94,332 matches
-
2005. Actorul a vândut tot ce a avut și a plecat în lume să caute vindecare pentru boala sa. În final, după un transplant și 17 operații, Dell a reușit să învingă boala. În prezent, Dell locuiește în București, unde lucrează ca master trainer la un club pentru sport și relaxare și unde a terminat filmările la o peliculă cu Steven Seagal, în care a interpretat rolul negativ . În septembrie 2016, Dell a participat la Balcaniada Veteranilor, unde a câștigat pentru
Howard Dell () [Corola-website/Science/336918_a_338247]
-
a reprezentat mai tarziu sursă de inspirație pentru mai multe librete de operă, inclusiv "Cavalleria rusticana" a lui Mascagni și "Mala Pasqua!" a lui Gastaldon. Povestirea "„Malaria”" a fost una dintre primele reprezentări literare ale malariei. El a început să lucreze apoi la o serie proiectată de cinci române, din care a finalizat doar două, "Familia Malavoglia" și "Mastro-don Gesualdo" (1889), cea de-a doua fiind ultima să scriere importantă a carierei sale literare. Ambele române sunt considerate capodopere. În 1894
Giovanni Verga () [Corola-website/Science/336922_a_338251]
-
să intre în Uniune ca . Forțele pro-sclavie afirmau că fiecare colonist are dreptul să vină în teritoriu cu proprietatea lui, inclusiv cu sclavii. Forțele anti-sclavie spuneau că bogații stăpâni de sclavi vor cumpăra toate terenurile agricole bune și le vor lucra cu sclavi negri, nelăsându-le oportunități celor care nu au sclavi. Ca atare, "" a fost un conflict între forțele anti-sclavie din și forțele pro-sclavie din Sud pe tema problemei . Termenul de „Bleeding Kansas” a fost inventat de către republicanul , editor la
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
St Giles's Fair, cursul superior al râului Tamisa și zona rurală din împrejurimi. Grahame a vrut să urmeze Universitatea Oxford, dar tutorele său nu i-a permis din cauza costurilor ridicate ale școlarizării. În schimb, el a fost trimis să lucreze la Banca Angliei în 1879 și a avansat până la funcția de secretar în 1908 când a fost pensionat din cauza problemelor de sănătate, care ar fi putut fi agravate în urma unui incident armat ciudat, posibil cu tentă politică, ce a avut
Kenneth Grahame () [Corola-website/Science/336920_a_338249]
-
Friedrich Richard Reinitzer () a fost un botanist și chimist austriac care, la sfârșitul anilor 1880, lucrând cu benzoatul de colesteril, un derivat de colesterol, a făcut epocala descoperire a proprietăților cristalelor lichide, numite astfel de către Otto Lehmann, mai târziu. s-a născut la Praga, într-o familie germană din Boemia. A studiat chimia la Universitatea Tehnică
Friedrich Reinitzer () [Corola-website/Science/337047_a_338376]
-
germană din Boemia. A studiat chimia la Universitatea Tehnică Germană din Praga. În 1883 a fost numit aici profesor particular. În 1895 s-a transferat de la Universitatea din Praga la Universitatea Tehnică din Graz și din 1909 până în 1910 a lucrat acolo în calitate de rector. În 1888 a descoperit comportamentul ciudat a unor derivați, numiți mai târziucristale lichide. Pentru a explica acest fenomen, el a lucrat cu fizicianul Otto Lehmann din Aachen. Descoperirea a stârnit un mare interes la momentul respectiv, dar
Friedrich Reinitzer () [Corola-website/Science/337047_a_338376]
-
transferat de la Universitatea din Praga la Universitatea Tehnică din Graz și din 1909 până în 1910 a lucrat acolo în calitate de rector. În 1888 a descoperit comportamentul ciudat a unor derivați, numiți mai târziucristale lichide. Pentru a explica acest fenomen, el a lucrat cu fizicianul Otto Lehmann din Aachen. Descoperirea a stârnit un mare interes la momentul respectiv, dar potențialul practic neînsemnat la vremea aceea a scăzut rapid atenția asupra fenomenului.
Friedrich Reinitzer () [Corola-website/Science/337047_a_338376]
-
București pe perioada studiilor și apoi se întoarce în Dobrogea lui natală. Demarează cariera de arhitect în 1957 la Institutul de Proiectări Constanța. În anul 1967 o întâlnește la Tulcea pe arhitecta Irina Rosetti cu care se va căsători. Irina lucra la Ministerul Transporturilor în București și venea des să viziteze șantierul gării din Tulcea, pe care o proiectase. Lutfi tocmai termina construcția Hotelului Delta, al cărui autor architect era. Ambele clădiri se pot admira și astăzi pe faleza Dunării, la cele
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
modernă, spectaculoasă care ieșea din tiparele acelor vremuri. În scurt timp "Magazinul Universal Tomis" a ajuns simbolul shopping-ului constănțean și a devenit clădirea care a definit stradă Ștefan cel Mare. Note: În calitate de arhitect, între 1990-2003, Lutfi Sefchi SAIT a lucrat că autor sau coautor în cadrul Agenției Alain Manoilesco - Architectes din Paris. Astfel, a proiectat în Franța o serie de construcții pe care le puteți oricând admira: Liceu Profesional Arpajon, Liceu Profesional Beleville, Universitate Evry și Colegiul «Etienne Dolet» din Paris
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
în cadrul Agenției Alain Manoilesco - Architectes din Paris. Astfel, a proiectat în Franța o serie de construcții pe care le puteți oricând admira: Liceu Profesional Arpajon, Liceu Profesional Beleville, Universitate Evry și Colegiul «Etienne Dolet» din Paris. La unele din proiecte lucrează împreună cu soția lui, arhitecta Irina Rosetti. Membru al organizațiilor de artiști plastici din Paris arondismentul 20 TLM și UDAC precum și «Ligne et couleur», Lutfi Sefchi SAIT a participat la o serie de expoziții colective: 1992 - Le 58-eme Salon des Architectes
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
a lui Ioan. V. Socec. După ce a urmat cursurile Școlii comerciale din Brașov, Ioan V. Socec s-a refugiat de la vârsta de 18 ani în Țara Românească, evitând astfel să fie încorporat în armata revoluționară maghiară. Ajuns în București, a lucrat timp de opt ani ca angajat al librăriei negustorului de articole de „brașovenie” George Ioanid, unde, după ce a deprins tainele meseriei de librar, a preluat conducerea secției de librărie a lui Ioanid. După ce a ajutat la dezvoltarea afacerii lui Ioanid
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
-se în procesul de resincronizare și oficializare a modernismului. s-a născut la București. A absolvit facultatea de arhitectură în 1965 la Institutului de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, București, România, seria 1965, fiind șef de promoție. Între 1965-1974 a lucrat în proiectare la Ministerul Căilor Ferate, București și apoi a fost chemată de profesorul Ascanio Damian ca asistență la facultate. În 1972 se căsătorește cu arhitectul Lutfi Sefchi Sait, originar din Dobrogea, pe care îl întâlnește la Tulcea. Ea avea
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
la Tulcea. Ea avea proiectul gării în șantier și el tocmai termina construirea clădirii Hotelului Delta din Tulcea, al cărui autor era. Cei doi soți arhitecți au un fiu, Alexander Rosetti-Sait, care și el urmează linia familiei studiind arhitectura și lucrând ca arhitect în Franța și la Luxemburg. În 1988, constrânsă de persecuțiile regimului communist al lui Ceaușescu, Irina pleacă și se stabilește în Franța unde obține statutul de refugiat politic și în 1995 devine cetățean francez. În 1990 familia se
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
1988, constrânsă de persecuțiile regimului communist al lui Ceaușescu, Irina pleacă și se stabilește în Franța unde obține statutul de refugiat politic și în 1995 devine cetățean francez. În 1990 familia se reuneste la Paris. În Franța Irina continuă să lucreze la proiecte de largă amploare și concursuri de arhitectură. În anii 70 Ceaușescu începuse să dea voie arhitecților din România să construiască mai liber, în stil modernist internațional. În această linie de stil se înscriu cele două gări create de
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
Rosetti a fost arcitect autor și co-autor și a altor proiecte dintre care cele mai importante sunt: Gara Reșița, România; și Centrul de Informatică a Cailor Ferate Române, București , România ("Proiect distins cu "Premiul Uniunii Arhitecților din România""). Cât a lucrat la Ministerul Transporturilor, București, Arhitecta Rosetti a participat și la concursul "Monumentul Feroriarilor", București, România obtinând Premiul I. Monumentul urma să fie plasat in axa Gării de Nord si a clădirii ministerului, dar până la urmă din lipsa de fonduri nu s-a implementat
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
participat și la concursul "Monumentul Feroriarilor", București, România obtinând Premiul I. Monumentul urma să fie plasat in axa Gării de Nord si a clădirii ministerului, dar până la urmă din lipsa de fonduri nu s-a implementat. Între 1972 și 1988, Irina Rosetti lucrează că Asistent la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu", la catedră lui Ascanio Damian. Se distinge prin experiența practică pe care a dobândit-o lucrând în proiectare și pe care o poate împărtăși studenților mai bine decât colegii ei care au
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
până la urmă din lipsa de fonduri nu s-a implementat. Între 1972 și 1988, Irina Rosetti lucrează că Asistent la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu", la catedră lui Ascanio Damian. Se distinge prin experiența practică pe care a dobândit-o lucrând în proiectare și pe care o poate împărtăși studenților mai bine decât colegii ei care au rămas asistenți imediat după terminarea studiilor. Începând din 1989 Irina lucrează în diferite agenții de arhitectură pariziene une participa că autor și collaborator la
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
lui Ascanio Damian. Se distinge prin experiența practică pe care a dobândit-o lucrând în proiectare și pe care o poate împărtăși studenților mai bine decât colegii ei care au rămas asistenți imediat după terminarea studiilor. Începând din 1989 Irina lucrează în diferite agenții de arhitectură pariziene une participa că autor și collaborator la diferite realizări de proiecte și numeroase concursuri de arhitectură. Spitalul Național de la St Maurice, clădiri de birouri, hoteluri și case de locuit la Port Royal,Paris. Spital
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
limbile română și franceză. Este fiica prozatorului și criticului literar Livius Ciocârlie și al prof. univ. Constanța (n. Bălan). A absolvit Liceul „C. Diaconovici Loga” din Timișoara, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1986). A lucrat ca profesoară de limba română la Slobozia și Timișoara, apoi redactor la Editura Eminescu. În anul 1991 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "Hermeneutica răului în literatura română" (1991). Se stabilește în Belgia în 1991, iar apoi
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
Hermeneutica răului în literatura română" (1991). Se stabilește în Belgia în 1991, iar apoi în Luxemburg. Este profesor de limba franceză la Alianța Franceză din Luxemburg și profesor de limba română la Parlamentul European și la Curtea Europeană de Justiție, lucrând în paralel ca redactor-șef al suplimentului literar Livres-Bücher al cotidianului "Tageblatt". Coordonează colecția «Afinități» a editurii Phi din Luxemburg. Începând din 1995 se ocupă de organizarea Zilelor literare de la Mondorf (Luxemburg). Colaborează, de asemenea, la "Radio socio-culturelle Luxembourg" și
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
prin 1957 el a perceput o schimbare biofizica de la acel moment și va propune un nou domeniu - biomimetica. Un termen similar, bionica a fost inventat de Jack E. Steele în 1960, la Wright-Patterson Air Force Base, în Dayton, Ohio, unde a lucrat și Otto Schmitt. Steele a definit bionica drept "știința sistemelor care au anumite funcții copiate din natură sau care reprezintă caracteristicile sistemelor naturale sau a analoagelor lor". Mai târziu, în timpul unei reuniuni în 1963, Schmitt a declarat, În 1969, termenul
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
la Paris (1974), iar în anul 1981 a obținut titlul de doctor în filologie al Universității din București cu teza "Proza lui Tudor Arghezi", ce a fost constituit baza cărții "Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul", publicată în același an. A lucrat ca redactor (1970-1998) și redactor-șef (1998-2003) la Editura Eminescu din București. A îngrijit publicarea unor ediții din opera lui Tudor Arghezi, Ioan Al. Brătescu-Voinești, Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu. Începând din 2001 a fost redactor-șef al revistei "Universul
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
apărătorii, lucruri foarte dificile. De aceea fortărețele aveau un rol foarte important în războaie. Formele pasive circulare ("incintă") a fortărețelor medievale au devenit vulnerabile la al artileriei împotriva zidăriei. În plus, atacatorii ajunși la baza zidurilor puteau să le mineze lucrând în relativă siguranță, deoarece apărătorii nu-i puteau lovi de pe zidurile din vecinătate. Prin contrast, fortificațiile bastionare erau formate din structuri plate, cu mai multe bastioane, proiectate să se apere reciproc, și înconjurate de șanțuri inundabile. Pentru a contracara efectul
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
fost publicat „Clumsy” că al doilea cântec promoțional. „Do You Wanna Come Over?” a fost lansat că al treilea și că ultimul cântec promoțional la data de 18 august 2016. În luna martie al anului 2016, artista a declarat că lucrează la un nou material discografic, si ca acesta este „cel mai bun lucru pe care l-am făcut într-o perioadă lungă de timp”, deși a menționat că nu știa când acesta va fi terminat și că „nu forțează nimic
Glory (album de Britney Spears) () [Corola-website/Science/337079_a_338408]
-
sa în Statele Unite ale Americii Babbitt a predat mai întâi ca profesor de limba greacă la Universitatea Harvard. În 1898 s-a mutat pe un post similar la Trinity College din Hartford (Connecticut), unde și-a petrecut viața predând și lucrând în cercetarea vechilor texte grecești. În 1899 a fost numit profesor Hobart de limba și literatura greacă. Începând din 1908 până în 1931 el a îndeplinit și funcția de secretar al facultății. El a fost ales membru al Institutului de Arheologie
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]