10,371 matches
-
Lucrările de construcție au fost finalizate în anul 1931, biserica fiind sfințită în același an. Edificiul a fost tencuit în exterior în 1937 și în interior un an mai târziu. S-au confecționat și montat apoi dușumelele, s-a construit altarul din marmură și s-a amenajat restul interiorului. Biserica a fost pictată în stil renascentist cu nuanțe bizantine. Edificiul a suferit avarii din cauza cutremurelor de pământ din 1941, 1977 și 1986. Cutremurul din 4 martie 1977 a produs avarii la
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
citită parțial și on-line. Biserica "Sf. Apostoli Petru și Paul" din Răducăneni a fost construită în stil romanic combinat cu nuanțe gotice. Dimensiunile bisericii sunt impresionante: lungime - 32 m, lățime - 17 m, înălțime - 24 m și înălțimea turnului - 49 m. Altarul central este din marmură albă, având sculptați pe sfinții arhangheli Mihail și Gabriel și pe sfinții apostoli Petru, Paul, Andrei și Ioan. Pictura este stilul renașterii cu nuanțe bizantine. Clopotele în greutate 1350, 620 și 350 kg s-au adus
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
puncte cardinale), care a fost adus de la München (Germania). De asemenea, și cele 3 clopote din turn au fost aduse în 1929 din Bavaria și au următoarele greutăți: 1350 kg, 620 kg și 350 kg. În interior, biserica are un altar central din marmură albă și este pictată în stil renascentist cu nuanțe bizantine. La această biserică au slujit următorii preoți-parohi:
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
mai mare după descoperirea zăcămintelor de petrol) din spațiul arab și musulman, i-au făcut pe britanici să mizeze pe cartea arabă, considerată și mai ușor de controlat. Guvernul britanic s-a dezis lesne de promisiunile de ordin tactic, pe altarul strategiei colonialiste britanice, revenind la vechea sa metodă, "dezbină-i ca să-i poți domina" (în , inițiînd și sprijinind grupări insurecționiste arabe cu scopul de a îndrepta tendințele de emancipare națională arabe contra mișcării sioniste și de a-i elimina pe
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
care se vorbește despre bisericile din Huși, se afirmă că biserica "Sf. Dumitru" a fost construită din lemn la începutul secolului al XIX-lea, prin anii 1800-1802, în apropierea locului unde se află actuala biserică. Locul unde s-a aflat altarul ei era însemnat la acea dată. Ca urmare a creșterii populației localității, biserica veche a devenit neîncăpătoare. Astfel, în anul 1834, alături de bisericuța din lemn, s-a pus temelia unei biserici de zid, prin străduința preotului Ilie Ștefănescu. Construcția bisericii
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
și "Sf. Gheorghe" din Galați, precum și cu cel al bisericilor din Buciulești, Bozienii de Sus și Budești în județul Neamț. Ea are plan triconc, cu absidele laterale înglobate în zidărie și marcate la exterior prin rezalite dreptunghiulare și cu absida altarului semicirculară și decroșată față de restul construcției. La o înălțime de 1,20 m de la pământ, soclul din piatră este mărginit de un brâu din cărămidă în dinți de fierăstrău ce înconjoară biserica. De la acest brâu, pereții exteriori sunt văruiți în
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
exista inițial un perete cu două coloane și trei deschideri, care a fost spart pentru lărgirea spațiului, creându-se un singur arc masiv de susținere. Cupola pronaosului este sprijinită pe arce dublouri, iar cea a naosului are și arce piezișe. Altarul bisericii este decroșat față de restul construcției, având catapeteasma dispusă avansat. Astfel, sunt create nișe pentru proscomidiar și diaconicon. Catapeteasma actuală a fost executată între anii 1942-1943, după modelul alteia mai vechi. În decursul timpului, Biserica "Sf. Gheorghe" din Ștefan cel
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
fiind pr[eotul] Ioan Florescu.”". Înoirile din secolul 20 surprinse în pisanie au avut menirea de a întreține construcția în trăsăturile ei caracteristice de la 1891. Se disting cele patru încăperi tradiționale, înșiruite de la vest la est: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. În planimetrie și dimensiuni la nivelul fundației, acestea păstrează mai degrabă datele inițiale, dinnainte de 1891. În elevație, construcția e dominată de cele două turle așezate în axul bisericii, peste pronaos și naos. Turla de peste naos este deschisă spre interiorul
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
dimensiuni modeste, fiind ridicată din bârne de stejar încheiate în pereți drepți cu cheotori netede, bisericești. Acoperișul în patru ape se întindea peste pridvor, pronaos și naos, însoțit la răsărit de un acoperiș mai jos peste mică încăpere a altarui. Altarul era decroșat și terminat în cinci laturi. Peste pronaos se ridică un turn cu foișor în prelungire, scutit de intemperii de un coif ascuțit, în patru laturi. Foișorul avea două arcade de fiecare latura, fiind dimensionat pentru două clopote mici
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
de 1 centenariu era celu mai micu de 50 punți. Cimitiru este de 35 orgii lungu și de 28 orgii latu.”" Din descrierea de la 1860 reies dimensiunile reduse ale bisericii, aproximativ 5 m lățime și 8-9 m lungime, și ale altarului, aproximativ 3,5 m x 3,5 m. În interior se remarcă peretele iconostasului cu numai două uși de trecere spre altar, o trăsătură arhaica în Maramureș, păstrată numai la cele mai vechi biserici. În inventarul din 1867 întocmit de
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
descrierea de la 1860 reies dimensiunile reduse ale bisericii, aproximativ 5 m lățime și 8-9 m lungime, și ale altarului, aproximativ 3,5 m x 3,5 m. În interior se remarcă peretele iconostasului cu numai două uși de trecere spre altar, o trăsătură arhaica în Maramureș, păstrată numai la cele mai vechi biserici. În inventarul din 1867 întocmit de protopopul Izei, Vasiliu Caracioni, se poate citi în completare despre cele două antimise aflate pe masa de lemn a altarului: "„care ste
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
trecere spre altar, o trăsătură arhaica în Maramureș, păstrată numai la cele mai vechi biserici. În inventarul din 1867 întocmit de protopopul Izei, Vasiliu Caracioni, se poate citi în completare despre cele două antimise aflate pe masa de lemn a altarului: "„care ste pe una piatre rotunde și e acoperitu cu unu tiolu, una fatioia, unu fatiolu, tote vechi, se află pe densulu icoana precuratei Virgurei Mariei, unu antimisu mai vechi din tempulu Episcopului Manuil Orszavsky și unu nou din tempulu
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
În cimitirul din spatele bisericii se află o capelă ridicată din bârnele bisericii anterioare, ce păstrează detalii sculpurale, decorative și fragmente de inscripții de interes. În cimitirul din Optășani se păstrează o capelă de lemn ridicată în jurul unei vechi mese de altar, aparținând bisericii de lemn anterioare. Pereții capelei sunt ridicați din bârne recuperate din diferite părți ai vechii construcții. Bârnele vechi, parțial deteriorate de vremi, sunt martori prețioși ai vechii biserici, din care încă se pot recupera câteva din trăsăturile ei
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
prețioși ai vechii biserici, din care încă se pot recupera câteva din trăsăturile ei definitorii. Biserica cea veche era ridicată din bârne de stejar fățuite, încheiate în cheotori netede, bisericești. Biserica avea probabil cele trei încăperi tradiționale, pronaos, naos și altar, accesibile printr-un pridvor în fața intrării, pe latura de vest. Se poate astfel distinge o grindă cu decorații caracteristice unui fruntar de pridvor. Dintre consolele care ieșeau sub streașină se păstrează una cu capăt de cal, care după îmbinarea diagonală
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
Se poate astfel distinge o grindă cu decorații caracteristice unui fruntar de pridvor. Dintre consolele care ieșeau sub streașină se păstrează una cu capăt de cal, care după îmbinarea diagonală sugerează că provenea de la un perete încheiat poligonal, probabil de la altar. S-au păstrat și câteva ochiuri foarte mici de fereastră, evazate spre interior. Cele mai interesante bârne provin din peretele de la intrare, pe care se păstrează fragmente de pisanie în limba română cu litere chirilice, care odinioară cereau amintirea și
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
a fost ridicată la o scară ambițioasă, cu pronaos și naos monumentale pentru o construcție de lemn, terminate în elevație cu două turle înalte, așezate peste coama acoperișului. La naos apar două abside laterale iar spre răsărit se detașează absida altarului. La apus, intrarea este adăpostită de un pridvor înalt. Pereții sunt tencuiți și zugrăviți, dând impresia unei biserici de zid.
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
bârne fățuite, încheiate în cheotori netede bisericești, și este protejată de un acoperiș în patru ape. De la vest la est se trece dintr-o încăpere într-alta, începând cu tinda (pronaosul), continuând cu biserica (naosul) mai lată și încheind cu altarul, mai îngust și poligonal. Tinda și biserica sunt împărțite de un perete plin, perforat doar de accesul central, în ax. Altarul stă ferit în spatele iconostasului, accesibil prin trei intrări rituale. Sub rotundul bolții, peste iconostas, spațiul este lăsat deschis pentru
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
trece dintr-o încăpere într-alta, începând cu tinda (pronaosul), continuând cu biserica (naosul) mai lată și încheind cu altarul, mai îngust și poligonal. Tinda și biserica sunt împărțite de un perete plin, perforat doar de accesul central, în ax. Altarul stă ferit în spatele iconostasului, accesibil prin trei intrări rituale. Sub rotundul bolții, peste iconostas, spațiul este lăsat deschis pentru o bună comunicare sonoră. Altarul este lărgit în partea de nord, în linie cu peretele naosului, cu un buzunar rectangular în
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
Tinda și biserica sunt împărțite de un perete plin, perforat doar de accesul central, în ax. Altarul stă ferit în spatele iconostasului, accesibil prin trei intrări rituale. Sub rotundul bolții, peste iconostas, spațiul este lăsat deschis pentru o bună comunicare sonoră. Altarul este lărgit în partea de nord, în linie cu peretele naosului, cu un buzunar rectangular în care este amplasată proscomidia. Atât acest mic adaus la încăperea altarului cât și fruntarul iconostasului au fost cercuite și lipite cu tencuială într-o
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
rotundul bolții, peste iconostas, spațiul este lăsat deschis pentru o bună comunicare sonoră. Altarul este lărgit în partea de nord, în linie cu peretele naosului, cu un buzunar rectangular în care este amplasată proscomidia. Atât acest mic adaus la încăperea altarului cât și fruntarul iconostasului au fost cercuite și lipite cu tencuială într-o etapă ulterioară. Întreaga construcție de lemn stă pe un fundament zidit, de cărămidă, ridicată mai bine de o jumătate de metru de la nivelul pământului. Fundația și tencuiala
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
zidit, de cărămidă, ridicată mai bine de o jumătate de metru de la nivelul pământului. Fundația și tencuiala proscomidiei sunt văruite în alb, în contrast puternic cu cenușiul lemnului. Lăcașul și-a păstrat ferestrele originale, trei la naos și una la altar, sub forma unei piese de lemn așezată vertical în structura pereților și deschisă la mijloc. La tindă, spre miază-zi, se distinge luminatorul/răsuflătorul în formă de cruce. Din punct de vedere decorativ, se distinge portalul de intrare, săpat pe ușori
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
Capitolina, alături de Jupiter și Iunona. Aceste festivale este foarte posbibil să nu fi fos serbate doar în această parte a Imperiului Român, ci și în alte părți. De exemplu, în nordul Britanniei, lângă fortul Maryport s-au descoperit mai multe altare îngropate lângă un teren unde se crede că unitățile organizau parade militare. 17 altare îi erau închinate lui Iupiter Optimus Maximus. Unii comandanți apar de trei ori pe unele altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
serbate doar în această parte a Imperiului Român, ci și în alte părți. De exemplu, în nordul Britanniei, lângă fortul Maryport s-au descoperit mai multe altare îngropate lângă un teren unde se crede că unitățile organizau parade militare. 17 altare îi erau închinate lui Iupiter Optimus Maximus. Unii comandanți apar de trei ori pe unele altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
nordul Britanniei, lângă fortul Maryport s-au descoperit mai multe altare îngropate lângă un teren unde se crede că unitățile organizau parade militare. 17 altare îi erau închinate lui Iupiter Optimus Maximus. Unii comandanți apar de trei ori pe unele altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Terullian consideră că venerarea
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
unde se crede că unitățile organizau parade militare. 17 altare îi erau închinate lui Iupiter Optimus Maximus. Unii comandanți apar de trei ori pe unele altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Terullian consideră că venerarea stindardelor de către sodlați echivala cu un cult religios. Românii în general, au reușit să incorporeze
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]