94,332 matches
-
la 28 iunie 1900 cu Ethel Hunt. Fiica lor, Sarah Frances Babbitt (1906-1988), a fost profesoară de educație fizică. Tatăl ei a jucat tenis la nivel înalt până la bătrânețe și a jucat squash timp de 60 de ani. Babbitt a lucrat la traducerea și îngrijirea mai multor ediții de literatură greacă. El a publicat studii și eseuri critice despre Homer și Lucian de Samosata, care au apărut în reviste de specialitate americane și europene. Cea mai cunoscută operă a sa este
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
studii și eseuri critice despre Homer și Lucian de Samosata, care au apărut în reviste de specialitate americane și europene. Cea mai cunoscută operă a sa este traducerea colecției "Moralia" a lui Plutarh pentru "Loeb Classical Library", la care a lucrat ultimii zece ani din viață; nu a reușit să o finalizeze pentru că a murit în 1935, la vârsta de 68 de ani.
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
dar se poate presupune că el nu a construit niciodată unul. Brevetul a expirat după 15 ani din cauza lipsei de interes. Nipkow a ocupat o poziție de inginer proiectant la un institut din Berlin-Buchloh și nu a mai continuat să lucreze la difuzarea de imagini. Primele transmisii de televiziune au folosit o metodă de scanare a imaginii mecanico-optică, metodă la a cărei realizare contribuise și Nipkow cu discul său; el putea solicita o recunoaștere a meritului său la realizarea invenției. Nipkow
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]
-
180 de proiecte dintre care 130 au fost realizate) - locuințe individuale, blocuri de raport, arhitectura religioasă, stadion, arhitectura funerară, spital, muzeu, han etc. Gheorghe Simotta a fost elev al cunoscutului arhitect Ion Mincu și s-a format sub îndrumarea și lucrând cu arhitectul Petre Antonescu, la rândul sau profesor al multor generații. La început discipol al stilului neo-românesc, Gheorghe Simotta dezvolta un stil personal de îndepărtată rezonanță balcanică și cu influențe ale artei decorative bizantine (vizibile în detaliile de sculptură ornamentala
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
se proiectează și execută sunt puține chiar și în contextul unui număr de arhitecți mult mai restrâns decât astăzi. La nivelul Bucureștiului existau atunci aproximativ 30-40 de arhitecți liber profesioniști, restul fiind încadrați în serviciile statului. Simotta a ales să lucreze ca liber profesionist. Nu erau cereri și nici posibilități de construire, nu existau materiale, iar parte din meseriași nu s-au mai întors din război. Din cauza acestor greutăți compromisurile după gustul și cerințele clientului sunt o necesitate, iar Simotta pentru
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Levine. Teza sa se baza pe descoperiri făcute în cursul acestor excavații. Lucrarea a fost considerată un studiu de referință într-un subiect care nu fusese niciodată până atunci studiat din perspectivă arheologică. În anul 1978 Reich a început să lucreze la Departamentul de antichități și muzee ca director al arhivei științifice. Sub conducerea sa a început procesul de digitalizare a informatiilor despre situril arheologice și a listei excavațiilor din Israel, cu ajutorul ordinatorului central al Ministerului Educației și al Culturii. În
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
și Oficiul de Antichități în probleme de arheologie. Ronny Reich a acordat însemnatate familiarizării publicului larg cu datele arheologice, a ajutat la dezvoltartea sitului internet al Oficiului Antichităților al Israelului și a încurajat vizitele turistice pe șantierele arheologice unde a lucrat. El a luat parte la dezvoltarea parcului arheologic de lângă Muntele Templului și a Muzeului Davidson și a centrului de vizitatori de lîngă Izvorul Ghihon din Orașul lui David. - Băi rituale (mikvaot) evreiești în vremea celui de-al Doilea Templu și
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
Breisgau. În timpul studiilor, el a fost influențat în special de scrierile lui Jacques Lacan, Michel Foucault și Martin Heidegger. În 1976 Kittler a obținut doctoratul în filosofie cu o teză despre poetul Conrad Ferdinand Meyer. Între 1976 și 1986 a lucrat ca asistent universitar la "Deutsches Seminar" din cadrul aceleiași universități. În 1984 a obținut abilitarea în istoriei literaturii germane moderne. El a predat de mai multe ori ca profesor invitat la universități din Statele Unite ale Americii, precum Universitatea Berkeley din California
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
împăratul Iulian, despre care Kojève a scris un text impertinent, apărut într-un volum de omagii adresate lui Leo Strauss ("Împăratul Iulian și arta lui de a scrie"). De altfel, pentru Leo Strauss, întâlnit în anii 1920 la Berlin (Strauss lucrează la "Die Akademie für die Wissenschaft des Judentums "(Academia de Studii Iudaice), sau sub conducerea lui Julius Guttmann), Kojève, pune să se traducă și să se editeze în franceză, prin intermediul lui Raymond Queneau, comentariul lui Strauss despre Hieron de Xenofon
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
din Ierusalim. A făcut parte din Hagana și a servit în Armata Israeliană. A scris critică literară și de film mai întâi în limba română (1939-1940) și apoi în ebraică din 1943, colaborând la presa scrisă și la radio. A lucrat ca redactor la săptămânalul "Bamahane" între 1948 și 1953. La începutul anilor '50 a fost unul dintre fondatorii clubului de cultură avansată ("Tzavta") împreună cu Avraham Shlonsky. Prima sa carte, "Poezie și realitate", a fost publicată în 1951. A scris cronici
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
realitate", a fost publicată în 1951. A scris cronici literare ale cărților publicate în limba ebraică, dar și în alte limbi, mai ales franceză, realizând comparații între ele, dar a publicat și cronică de filmו. În 1950 a început să lucreze la cotidianul "Al HaMishmar" și a fost redactor al suplimentului literar al ziarului, "Literatura", până în anul 1984. În această calitate i-a încurajat pe scriitorii aflați la început de carieră și a promovat temele literare preferate. Predecesorii săi au fost
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
scriitorii aflați la început de carieră și a promovat temele literare preferate. Predecesorii săi au fost Avraham Shlonsky și Lea Goldberg. În anii 1951-1952 a realizat o emisiune radiofonică despre literatura franceză la BBC. Mai târziu, în anii 1954-1965, a lucrat la postul de radio "Vocea Israelului". Între anii 1977 și 1982 a reprezentat Israelul la organizația PEN International. Ca membru al Partidului Unit al Muncitorilor (Mapam) și-a început cariera recenzând cărți scrise în stilul 'realist-socialist' și a fost apropiat
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
filosofia dreptului, activând în această calitate până în 1944, când este detașat ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Madrid (1944-1946) și apoi ca lector de limba română în Elveția (1946-1947). Se întoarce în România în 1947, unde lucrează ca redactor la Editura Științifică (1947-1962), apoi din 1962 ca lector la Catedra de limba și literatura spaniolă a Facultății de Filologie din București. După obținerea doctoratului în filologie în 1971 este promovat în postul de conferențiar, în care va
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
bursă la Universitatea din Bonn (1991). Cercetările sale dedicate operei literare a lui Liviu Rebreanu au fost finalizate cu o teză de doctorat în filologie intitulată "Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor și a corespondenței sale" (1978). După absolvirea facultății a lucrat pe post de cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (din 1957). Activitatea sa profesională este consacrată, în exclusivitate, cercetării literaturii naționale sub diferite aspecte. A publicat, în colaborare, trei volume dedicate presei
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
Tutoveanu, s-a înscris la secția clasică a Colegiului Național „Sfântul Sava” din București. În 1925 a fost admis la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A debutat în revista "Rampa", în 1926, cu cronici literare. A lucrat timp de un an ca redactor al ziarului național-țărănesc „Dreptatea”, apoi ca redactor la ziarul "Curentul", unde a colaborat până în 1944. A mai colaborat la "Cotidianul" (Brăila), "Adevărul literar și artistic", "Țara de Jos", "Cetatea literară", "Contimporanul", "Universul literar", "Bilete
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
dar Dianu a fost, de asemenea, foarte apropiat de Ion Vinea și Pamfil Șeicaru. El a scris romanele "Adorata" (1930) și "Nopți la Ada-Kaleh" (1931), în care predomină stilul foiletonist al epocii. Dianu a intrat în 1931 în serviciul diplomatic, lucrând timp de un deceniu ca secretar al lui Nicolae Titulescu și fiind acreditat la Liga Națiunilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el a scris în mod regulat pentru presa oficială. După război și formarea guvernului condus de Partidul
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
averii „pentru crimă de contribuție la dezastrul țării și instigare la crime de război” A fost eliberat la 10 octombrie 1955, după ce pedeapsa i-a fost redusă la 10 ani prin Decretul nr. 421. După ce a fost eliberat, el a lucrat ca salahor, tăietor de lemne și vânzător ambulant de cărți. A fost găsit de către Ion Caraion vânzând cărți într-un pasaj, iar acesta l-a ajutat să primească o pensie din partea Uniunii Scriitorilor din România, prezentându-i-l lui Zaharia
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
1940-1943) la Catedra de limba greacă, apoi la cea de limba latină (condusă de prof. Niculae I. Herescu) ale Universității din București și își susține în 1939 teza de doctorat cu titlul "Les „Aratéa” de Cicéron", la care începuse să lucreze încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în 1941 și este considerată una dintre cele mai importante opere de
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
într-o serie de publicații de filologie romanică din diferite țări europene. Studiile publicate, volumele "Hespéria. Antologia de cultura greco-latina" (1964) și "Introduçăo à cultura clássica" (1970) și comunicările susținute la congresele internaționale îi creează o reputație de specialist. A lucrat la elaborarea unui "Dicionário de romeno-portuguęs" (circa 30.000 de cuvinte), care a fost finalizat postum și publicat de soția sa, Maria Leonor Carvalhăo Buescu, în colaborare cu Mihaela Mancaș și Mihai Zamfir (1977). A scris versuri și a publicat
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
trei teatre au funcționat în mod independent, dar erau puțin frecventate. Ele au reprezentat spații artistice pentru publicul din zonele sărace, precum proiectul în aer liber "La Marea" din cartierul berlinez Wrangelkiez. Primul director a fost Matthias Lilienthal, care a lucrat anterior ca regizor la Teatrul din Basel, regizor-șef la Volksbühne am Rosa-Luxemburg-Platz și în 2002 director al festivalului Theater der Welt din zona Ruhr. Demisia lui s-a datorat dorinței de a încerca ceva nou pe plan profesional la
Hebbel am Ufer () [Corola-website/Science/337135_a_338464]
-
Daniel Schrader de la Ballhaus Ost a comentat în revista "Theater heute" că noua conducere era "încă orientată către spațiul internațional" și avea "un pic mai puțin loc pentru tinerii artiști noi din Berlin". Regizori și actori care, începând din 2004, lucrează în mod regulat cu Hebbel am Ufer: Sebastian Baumgarten, Jérôme Bel, Neco Çelik, Big Art Group, Gob Squad, Alvis Hermanis, Hans-Werner Kroesinger, Shermin Langhoff, Constanza Macras, Richard Maxwell, Rabih Mroué, Angela Richter, Xavier Le Roy, Rimini Protokoll, Milo Rau, Jochen
Hebbel am Ufer () [Corola-website/Science/337135_a_338464]
-
Kostyra (1914-2007), si este în întregime polonez de proveniență. Cand Stewart a fost de trei ani, familia sa mutat la Nutley. Ea a adoptat numele de "Grace" ("Hâr") pentru o confirmare numele. Când Stewart a fost de 10, ea a lucrat ca baby-sitter ocazional pentru copii Mickey Mantle, Yogi Berra, si Gil McDougald, toți jucătorii de la New York Yankees. Mickey și Merlyn Mantă a avut patru fii ai săi, pentru care Stewart a privit și a organizat petreceri aniversare. de asemenea, Ea
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
În 1976, Stewart a început o afacere de catering în subsolul ei cu un prieten la o modelare zile, Normă Collier. Societatea a devenit rapid un succes, dar acrit când Collier a susținut că Stewart a fost dificil de a lucra cu, si a fost, de asemenea, luând catering locuri de muncă pe-o parte. Stewart curând a cumpărat o parte din afaceri. Stewart a fost, de asemenea, angajat ca manager al unui magazin de produse alimentare gourmet, Coș de Piață
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
S-a născut în satul ieșean Hărpășești în familia agricultorilor Gheorghe și Maria Ursache. A urmat școala primară în satul Hărpășești (1938-1943), Liceul Național din Iași (1945-1951) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1952-1956). A lucrat ca bibliotecar la Biblioteca județeană „Gh. Asachi” din Iași (1956-1958), apoi ca preparator (1958-1960), asistent (1960-1969), lector (1969-1977), conferențiar (1977-1992) și profesor (1992-2001) la Catedra de Literatură română și la Catedra de Literatură comparată ale Facultății de Litere a Universității
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1920-1924), obținând licența în limba și literatura română, secundar istorie (1924). I-a avut ca profesori în facultate pe Gheorghe Bogdan-Duică, Sextil Pușcariu, Nicolae Drăganu și Ioan Lupaș. După absolvirea facultății lucrează ca redactor la săptămânalul clujean "Societatea de mâine", arhivar suplinitor la Arhivele Statului din Cluj și profesor suplinitor (1924-1926). În anul 1926, la recomandarea profesorului Sextil Pușcariu, obține o bursă de doi ani (1926-1928) la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, de lângă
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]