9,974 matches
-
era o melodie nemaiauzită. Tremuram emoționați, înfiorați, fermecați. Am rămas în apă, lipindu-ne unul de altul, parcă așteptând să nu se mai termine potopul. Ne tremura și inima și sufletul și trupul. Îi căutam cu buzele formele pietroase, abia îndrăznind să le deslușesc. Acasă, bunica sforăia ușor: și-a făcut cruce și a poruncit să ne încălzim, să ne stoarcem hainele, să le uscăm la bucătărie. Ne-am trezit târziu. Ploaia spălase munții și apele vuiau vesele, sprintene, ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
doar în romanul Toate pânzele sus !. Cărțile sale ulterioare, aproape toate romane, vor face câteva concesii realismului socialist, e-adevărat, minime. Cum bine observa Angelo Mitchievici, într-unul dintre cele mai relevante eseuri despre romanul invocat aici1, Radu Tudoran a îndrăznit să viseze la un drum spre Vest, când toată lumea din jurul său îl căuta, cu obstinație, pe cel spre Est. Nodul principal al intrigii din roman e asigurat de Spânu, un vorace tâlhar levantin care teroriza împrejurimile Sulinei, cândva, în jurul anului
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
școli de marină, a unei tradiții militare și comerciale de gen. La noi, acestea s-au constituit foarte târziu, în forme rudimentare, astfel încât o literatură a mării nu putea să apară și să se dezvolte prea curând și prea substanțial. Îndrăznesc să afirm că la același nivel suntem și astăzi, adică nu suntem o națiune marină de luat în seamă, chiar dacă litoralul Mării Negre ocupă o bună parte din limita estică a limes-ului românesc, cu Dunărea pe limita sudică, chiar dacă avem
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
criminal de război... Niciunul dintre istoricii noștri nu i se poate compara, atât în ceea ce privește temeinicia cunoștințelor, pasiunea și puterea de muncă, spiritul sintetic, cât și în privința modului de exprimare scrisă, dar mai ales verbală. Dar, firește, trebuie pedepsit pentru că a îndrăznit să fie naționalist și să nu-și renege credința. Iar în același timp, prietenul său Victor Pa[34]pacostea, ajuns la Universitate cu sprijinul lui Kico și al lui C. C. Giurescu, s a cocoțat pe o strapontină ministerială în guvernul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Strașnică dreptate! Înainte de a încheia aceste câteva însemnări folositoare pentru schițarea unora dintre profilele morale contemporane, mai amintesc încă o întâmplare. Niculae Iorga, deși refuzase în 1936-1938 să ceară cooptarea mea ca membru de drept în Comisiunea Monumentelor Istorice (fiindcă îndrăznisem să mă duc la banchetul dat lui Giurescu și nu mă „explicasem” după aceea), a trimis, puține zile după ce am fost numit secretar-general al Ministerului, un decret gata-întocmit în acest sens, cu raport semnat de el, prin secretarul Comisiei, fostul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
scape prilejul de a mă lovi. Vechiul dușman al Muzeului, grecoteiul Tzigara Samurcaș, crezând că a venit momentul să se răzbune pe cei patru directori ai Muzeului Național de Antichități (Gr. Tocilescu, Vasile Pârvan, I. Andrieșescu și cu mine), care îndrăzniseră să nu-i satisfacă toate pretențiile, a dat lui Petrovici un proiect de lege pentru strângerea tuturor „colecțiilor publice” într-un singur Muzeu național, cu diferite secții, iar Ministrul se grăbise să-l treacă la Contencios pentru forma definitivă. Se
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
din care, iată, acum cresc neonuferii. Text publicat în 22, 15-21 august 2006 Ea, cea mai rea dintre toți! Motto: „Câtă decădere în ființa asta umană!” (Gabriel Liiceanu) 1. Păcatul păcatelor Istoria este plină de execuții publice la adresa femeilor care îndrăznesc să calce teritoriul masculin. Atunci când greșesc, ele devin greșitele greșiților, când păcătuiesc, devin păcătoasele păcătoșilor. Aduc pe lume căderea din Paradis. Nu sunt doar vinovate, ci sunt întruchiparea Vinei: Eva, cea stricătoare de poruncă. Pandora, cea care a răspândit relele
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
-i ia direct viața, dar să o ucidă simbolic, mai marii inchizitori îi propun o soluție: „Recunoști că ești vinovată de aducerea ciumei în Mexic. Te dezici de tot ceea ce ai făcut, de toate scrierile tale, te căiești că ai îndrăznit să interpretezi cu capul tău cuvântul sacru, te căiești pentru poezii, pentru toate scrierile tale și te lăsăm să trăiești”. „Îmi cereți să renunț la Juana de la Cruz?” „Da, îți cerem să-ți recunoști vina și să te căiești fiindcă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
11 pacienții reazemă pereții la coadă. Unii au dureri foarte mari. O pacientă își ia un scaun dintr-o încăpere și se așază închircită pe el. Asistenta vine și-l trage violent de sub ea: - Cucoană, e scaunul nostru, cum ai îndrăznit să îl iei? - Mi-e foarte rău, doamnă! - Și ce mă privește pe mine? La intervale lungi de timp, o voce autoritar-specialistă strigă: - Să intre colecistul! Din când în când, rândul la coadă ia o pauză. Un personaj din staff
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu metastază generalizată) privea cu ochii secați în jur: - Îmi văd coastele sub gaura de la sân. Luni în șir mi-au tot dat prafuri să se închidă rana. Bani de operație n-am avut și la alt doctor n-am îndrăznit să merg, că nu aparțineam de acolo. Mi-am vândut apartamentul, dar m-a păcălit agenția și am luat mai nimic. Banii i-am dat fiică-mii. Are patru copii și fostul ei bărbat le plătește la toți 260 000
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
că ar trebui să creăm o „regiune penitenciară” înaintea unei „regiuni de dezvoltare”. Asta da, formă supremă de înșelăciune: să poți funcționa adesea eludând legea sau prin complicitate cu „legiuitorul”. De obicei eticienii occidentali vorbesc despre „politica mâinilor murdare”. Nu îndrăznesc să gândească până unde poate să fie împinsă murdărirea mâinilor dincolo de politică, dar cu complicitatea politicienilor, nu se gândesc până la ce nivel de propagare ajunge cultura instituțională a corupției. Nici câte coarne pot să fie puse pe la spate, în propria
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
comunităților profesionale, civice, politice, a celor educative. Prin natura ei, această ispită nu are nimic de-a face cu toleranța creștină, dar se potrivește de minune cu reflexele totalitare. În decembrie 1989, am refuzat să cred că cineva va mai îndrăzni vreodată să reașeze științele socioumane sub o dictatură. Aflu acum că duhul totalitar nu a pierit. El se metamorfozează. Filosofia a scăpat de ancilaritatea politică. Dar ea nu a scăpat și de ispita de a o așeza sub ancilaritate religioasă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cheamă, f... f. frumușelul? Cât era el de lung, băiatul s-a sculat în picioare și a început să dea drumul din gâtlej unui „H...H.H...H.”, și sa oprit să respire. Stino s-a făcut verde. - C... cum îndrăznești? Realizând ce se întâmplă, bietul bâlbâit a încercat să se explice: - D... d... dom p... pr... - Iii-eși afffară!!! Nuh, hhhai la dd... director. Umflându-l de-o halipă, profesorul la dus pe Holban la directorul Rimmer ca să dea seama de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a pus atunci mâna pe cureaua de la pantaloni și călări toate băncile, până în fundul clasei, de unde băiatul a țâșnit pe ușă. După Bejan, muzica a predat-o colonelul Popescu care, în materie de severitate, era opusul predecesorului său. Nimeni nu îndrăznea să crâcnească la ora sa. Era de ajuns un semn din ochi sau din sprânceană ca să fii imediat poftit la tablă. O singură întrebare și urma un trei în catalog. Colonelul i-a învățat pe copii un cântec bulgăresc: Șumi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Între timp, în goană, Labiș străbătea curtea. Ridicându-și ochelarii pe frunte, domnișoara Braunstein aruncă clasei o privire severă și rosti apăsat: - Am zis! Cârsiu Adrian, Labis Nicolae ! Timizi, colegii se uitau unii la alții dar, în cele din urmă, îndrăzniră: - Absenți... Coborât de pe catedră, Țâmpoc își dezlipea buza. - Mă, mă, da’ eu l-am ascultat... Înțelegând ce se întâmplase, cu un zâmbet fin, profesorul se mulțumi să arunce o privire pe fereastră. EPILOG Tot în acel an părinții ne-au
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
birou, tocmai aceia se uită urât, acuzându-te că ești „criptocomunist” dacă susții că Nicolae Labiș a fost un poet de valoare. La ceomeurile în care tovarășii erau în permanență luători de cuvânt cu angajamente muncitorești, celui care participa scârbit, îndrăznind totuși să spună vreun adevăr, vigilentul îi ardea „o critică” tovărășească, cu privirea țintă în ochii șefului. Azi, dacă îți plac versurile lui Labiș, pentru dânsul ești „nostalgic”. Ieri, azi, mâine, acestor iscusiți le aparține mereu prezentul. În ruina democrației
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
faianța de Iznâk. Găsise o jumătate de ceașcă; cealaltă era la Vili. Între dânșii s-a iscat un conflict, fiecare dorindu-și partea pe care n-o avea. Adulmecând ca o fiară, Octavian a dat târcoale cercului Archeos unde a îndrăznit până la urmă să intre. Nu s-a oprit la cercul de arheologie; l-au atras și felicitările pe care le zugrăveau copiii la cel de pictură. Prinzând tehnica, și-a vândut felicitările și așa a văzut că poate avea un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
l-a cunoscut îndeaproape pe mitropolit, afirma: „toți panegiriștii, de diverse nuanțe, și oficiali și neoficiali, cari au evocat amintirea mitropolitului Nectarie al Bucovinei cu prilejul morții sale, au fost unanimi în a-i recunoaște o calitate: blândețea. Noi, am îndrăzni să-i mai adăugăm și pe o a doua: pe cea a omului datoriei și al muncii sârguitoare. Înmănunchiate amândouă, ele ne pot servi, într-adevăr, elementele de componență pentru portretul sufletesc al celui ce a fost studentul, românul, dascălul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
programul de pregătire a lecțiilor pentru a doua zi. Nu m-am gândit nici un moment că nu pot să-mi desfășor programul și că elevii îmi vor face greutăți. A fost, totuși, surprinzător pentru mine faptul că nimeni nu a îndrăznit să mă înfrunte și să nu mă asculte. Directorul și alți profesori care veneau în control la cămin se declarau mulțumiți. Și tatăl meu se interesa dacă fac față, însă a fost asigurat că nu sunt probleme și că treaba
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
De pe înălțimea colinelor San Pietro și San Leonardo câteva tunuri amenințătoare erau punctate constant asupra orașului, închis între zidurile solide și parapetul Adigelui. Această prezență militară strategică a mortificat-o și i-a blocat orice tentativă de dezvoltare socio-economică. Cine îndrăznea să propună noi metode în agricultură și în industrie ori să sugereze vreo inițiativă timidă de participare a cetățenilor în administrația publică era privit cu suspiciune, ținut sub control ori redus la tăcere. Chiar și zona adiacentă, datorită poziției sale
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
petrecea nopțile asistând stăpâna hanului Riva San Lorenzo. Dimineața, când revenea acasă pentru a se odihni timp de câteva ore, i se întâmpla uneori să nu se mai trezească de oboseală. Giovanni, întorcându-se după primele ore de școală, nu îndrăznea să o deranjeze și își păcălea prânzul cu puțină mămăligă rece. Și așa se reîntorcea să răzbată și a doua parte a zilei școlare, desigur nu în cele mai bune condiții fizice. A terminat anul școlar cu mari eforturi și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
eu îmi declin orice responsabilitate în fața lui Dumnezeu...». A pronunțat aceste cuvinte dintr-o răsuflare, cu fața palidă și mâinile care se agitau cu nervozitate. A rămas câteva clipe în picioare, fulgerându-și colegii cu privirea. Nimeni nu a mai îndrăznit să ridice alte obiecții acestei rugăminți fierbinți și pline de pasiune. Iar Giovanni Calabria a fost admis la cursul de teologie. Odată cu aceste studii de pregătire inițiate pentru slujirea sacerdotală, seminariștii trec la o despărțire radicală de viața lumească, arătând
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
În afara acestor plăceri cîmpenești, capitala Imperiului oferea cu un zîmbet legendar bucuriile teatrului și ale muzicii de excelentă calitate: în fruntea Operei și a orchestrei filarmonice erau Mahler, apoi Weingartner, iar dacă acesta din urmă era batjocorit în public fiindcă îndrăznea sacrilegiul de a face tăieturi în Teatralogie și criticat de mulți fiindcă temperamentul său de Don Juan îl împingea prea adesea la angajarea unor cîntărețe mai mult frumoase decît dotate cu o voce ireproșabilă, nu i se putea nega acea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cuvîntului. Ca unul care a știut să distribuie, ca vechii romani, venituri sau favoruri, avea o enormă clientelă și o armată de partizani credincioși. În politica externă și în contradicție cu ținuta obișnuită ce-l caracteriza, Giolitti era omul care îndrăznise, atacînd Turcia, să se atingă de echilibrul european (cu straniile instrucțiuni pe care le-am amintit mai sus, date ministrului de război). De la această emancipare a Italiei față de Berlin și Viena, ceva nou, o veleitate de "fare da se"125
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
reacție a fost: De ce vă adresați ministrului român? Aduceți toate acestea la cunoștința ambasadei franceze! " Am făcut-o deja de mai multe ori, dar cei de la palatul Farnese parcă sînt "paralizați". Un fost președinte al consiliului este ceva "tabu", nu îndrăznim să semnalăm faptul, spre a ne plînge la Quai-d'Orsay; poate că vocea alarmată a României aliate, atît de greu încercată în prezent, va fi ascultată la Paris pînă la a provoca, conform dorinței Italiei, rechemarea lui Caillaux pe solul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]