reușit să prindă rădăcini, implantându
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
n. Albulescu), tehnician dentar, și al lui Ilie Pătrașcu, funcționar CFR. Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova și cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie, absolvind în 1968. Lucrează ca reporter la Studioul de Radio Craiova, ziarist la publicații locale (1956-1958), director de cămin cultural, activist la Casa Raională de Cultură din Caransebeș, redactor la Studioul Cinematografic București (1968-1970) și, în fine, ca redactor la „Flacăra” (1973-1990). Debutează la „Oltenia literară” în 1955, iar în volum în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
aniversări și comemorări, unor opere literare de seamă apărute din 1948 încoace. În prima din categoriile amintite se situează - în ordinea apariției - articolele Drumul culturii, Decât mici francezi mai bine mari români, Artă „pură” - cu tendință, În numele culturii, Artiști, scriitori, ziariști, luptători pe frontul ideologic, înainte!, Dreptul la muzică și I.V. Stalin, teoretician genial și înfăptuitor al revoluției culturale. (...) Un loc de seamă îl ocupă în articolele scrise de Traian Șelmaru în anii 1946-1947 lupta împotriva «criziștilor». (...) În a doua categorie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Sus). Tot în acest an sunt tipărite două culegeri de reportaje literare: Pe întinsul patriei noastre și Santinelele lumii. Să citim un comentariu despre unul dintre aceste volume, publicat de George Macovescu 81 în revista Viața românească: „Astăzi, scriitorii și ziariștii și-au luat sarcina să prezinte țara așa cum este ea, cu minunatele ei frumuseți, cu belșugul bogățiilor ei și, mai cu seamă, cu înzestratul ei popor muncitor. Munca lor a fost de la început susținută de către partid care, prin Scânteia a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Look, e o agitație de nedescris. La parter a fost creată o zonă de recepție, cu o masă cu pahare de șampanie și un ecran mare cu imagini de la ultima paradă de modă a lui Danny. Au venit deja cîțiva ziariști pentru conferința de presă, și tot departamentul de PR mișună peste tot cu ochi strălucitori, Împărțind materiale de presă. — Rebecca. Eric mă ia În primire imediat, fără măcar să mă lase să-mi dau jos haina. — Un cuvînt, doar. Ai vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o vastă și variată muncă științifică și publicistică. Încă din ultimul an de seminar (1916) devine colaborator, iar apoi redactor al ziarului Cuvântul moldovenesc, la conducerea căruia se afla Pantelimon Halippa. Între anii 1917-1918 devine unul dintre cei mai combativi ziariști ai presei românești din Chișinău. Atât la Cuvântul moldovenesc (ca redactor și apoi prim-redactoră cât și la România nouă (1918), publicație editată de Onisifor Ghibu, Vasile Harea a fost o prezență remarcabilă. După Actul Unirii de la 27 martie 1918, a
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
niște discuții particulare, între prieteni și cunoscuți la ceva atât de grav. Fără îndoială că se leagă toate astea cumva, undeva în creierul omului, dar n-aș putea să-ți spun exact cum. Dorin Popa: Profesorul Alexandru Zub spunea unui ziarist că Sorin a fost mereu șantajat de Securitate, după ce a publicat, clandestin, o revistă, în liceu. Ca om inteligent ce este, vinovăția l-a apăsat, probabil, mai mult decât pe un in-divid obișnuit, care-și găsește mereu justificări, circumstanțe ș.
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de mare trebuie să fie corupția din domeniu. Presa de la începutul anilor '90 nu era ea foarte calificată profesional, dar măcar nu i se putea contesta onestitatea. În ceea ce privește profesionalismul, îmi amintesc că umbla o vorbă: "avem mai multe ziare decât ziariști". Acum, lucrurile nu sunt foarte diferite din acest punct de vedere decât că e mai calificată în modul de a face porcării!, dar a dispărut aproape cu totul onestitatea. Poate e exagerat spus că a dispărut aproape cu totul, dar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
văd în continuare de treabă. Multe, prea multe ziare sunt folosite ca adevărate măciuci, cu care se dă în capul victimei fără nici cel mai mic scrupul de a justifica titlurile de-o șchioapă și pozele cât jumătate de pagină. Ziariștii au devenit, în prea mare măsură, niște mercenari care, după ce se bat cu pumnii în piept pentru niscai principii, se mută la trustul primului mahăr care dă mai mult. Și nu numai "dinozaurii", ci și prea mulți jurnaliști din noile
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Tudor Popescu, autodidact fiind, nu a sesizat că el poate fi excepția, nu regula. Acum câțiva ani, invitat la o întâlnire cu studenții de la Jurnalistica ieșeană, am constatat că nu are încredere în Universitate, cel puțin nu în formarea viitorilor ziariști. Cu această demisie, poate va înțelege să sprijine instruirea tinerilor noștri colegi, în de-trimentul patronilor de presă care, acum, îl oripilează. Liviu Antonesei: Nu cred că din pricina faptului că este autodidact s-a întâmplat acest lucru. Aș vrea să spun
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Și n-am pomenit de marele exod spre București, începând încă din ianuarie 1990! În primii ani de după Revoluție, cred că nu era ziar din București ori subredacție de post de radio străin care să nu fi avut în componență ziariști plecați de la "Dialog", dar mai ales de la " Opinia...". L-ai amintit pe Tatulici, așa, autoironic, înțeleg. Dar există pădure fără uscături? Nu știu în ce măsură conflictele publice dintre diverse media sunt partea vizibilă a unor conflicte dintre patroni ori se datorează
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Scrisoarea... de ieri. Păi, oameni care iau salarii în mii de euro, când nu în zeci ori sute de mii, sau "prime de instalare" aidoma, au vreun interes să se audă semnale de alarmă? Să fim serioși, monșerule! Dâmbovețește vorbind, ziariștii e și ei oameni, iar foamea lor e la fel de mare ca a oricărui alt trăitor în România tuturor contrastelor. Păi, nu e mai bine la patron generos, care te plătește în mii de euro decât în presa locală, să spunem
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Iași), Carol Auner și Iosif Frollo (București), ocupă un loc aparte în istoria presei românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, deoarece au reușit o performanță jurnalistică greu de egalat și au devenit modele pentru noile generații de ziariști și publiciști catolici formați după prăbușirea în 1989 a regimului comunist și reapariția principalelor publicații suspendate abuziv în anul 1948. Autorul prezentei lucrări a evidențiat foarte bine rolul și calitatea "presei bune" de formatoare și modelatoare a opiniei publice, de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
deschis, cei ce le apărau "puteau fi considerați eretici, pentru că există adevăruri în care trebuie să credem chiar dacă nu sunt bine clarificate"78. Dacă Biserica eticheta o propoziție ca fiind scandaloasă ori apropiată de erezie, nu-i era permis niciunui ziarist să o răspândească. La fel de dăunătoare credinței erau lauda unor persoane sau a unor lucruri care nu trebuiau lăudate, cât și critica lor nefondată: nu trebuiau criticate dispozițiile date de autoritatea ecleziastică, deoarece Biserica nu era un parlament. Atunci când anumiți clerici
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
tuturor ziarelor catolice să fie unul și același"86. Chiaudano afirma că autoritatea ecleziastică era, de multe ori, infailibilă; iar când nu era, sfaturile veneau de la autorități ca cea episcopală sau papală și era de preferat obediența, pentru binele religiei. Ziaristul era sfătuit să fie prudent, ceea ce implica o bună cunoaștere a directivelor ecleziastice, deoarece autoritatea nu putea fi mereu prezentă-uneori chiar din dorința de a nu sufoca inițiativele și libertatea de acțiune. Era considerat prudent cel ce nu publica știri
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
interzisă predicarea Evangheliei, în timp ce erau permise atacurile publice îndreptate către Biserică 109. Din acest motiv, era mai preocupat de scrierile pamfletare și de cărți decât de publicații în sens strict, pentru că le considera asemănătoare cărților; în consecință, s-a adresat ziariștilor, intelectualilor și scriitorilor, în egală măsură. El privea libertatea presei ca fiind echivalentă libertății de publicare a cărților 110. Pontificatul Papei Pius IX (1846-1878) a fost marcat de neajunsurile secularizării și de pierderea Statelor Papale odată cu unificarea Italiei. Vaticanul a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
116. Sfântul Părinte a promovat principii privitoare la jurnalismul catolic, recunoscând locul presei în societate (diferit de cel al cărților). La scurt timp după alegerea sa (în februarie 1879), Papa Leon XIII a participat la o audiență cu mii de ziariști catolici prima întrevedere pontificală de acest fel demonstrând astfel importanța acordată presei 117. În cadrul ei a vorbit despre răul provocat de "acea desfrânată libertate de a tipări orice, care ar trebui numită mai degrabă libertinaj", deoarece prin intermediul ei s-au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ei trebuiau să împărtășească aceeași viziune asupra aspectelor esențiale, să nu confunde nicio poziție politică cu credința 123 și să nu pretindă exclusivitatea catolicismului 124. Sfântul Părinte a condamnat atacurile suferite de presa catolică 125 și i-a îndemnat pe ziariștii catolici să folosească un limbaj cumpătat și respectuos 126, să evite știrile imprudente și deși aveau libertatea de a-și exprima opiniile să rămână uniți în esență. Enciclica Cum multa (1882) a vizat stoparea divergențelor dintre credincioșii spanioli, care se
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cardinalului Sánchez y Hervás, episcopului de Salamanca, augustinului Tomás Cámara și marchizului de Comillas, care a contribuit economic la dezvoltarea publicației. Pe lângă aceste încercări, s-au aprobat măsuri preventive, precum lectura și distribuirea ziarelor în seminarii și printre preoți, motivarea ziariștilor catolici și căutarea de colaboratori în rândurile preoților și mirenilor pentru a răspândi cărțile și ziarele, cu îndrumare dogmatică adecvată. Într-un bilanț asupra situației presei catolice din Spania, realizat în 1895 de către Nunțiatură, s-a precizat că existau circa
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de Cuestiones Sociales (1895) și Boletín del Consejo Nacional de las Corporaciones Católico-Obreras, reprezentau oficial mișcarea social-creștină din Spania 187. În 1907 s-a înființat La Paz Social, care a fost sprijinit de gruparea social-creștină din Zaragoza, fiind condus de ziaristul și sociologul Severino Aznar. Încă de la început, a dovedit un sindicalism orizontal și o neutralitate politică, înfruntând Consiliul Național al Corporațiilor Catolico-Muncitorești (sindicalism mixt și monarhie alfonsină), al cărui președinte era marchizul de Comillas 188. Sindicalismul catolic a susținut și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nu se citi presa liberală decât pentru informațiile absolut necesare, precum cele despre economie 196. Era dificil să se catalogheze drept "catolic" sau "necatolic" un mijloc de comunicare precum ziarul, deoarece pe parcursul existenței lui se schimbau directorii și circumstanțele sociale, ziariștii care scriau în el, temele de discuție și viziunile ierarhiei; mai mult, majoritatea subiectelor pe care le tratau jurnalele de informație generală nu erau legate strict de credință. Din acest motiv, a analiza ziarele într-un mod unitar în timp
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
domenii. Pericolul plana asupra mijloacelor de informare a constat în scăderea atenției față de jurnaliști, față de responsabilitatea caracteristică unei profesii ce se contura în perioada de care ne ocupăm. Instanțele sociale și Magisteriul au manifestat tendința de a vorbi despre responsabilitatea ziaristului. Această postură a unor catolici, la începutul secolului al XX-lea, era de înțeles într-o societate care excludea Biserica prin legile sale. În același timp, presa liberală avea o atitudine potrivnică similară, iar unele dintre articolele publicate în paginile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
iar din 1895, zilnic. Însuși Papa Leon XIII a fost nevoit să intervină pentru calmarea spiritelor 221, deși chiar el impulsionase acțiunea jurnaliștilor printr-o enciclică adresată episcopilor italieni în 1882 (Etsi nos)222; în rândurile ei, îi încurajase pe ziariștii catolici să-și apere cu seriozitate principiile religioase, chiar de-ar fi fost nevoiți să facă acest lucru în mediul public în care lucrau. Alte ziare catolice transparente au fost: Il Panaro (Modena, 1862-1919), L'Unità cattolica (Florența, 1893-1929) și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
25 erau cotidiene politice, 145 publicații locale cu caracter religios, politic și social și 177 ziare religioase. Între acestea din urmă, 33 erau ziare marianiste, șapte misionare, 39 culturale, 59 educative și 26 destinate clerului 226. În 1895 mai mulți ziariști de la aceste publicații au creat "Asociația Jurnaliștilor Catolici Italieni", care din 1911 s-a numit "Asociația Presei Catolice Italiene". La începutul secolului, tonul ziarelor catolice a devenit mai moderat. L'Osservatore cattolico, de exemplu, s-a unit cu La Lega
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
aceste medii existau asociații catolice, însă Magisteriul nu făcea o analiză amplă a profesiei în sine; atenționările sale erau legate de probleme morale sau doctrinare întâlnite în articolele de presă. În întrunirile episcopale, s-au stabilit norme de conduită pentru ziariștii și scriitorii catolici, dar dintr-o perspectivă morală 252. În secolul al XX-lea, importanța mijloacelor media a devenit tot mai evidentă, motiv pentru care imixtiunile pontificale s-au înmulțit, ajungându-se la întocmirea unor documente precum enciclicele Vigilante cura
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]