13,876 matches
-
și redacțiile revistelor și al editurilor; azi, unii tineri, unii lideri, neavând ce să „infiltreze”, deoarece statul român se dezinteresează total de literatura vie - ultimele, cele două mari edituri, Univers și Biblioteca pentru toți, au fost vândute unui mărunt afacerist, abandonându-se astfel grija colecțiilor scriitorilor naționali și universali, soarta acelor rari și prețioși îngrijitori de ediții și traducători, abandonându-se grija de a „cultiva și ridica norodul”, o misie ce ne vine de la patrioții și europenii pașoptiști și pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dezinteresează total de literatura vie - ultimele, cele două mari edituri, Univers și Biblioteca pentru toți, au fost vândute unui mărunt afacerist, abandonându-se astfel grija colecțiilor scriitorilor naționali și universali, soarta acelor rari și prețioși îngrijitori de ediții și traducători, abandonându-se grija de a „cultiva și ridica norodul”, o misie ce ne vine de la patrioții și europenii pașoptiști și pe care burghezia, constructoare a României moderne a respectat-o! - tinerii, cum spuneam, trebuind „să lupte” ca să-și afirme „nu numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chiar și numai prin nuanțe! -, m-a sfătuit insistent, în acea vară a lui ’72 să colaborez la Contemporanul (părăsit de curând de Ivașcu pentru a „prelua”, împreună cu Manolescu și, după spusele acestuia, „la sfatul lui Ceaușescu”, revista România literarăi, abandonată cu regret de mine în semn de protest față de „Tezele din Iulie”, dar și față de avalanșa de reportaje și articole cu iz clar și grosolan stalinist ce apăruseră în R.l. încă în vara lui ’71, în timp ce mă găseam în Franța
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ei n-au mai avut dreptul la același tratament. Fie că rezultaseră dintr-un prim mariaj al lui Iosif, fie că erau roadele recăsătoriei lui cu Maria (iar aici mai apare și problema vârstei canonice a moșneagului), ei au fost abandonați pe parcurs. Neconcordând cu ansamblul, frații din Sfânta Familie recompusă au fost îndepărtați din versiunea pentru marele public și, din acest decupaj, ea n-a avut decât de câștigat. În altă ordine de idei, caracterul obscur, al zicerii, numai apoftegme
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fluviu imaginar care-i mai mult sau mai puțin înnămolit la suprafață. 7. Unui prieten libanez asasinat Dragă Samir Kassir, " În zilele noastre nu e prea bine să fii arab". Am savurat acest început ironic și deloc incisiv, apoi am abandonat cartea pe care mi-ai dat-o la despărțire, cu gândul aiurea, ca să fiu sincer până la capăt. Dacă ar fi să luăm în seamă toate clipirile farurilor în noapte, chemările îndepărtate ale unor locuri, ale unor oameni pe care nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ale francezilor?" Credința, abnegația, miturile propulsoare pe care le presupune o întreprindere atât de lipsită de sens? Jihadistul nostru șef proiectează, extrapolează. Unde sunt Urban al II-lea, Pierre l'Ermite ai noștri? Nu-i prea văd pe copiii noștri abandonându-l pe Harry Potter, părăsindu-și consolele lor video pentru a o lua pe jos pe drumuri, fără un ban în bu-zunar, jefuind orașele Ungariei și cele de pe Dunăre. Nu mai credem în păcatul originar, iar iadul nu mai sperie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
in extremis, atunci când nu mai ai de ales. Numai că sunt vreo patruzeci de ani de când vă comportați ca haiducii, nesocotind legea. Legea! Poate că ne datorăm nouă înșine unele lucruri, dar nu datorăm nimic dreptului internațional care ne-a abandonat întotdeauna când eram la ananghie. Vorbești ca unul din acei juriști plini de sentimente nobile de la Societatea Națiunilor, dar care n-au mișcat un deget atunci când milioane dintre ai noștri au fost duși la crematoriu. Ei bine, cu atât mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
poate pentru a-și marca teritoriul. Din acest loc pleacă, în seara Joiei Mari, pelerinii în procesiune pentru a urca pe Via Dolorosa. Ultima ca dată, pentru că, de fapt, sunt două: cea adevărată (istoricește și cea mai plauzibilă) a fost abandonată ca fiind prea scurtă și improprie unei liturghii care se respectă. Ea ar trece, la stânga, prin fostul palat al lui Irod împrumutat lui Pilat din Pont, ar ajunge pe Golgota, adică la Sfântul Mormânt, și s-ar încheia câțiva metri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai largi. El vrea ca toți oamenii să fie mântuiți, chiar și mongolienii. Nu există niciun Vincent de Paul, nicio Maica Tereza în religiile Legii. La ele, caritativul se exercită numai în interiorul grupului. Dacă un evreu ortodox vede un copil abandonat la un colț de stradă, omul din el îl va ajuta din instinct, atâta doar că va trebui să-și învingă ortodoxia: copilul e al Sinagogii sau nu? Musulmanul va aștepta și el ca o eventuală circumcizie să-i lumineze
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
român, Chalcocondil nu explică în folosul cui ar fi fost cucerirea Chiliei, simultan, de turci și de români. Ar fi admis sultanul ca o cetate cum era Chilia să fie lăsată domnului român, adică să-i ceară beilerbeiului său să abandoneze o cetate de a cărei importanță știm că-și dădea seama ? În această situație, nu era mai firesc ca Ștefan să încerce să cucerească singur Chilia, așa cum a făcut-o în 1465 ? Și Chalcocondil și Tursun-bei afirmă că Vlad Țepeș
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost expulzat de poliția țaristă (Ohrana), ca element periculos, cu idei subversive. S-a stabilit în Oltenița, apoi la Ulmeni, comună din apropierea orașului dunărean, schimbându-și numele în Vasile Penu. Rupând legăturile cu familia sa, Alexandru Iliescu și-a abandonat propriul fiu, născut la 3 martie 1930, căruia i-a pus numele de botez, Ion. Bunicii paterni l-au crescut pe Ion Iliescu, în casa bătrânească de pe Ion Heliade Rădulescu, nr 8, din Oltenița. Între timp, Ion Iliescu va mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
evită imixtiunea nefastă a profanului în sacru - „tot amestecul e cel de care trebuie mereu să te păzești”. Colindele de fecior și de fată mare, baladele fantastice și basmele evidențiază o etapă cathartică fin interțesută la nivel simbolic; eroii își abandonează neputința umană prin recluziune, rătăcire, sete, foame ori prin urcarea în spații consacrate cum e muntele. „Simbolismul morții ca fundament al oricărei nașteri spirituale, adică al oricărei regenerări” va fi și el recunoscut doar la nivelul conotației, disiparea sensurilor în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
facială (fața este expresia spiritului), descoperim că aparența ei nu respinge, dimpotrivă, feciorul ales i se adresează cu „fată frumoasă”. Aspectul „ca de maimuță” este superficial (povestitorul subliniază că „tatuajul” minunat se păstrează pe pielea ei) și poate fi lesne abandonat de fata inițiată: „Dom’le, când își ia p-al treilea rând dă [h]aine și să-mbracă (...) vedem cum îș’ dă tot păru acela după față și când se-mbracă și bate dă două ori dân palme.”. Instanța narativă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Țara de Foc, triburile indiene din California de Vest sau Narriniyerii. Numeroasele basme despre alungarea copiilor de la casa în care a apărut o mamă vitregă amintesc de practica inițiatică din Noua Guinee, în care chiar tatăl era cel ce își abandona copiii în pădurea misterioasă. Antofiță a lui Vioară iese în evidență tocmai prin acest refuz al existenței profane condiționate de mâncare, postura lui nefirească la ospăț atrăgând atenția că ne aflăm la începutul unui rit inițiatic. Neofitul se purifică de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întâlnit acum câteva zile. Este un tânăr frumos, simpatic, volubil, are vreo 25 de ani, cred. Are un servici acasă, o locuință și își poate permite acest pelerinaj. A suferit deja de tendinită, a suferit din greu, dar nu a abandonat. Nu-i poate înțelege pe toți aceia care se păcălesc singuri și anumite părți din camino le parcurg în autobuz. A întâlnit mai mulți ce au plecat după dânsul, iar când a ajuns la capătul etapei unei zile, respectivele persoane
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad în anii 1941-1945, iar din cauza cedării Basarabiei îl termină la Buftea lângă București, cu examen de bacalaureat. Studiile superioare le începe la Universitatea București, Facultatea de Stiințe, secția Matematică pe care o abandonează pentru Institutul de Medicină și Farmacie din București, Facultatea de Madicină Generală, pe care a absolvit-o în 1952, fiind declarat medic în specialitatea chirurgie. În 1971 obține titlul de doctor în medicină. În 1981 studiază timp de 3 luni
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
februarie 2005 în București.. CIȘMIGIU PETRE - 1915 - 2006 Printre marii maeștrii sportului de performanță la TIR a României s-a numărat și Petre Cișmigiu. Mare iubitor al acestui sport, i s-a dedicat încă din tinerețe și nu l-a abandonat până la senectute. Lui, acest sport îi datorează generații întregi de sportivi în TIR care au adus numai fala României în sportul internațional. S-a născut în luna iunie 1915 în orașul Bolgrad, județul Izmail (azi Ucraina) în familia agronomului Cișmigiu
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
stăpână doar frica... Peste doi ani, plecați din Oltenia refugiului, după ce ne-am oploșit de voie, de nevoie în Dorohoiul apropiat de noua graniță pe care nu o mai puteam trece, mi-a fost dat să găsesc într-o grădină abandonată de la periferia orașului semiagricol, un obiect similar (în aceeași formă de cartuș) dar într-o variantă mai săracă. Era desfăcut în două și din el se desfăcea niște vată mirosind a „gaz” lampant... L-am fixat cu privirea, oscilând între
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
al noilor achiziții teritoriale la care năzuia țarul, manifestele sale către populația românească erau pregătite. Mai era nevoie doar ca Armata Română să depună armele, iar regele Carol I să accepte capitularea. Ceea ce nu s-a întâmplat. Rusia n-a abandonat însă nici o clipă comandamentele înscrise de Petru cel Mare în Testamentul său. Confruntările de opinii și de interese, manifestate la Congresul de la Berlin n-au alterat însă fondul bunelor raporturi și proiecte de viitor germano-ruse. Cancelarul Germaniei, prințul Otto von
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Berthelot-Alexeev cele de mai sus, Pétin face următorul comentariu: „așadar, la 15 octombrie, la 6 săptămâni după intrarea României în război, atunci când aliații noștrii stăpâneau trecătorile Carpaților, comandantul șef al armatei ruse avea în vedere - pentru scurtarea frontului oriental -, să abandoneze cea mai bogată jumătate a teritoriului românesc; și el sugera francezilor să-i sfătuiască pe români să abandoneze a priori mai mult de jumătate din teritoriul lor național”. Întrevederea cu țarul Nicolae al II-lea „a fost penibilă” - mărturisește Pétin
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
României în război, atunci când aliații noștrii stăpâneau trecătorile Carpaților, comandantul șef al armatei ruse avea în vedere - pentru scurtarea frontului oriental -, să abandoneze cea mai bogată jumătate a teritoriului românesc; și el sugera francezilor să-i sfătuiască pe români să abandoneze a priori mai mult de jumătate din teritoriul lor național”. Întrevederea cu țarul Nicolae al II-lea „a fost penibilă” - mărturisește Pétin. La cele deja spuse de Alexeev, împăratul a mai adăugat ceva: „Când vom fi câștigat războiul și vom
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mărturiile generalului Erich von Ludendorff: “...la 6 decembrie eram în posesia Bucureștilor, Ploieștilor, Câmpinei. Rușii n-au intervenit încă serios în luptele care s-au dat până atunci... n-am înțeles pentru ce au lăsat ca românii să fie bătuți, abandonându-i în felul acesta. Ar fi putut să acționeze foarte bine în Valahia. Doar acest lucru ne-a făcut posibilă victoria - recunoaște Ludendorff. Ocuparea Valahiei ne-a adus avantaje considerabile... Acum trebuia doar să adunăm tot ceea ce aveam nevoie și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în Moldova, trupele ruse se retrăgeau în debandadă. “Trupele germane au atacat de opt ori într-o zi și tot de atâtea ori au fost respinse. Pe toată durata luptelor - consemnează un martor ocular, Michel Prévost, ziarist și istoric -, rușii abandonau, lăsând descoperite puncte vitale ale frontului: Cosmești, Panciu, între Mărășești și Adjud, Mărășești...”. Victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, au oprit ofensiva Centralilor și au stabilizat frontul. “Victoria de la Mărășești - declara Aristide Briand -, unde s-au consumat peste 30 de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
voastră nu se va mai putea pune decât prin arme, orice discuție, deci, în această privință, îmi pare de prisos. Vom apăra această provincie românească cu toate forțele noastre și vom pieri sau birui cu dânsa, dar nu o vom abandona niciodată.” Văzând energia cu care îi făcusem această declarație, Karahan a reluat: „Pricep foarte bine situația D-voastră și tocmai de aceea m-am gândit dacă n-am găsi un mijloc de conciliere. Am găsit unul care e al meu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Consiliului de Miniștri, nr. 2.080 din 8 decembrie 1916). Guvernul român a fost obligat să recurgă la noi măsuri de securitate generală. Circumstanțele erau de așa natură, încât trebuia să se gândească totodată și la eventualitatea dură de a abandona teritoriul național. România a fost sfătuită atunci să pună în siguranță la Moscova valorile în aur ale Băncii Naționale a României. O înțelegere intervenită în această chestiune între guvernul român și guvernul rus, cu data de 14/27 decembie 1916, fixa condițiile ei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]