11,393 matches
-
a mai multor decenii, statutul de autonomie al Ucrainei. După Împărțirile Poloniei din 1772, 1793 din 1795, Galiția a trecut sub administrația Austro-Ungariei, restul Ucrainei revenind Rusiei. Ca urmare a unui lung șir de războaie cu Imperiul Otoaman, turcii și aliații lor tătari au fost alungați din sudul Ucrainei. În același timp, Ungaria a păstrat controlul asupra zonei Transcarpatia. Intelectualii ucraineni au fost însuflețiți de vântul naționalist care bătea prin toată Europa, în care naționalitățile asuprite visau să se elibereze de sub
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
cedat o fâșie de-a lungul Nistrului noii formate RSS Modovenești. Toate aceste câștiguri teritoriale, plus Transcarpatia aveau să fie recunoscute la sfârșitul războiului prin semnarea Tratatul de pace de la Paris din 1947. În momentul în care Germania Nazistă și aliații săi au declanșat Operațiunea Barbarossa în 1941, numeroși polonezi și ucraineni, sătui de cei doi ani de dominați draconică sovietică, i-au primit pe invadatori ca pe niște eliberatori. Activiștii naționaliști ucraineni au considerat că momentul este propice pentru instaurarea
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
în urmă defecțiunii lui Marmont de pe 5 aprilie, Împăratului nu îi mai rămâne decât soluția de a abdica necondiționat, lucru pe care îl face pe 6 aprilie. Pe 11 aprilie, după nenumărate tractațiuni, s-a semnat Tratatul de la Fontainebleau cu Aliații, act ce îi acordă lui Napoleon insula mediteraneană Elba, dreptul de a fi însoțit de 1000 de oameni din Garda iar Franța urma să îi plătească o indemnizație anuală. După o tentativă de sinucidere pe 12, pe data de 20
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]
-
atacată de soldații lui Galabatorix, în frunte cu cei doi Ra'zac, creaturile ciudate care îl uciseseră pe tatăl lui Roran, Garrow. Sătenii se luptă cu multă vitejie, dar Ra'zac reușesc în cele din urmă să își facă un aliat în Sloan. Ei o capturează pe Katrina și pleacă împreună cu animalele pe care le călăresc, Lethrdblaka, care le sunt în realitate părinți. Nasuada conduce vardenii spre Surda, un stat independent alături de care plănuoește să atace Imperiul. Un atentat la viața
Eragon II. Cartea primului născut () [Corola-website/Science/316101_a_317430]
-
mintea sa." Wolverine este frecvent descris ca un singuratic morocănos, luându-și mereu liber de la echipa X-Men pentru a-și rezolva probleme și chestiuni personale. El este adesea lipsit de respect și răzvrătit față de reprezentanții autorității, deși el este un aliat de încredere și un conducător capabil. El a fost mentor și un fel de tată pentru câteva tinere, în special Jubilee și Kitty Pryde având și relații romantice cu multe femei (mai ales cu Mariko Yashida), simțind și o atracție
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
dintre cele mai vândute camioane de transport. Aproape o jumătate dintre mașinile de transport britanice au fost produse de fabricile canadiene. Istoricii militari britanici apreciază că producția de vehicule militare a fost cea mai importantă contribuție a Canadei la victoria Aliaților.. De asemenea, Canda a produs promiul model de tanc mediu „Ram”. Deși nu a fost folosit în acțiuni de luptă, „Ram” a fost utilizat pentru pregătirea personalului, iar, într-o formă modificată, a fost utilizat pe post de transportor blindat
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
de aparate de zbor, inclusiv bombardiere Lancaster și Mosquito. De asemenea, șantierele navale canadiene au lansat la apă vase militare precum distrugătoare, fregate, corverte și aproximativ 350 de vase comerciale. Canda și-a adus o contribuție foarte importantă la victoria Aliaților prin producția metalurgică: ea a asigurat jumătate din necesarul de aluminiu și 90% din cel de nichel. Între momentul capitulării Franței din iunie 1940 și cel al invadării URSS de către Germania în iunie 1941, Canada a fost unul dintre principalii
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
au participat la dezastruosul raid de la Dieppe din 1942. Trupele canadiene au participat de asemenea și la Campania din Africa de nord. Avioanele și forțele navale canadiene au luptat alături de cele americane împotriva atacurilor submarinelor japoneze împotriva SUA. După victoria aliaților din Africa de nord, militarii canadieni au participat la debarcarea din Sicilia și la cea din Italia continentală. Militarii canadieni s-au distins de-a lungul întregii participări la campania din Italia. Canadienii au fost primii soldați aliați care au
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
000 au fost uciși, iar alți 2.340 au fost luați prizonieri. Importanța raidului de la Dieppe este încă subiect de controverse printre cercetătorii și istoricii militari. În vreme ce unii istorici consideră că eșecul de la Dieppe a fost factorul hotărâtor al deciziei aliaților de a nu încerca o debarcare de proporții în zona unui port în Ziua Z, alți istorici atrag atenția asupra faptului că numărul mare de operațiuni amfibii care au avut loc înainte și după raidul de la Dieppe demonstrează că nu
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
un simbol al păcii, libertății și prieteniei între popoare. Capitala Canadei primește anual un dar din partea familiei regale olandeze format din 10.000 de bulbi de lalele. Una dintre cele mai importante contribuții ale Canadei la efortul de război al aliaților a fost „Planul de pregătire aeriană al Commonwealthului”, cel mai mare program de pregătire al militarilor forțelor aeriene din istorie. Peste 167.000 de membri ai personalului forțelor aeriene, dintre care aproximativ 50.000 de piloți au fost pregătit în
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
continentale, la debarcarea din Normandia și la eliberarea teritoriului vest european, (cu o mențiune specială pentru Olanda). Producția de materiale militare, alimente, materii prime și „Planul de pregătire aeriană al Commonwealthului” au fost de cea mai mare importanță pentru victoria Aliaților. Canada, în ciuda unei populații relativ puțin numeroase, deținea cea de-a patra flotă militară la sfârșitul războiului (a treia din rândul aliaților)., flotă care a contribuit din plin la victoria în bătălia Atlanticului. La sfârșitul războiului, Canada se prezenta ca
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
materii prime și „Planul de pregătire aeriană al Commonwealthului” au fost de cea mai mare importanță pentru victoria Aliaților. Canada, în ciuda unei populații relativ puțin numeroase, deținea cea de-a patra flotă militară la sfârșitul războiului (a treia din rândul aliaților)., flotă care a contribuit din plin la victoria în bătălia Atlanticului. La sfârșitul războiului, Canada se prezenta ca o națiune mai unită, gata să joace un rol de primă importanță pe scena internațională. De asemenea, în timpul războiului, legăturile dintre Canada
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
Centrală ucraineană și-a exprimat dorința de pace cu puterile străine și recunoașterea internațională a existenței nou proclamatului stat independent. Cum reprezentanții Regatului Unit și Republicii Franceze au refuzat să recunoască independența Ucrainei, considerată doar o regiune a unui important aliat, singura șansă a părut a fi negocierile cu Puterile Centrale. În 1 ianuarie 1918, delegația ucraineană condusă de Vsevolod Holubovici a sosit la Brest-Litovsk. Negocierile de pace au fost inițiate de guvernul bolșevic rus pe 3 decembrie 1917. Delegația rusă
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
în dauna celor învinse, care plătesc reparații. Din punct de vedere juridic, s-a discutat pentru prima dată despre plata „despăgubirilor de război” în Tratatul de la Versailles și a tratatelor următoare, prin care s-a stabilit responsabilitatea Germaniei și a aliaților ei pentru pierderile materiale și umane suportate de țările Antantei.
Despăgubiri de război () [Corola-website/Science/320071_a_321400]
-
state independente formate în regiune, al Poloniei, în principal, și al deja existentei Românii ("Basarabia", adică Est-Moldova). Sovieticii erau, de asemenea, izolați din punct de vedere diplomatic, iar trecerea la socialism a avut ca efect ruperea majorității legăturilor cu foștii aliați occidentali. Germania sperase să obțină o renegociere a termenilor Tratatului de la Versailles, principalul ei obiectiv fiind recuperarea unor teritorii care intraseră în componența Poloniei. O primă serie de tratative au eșuat în 1919, ceea ce a făcut ca Germania să instituie
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
incapacitatea Rusiei Bolșevice să-și învingă vecinul. După o serie de succese inițiale, polonezii au contraatacat hotărâtor, iar prin semnarea păcii de la Riga din martie 1921, visurile expansioniste sovietice au fost amânate. Războiul a făcut ca izolarea Rusiei față de foștii aliați, Franța și Regatul Unit, să crească și mai mult. Izolarea diplomatică a celor două foste puteri și dorința comună pentru revizuirea granițelor lor pe seama Poloniei, au dus la o apropiere rapidă a politicii Germaniei și Rusiei. După încheierea Congresului al
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
Teres I și Sitakles (mort în 424 î.Hr.) au adus la apogeu. Istoricul grec Tucidide consemnează faptul că Teres le-a alcătuit odrisilor un regat mult mai mare decât cel al Traciei. Sitakles a participat și la Războiul Peloponeziac, fiind aliat al atenienilor. După moartea lui Sitakles la putere a ajuns Seuthes I. Acest rege a renunțat la politica de expansiune teritorială. Un lucru important de precizat este că la odrisi tronul nu era moștenit de fiul cel mare, ci de
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
conservare a hotarelor. Tucidide menționează că tributul perceput a fost crescut la 400 de talanti, plus daruri. Relațiile cu Macedonia se îmbunătățesc. În 410 i.en., regatul este divizat între doi moștenitori, Seuthes al II-la și Amadocos. Fiecare își caută aliați pentru a o suprimă pe cealaltă. Amadocos s-a împrietenit cu generalul grec Alcibiade, iar Seuthes al II-lea a angajat mercenari greci conduși de Xenofon. Xenofon l-a cunoscut personal și a descris un ospăț de la curtea să. În
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
în trei regate mai mici. În 341 i.en., Tracia a fost cucerită de Filip al II-lea al Macedoniei. Deși este anexată, Tracia își menține autonomia și dreptul de a bate moneda proprie. În 335 i.en., odrisii devin aliați lui Alexandru cel Mare în expediția împotriva tribalilor, iar în 333 i.en., au participat în Bătălia de la Issus împotriva lui Darius al III-lea. Însă treptat, odrisii se răscoala împotriva autorității macedonene în vremea lui Alexandru și Lisimah, printre
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
mondiale, activitatea naționaliștilor turci din Anatolia a culminat cu formarea Marii Adunări Naționale, care a mobilizat majoritatea resurselor naționale sub conducerea lui Mustafa Kemal Pașa împotriva prevederilor tratatului de la Sevres, care practic punea Turcia sub tutelă și atribuia largi teritorii Aliaților, Greciei și Armeniei. După războaiele cu Grecia, cu Armenia și cu Franța, revoluționarii turci, biruitori la rândul lor, i-au obligat pe Aliați să renunțe la pretențiile lor, să evacueze teritoriile lor atribuite, și să negocieze un nou tratat: cel
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Kemal Pașa împotriva prevederilor tratatului de la Sevres, care practic punea Turcia sub tutelă și atribuia largi teritorii Aliaților, Greciei și Armeniei. După războaiele cu Grecia, cu Armenia și cu Franța, revoluționarii turci, biruitori la rândul lor, i-au obligat pe Aliați să renunțe la pretențiile lor, să evacueze teritoriile lor atribuite, și să negocieze un nou tratat: cel de la Lausanne din iulie 1923, care a permis incorporarea Anatoliei și Traciei răsăritene în noul stat, Republica Turcia (1923). Crearea Mișcării Naționale Turce
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
prăbușirea sistemului "milieturilor" otomane și, după punerea în practică reformelor lui Atatürk, a permis apariția unui stat modern, laic și național. Pe 30 octombrie 1918 a fost semnat Armistițiul de la Moudros (în limba turcă: Mondros Antlașması) dintre Imperiul Otoman și Aliații din Primul Război Mondial, ceea ce a dus la încetarea ostilităților pe frontul din Orientul Mijlociu al Primului Război Mondial. Tratatul asigura Aliaților controlul asupra forturilor care controlau strâmtorile Bosfor și Dardanele. De asemenea, Aliații primeau dreptul de ocupație „în caz de dezordine” a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
și național. Pe 30 octombrie 1918 a fost semnat Armistițiul de la Moudros (în limba turcă: Mondros Antlașması) dintre Imperiul Otoman și Aliații din Primul Război Mondial, ceea ce a dus la încetarea ostilităților pe frontul din Orientul Mijlociu al Primului Război Mondial. Tratatul asigura Aliaților controlul asupra forturilor care controlau strâmtorile Bosfor și Dardanele. De asemenea, Aliații primeau dreptul de ocupație „în caz de dezordine” a oricărui teritoriu turc. Somerset Arthur Gough-Calthorpe, cel care a semnat tratatul din partea britanică, a declarat că Antanta nu dorește
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
în limba turcă: Mondros Antlașması) dintre Imperiul Otoman și Aliații din Primul Război Mondial, ceea ce a dus la încetarea ostilităților pe frontul din Orientul Mijlociu al Primului Război Mondial. Tratatul asigura Aliaților controlul asupra forturilor care controlau strâmtorile Bosfor și Dardanele. De asemenea, Aliații primeau dreptul de ocupație „în caz de dezordine” a oricărui teritoriu turc. Somerset Arthur Gough-Calthorpe, cel care a semnat tratatul din partea britanică, a declarat că Antanta nu dorește să distrugă statul otoman și nu dorește ocuparea militară a acestuia, dar
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Antanta nu dorește să distrugă statul otoman și nu dorește ocuparea militară a acestuia, dar se simte îndreptățită să-și asigure securitatea prin ocuparea Istanbulului. În ciuda declarațiilor oficiale, desființarea statului otoman și împărțirea lui între puterile învingătoare a fost obiectivul Aliaților încă de la începutul războiului . Pe 12 noiembrie 1918, o brigadă franceză a intrat în capitala otomană și a început Ocupația Istanbulului și a regiunii imediat învecinate. A doua zi, a urmat o debarcare a militarilor aliați de pe vasele de război
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]