10,586 matches
-
proces sufletesc se va fi petrecut în conștiința ei, de fată tânără și entuziastă, ca după puțin timp părăsește arta și se devotează în totul carierei didactice, unde funcționează timp de 35 de ani, jertfindu-se ca o vestală, pe altarul nevinovăției acelor prunci, cărora le-a fost mamă iubită, sprijin și mare mângâiere. Înlăturând vorbăria și născocirile nereale ale unor mari pedagogi, Eliza Conta și-a adus aminte de cuvintele Marelui Dascăl și Mântuitor Christos, care spusese: "Lăsați copii să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
slujească, în același timp, și lui Dumnezeu și Diavolului? De ce ascund adevărul învederat și nu lasă mulțimea să se ridice la treapta înaltă, indicată de Dumnezeu ca fiecare "să fie preferat, cum este însuși Dumnezeu?" De ce, în același timp, slujitorii altarului primesc jertfe de păcate și ispășire pentru credincioși și totuși încuviințează și încurajează acțiunile atribuite Diavolului și slujitorilor lui cu chip omenesc? De ce tu, preot, dai circumstanțe atenuante și liberezi de păcat pe vrăjitori; pe cetitorii în stele; pe cei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
conducătorilor acestei țări, care îmi par a fi ei preoții adevărați, iar nu cei ce trebuie să fie. A ține în ignoranță mulțimea, în acest secol al tuturor invențiunilor, care adeseori se bat cap în cap cu teoriile propagate de pe altar și a-i ascunde adevărul adevărat, aceasta este cea mai mare crimă, care nu se va ierta nici de Dumnezeu și nici de oameni. Mulțimea acestui secol cere: "Credință lămurită și cercetată, să dispară minciuna, care de veacuri a-ntunecat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
perfecte, face sufletul nemuritor. CEREMONII LA MOARTE. Când vreun bolnav trage să moară, una din rudele lui îi ia haina și suindu-se pe acoperișul casei, strigă în gura mare sufletului, stând cu fața spre miazănoapte. După ce moare, așează un altar pe care se pune un portret al mortului, lângă care stau copiii lui. I se pune în gură orez, grâu sau aur. Convoiul se compune din rude, din prieteni și din preoți cu icoane. Ajungând la locul de înmormântare, sicriul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
He is now considered to be the main voice of the fundamental attitudes of interwar Romanian cremationists, who made the most serious efforts to prove that there was no discrepancy between cremation and the Christian faith. Anexe Crematoriul Cenușa interior: altarul, catapeteasma și catafalcul Capelei Crematoriul Cenușa interior Capelă altar Crematoriul Cenușa -interior Capelă -altar Crematoriul Cenușa urna unui militant comunist, cu însemne creștine Columbariul Principal Crematoriul Cenușa subsol nișă reproducând o icoana pictată în stil ortodox Columbariul Principal Crematoriul Cenușa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
of the fundamental attitudes of interwar Romanian cremationists, who made the most serious efforts to prove that there was no discrepancy between cremation and the Christian faith. Anexe Crematoriul Cenușa interior: altarul, catapeteasma și catafalcul Capelei Crematoriul Cenușa interior Capelă altar Crematoriul Cenușa -interior Capelă -altar Crematoriul Cenușa urna unui militant comunist, cu însemne creștine Columbariul Principal Crematoriul Cenușa subsol nișă reproducând o icoana pictată în stil ortodox Columbariul Principal Crematoriul Cenușa subsol nișă reproducând o icoana pictată ortodoxă Columbariul Crematoriului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Histoire. Ethnographie. Linguistique. Grammaire. Dictionnaire, Payot, Paris, 1930 (sumar). Necrologuri din revista Flacăra Sacră anunțând oficirea slujbei religoase de către PC. Arhimandrit Calinic I. Popp Șerboianu în Capela Crematoriului Cenușa din București Imagine din revista Flacara Sacră cu catafalcul, lampadarele și altarul Capelei Crematoriului Cenușa (1937) Revista Flacăra Sacră primul număr (decembrie 1934) Articol pro cremațiune semnat de Calinic I. Popp Șerboianu și publicat în revista Flacăra Sacră Articol pro cremațiune semnat de Calinic I. Popp Șerboianu și publicat în revista Flacăra
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de orizonturile roșii ce mă nemărginesc. / Elementar altceva căutând, / Ne convertești altfel decât banalul fruct oprit / La vrerea lui dincolo. / Emblema de arbore, emblema de aripă, / Emblema de izvor, de cer, de luceafăr / Metodic ni le-ai crucificat / Recreând / Mereu / Altare fumegând” (Anca Motriuc, Zbor frânt, 2, 1994, p. 23); „Mă doare asfințitul nins cu sânge / Și îngerii mă ustură stingheri... / E-atât de frig... Și valul ăsta plânge / Din toate baierele lui de cer... // Cernut din aripi, fluturam tăcere / În
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
un seif al Băncii din Lausanne adevărata perlă „Peregrina”. O echipă de savanți sovietici pleacă să studieze în Asia Centrală viața și obiceiurile scorpionilor. În ultimii 300-400 milioane de ani, scorpionii nu s-au schimbat, n-au evoluat. Dureros mor pe altarul științei țapii-cobai din experiența Boucabloc, unică în lume, efectuată de comandantul Cousteau, celebrul căutător de adevăruri strigătoare la cer în tăcerea grozavă a vieții submarine. Comandantul a luat trei exemplare bărboase cu patru picioare și le-a cufundat, în baloane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care sunt grădinile Semiramidei, templul din Efes și farul de la Alexandria la un loc. În asemenea condiții, ce mai poate face megalomanul exigent? Mai nimic. Anna Paola intră în catedrala din Milano și înfige cuțitul într-o călugăriță îngenuncheată în fața altarului. Prinsă de poliție, învățătoarea declară fără ocol: „Am vrut să se vorbească despre mine la televiziune!”. Ceea ce era „numai” intuiția extraordinară a celui mai nobil scriitor contemporan, cutezător nu până în pânzele albe, ci mai departe, până în infern, devine fapt difuzat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
literaturii istorico- bisericești, cât și a iubitorilor de istorie bisericească. Preot prof. dr. Ion Vicovan Introducere La apariția publicației „Cuvântul preoțesc”, în anul 1934, Nectarie, Mitropolitul Bucovinei, afirma: „Să rămâneți în ținuta deamnă, potrivită cu starea aleasă ca slujitori la altarul lui Hristos... întăriți sufletește pe cei slabi. Dați ocazia celor buni să ajungă la suprafață. Creați și susțineți caractere. Criticați cu cruțare și bună credință ca să îndreptați. Nu vă închinați la idoli cari cât au interesul fac pe prietenul, dar
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
preotesei ce-și lăsase în gară bagajele și copiii pentru a-1 recupera, își lăsă epitrahilul, plecând și el după ce în mers lăsă vorbă paracliserului să ascundă în locuri mai ferite evanghelia, vasele sfinte ale proscomidiei și argintăria de pe masa altarului... Spre deosebire de cei plecați în ultimele zile când se aruncau în aer ultimele poduri de peste Prut, în voia întâmplării și stăpâniți de panică, noi plecam „oficial”, organizat, cu carnet de evacuare și bilet de trimitere spre viitorul domiciliu, într-un vagon
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
National Geographic nu ține seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la început, Isus „își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33)58. Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu un altar în mijloc. În jurul altarului sunt doisprezece preoți. Unii „își jertfesc propriii copii, alții propriile femei; alții se culcă cu bărbați, alții săvârșesc omoruri; alții fac o mulțime de păcate și de crime” (p. 38). Isus explică visul în felul următor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la început, Isus „își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33)58. Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu un altar în mijloc. În jurul altarului sunt doisprezece preoți. Unii „își jertfesc propriii copii, alții propriile femei; alții se culcă cu bărbați, alții săvârșesc omoruri; alții fac o mulțime de păcate și de crime” (p. 38). Isus explică visul în felul următor (p. 39): numele invocat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând-o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”. și a așezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria începu să danseze și toată casa lui Israel o îndrăgi. Coborârea lui Isus în iad În Canonul slujbei de Sâmbăta Mare, în cântarea a cincea, se spune: „Biruind Tu cu puterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tablele Legii. În textul masoretic sunt doi termeni diferiți. Intenția este clară și ea se traduce astfel: pentru autorul Genezei, în versiunea Septuagintei, ambarcațiunea lui Noe reprezintă mai mult decât o corabie, ea reprezintă un adevărat loc de cult, un altar, dacă vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pătură, a părut chiar foarte mulțumit și a dat din coadă, părând recunoscător. Poate credea că Îl duceau la doctor. Oricine se apleca spre el era lins pe obraz sau pe mâini. În vadi au adunat pietre, au ridicat un altar și au așezat pe el câinele, care nu s-a Împotrivit deloc, parcă avea Încredere În ei, parcă era sigur că se afla printre prieteni care Îl iubeau sau parcă Înțelegea jocul și se bucura că participa. Rănile lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
căpușe, care se gudura mereu pe lângă fiecare, implorând, căruia Îi plăcea să-și culce tot timpul capul pe genunchii tăi, picurând pe ei salivă. Ideea lui, a lui Dimi, a fost să culeagă rămurele verzi și flori și să Împodobească altarul. I-a aranjat și lui Winston un buchețel mic pe cap, așa cum se face la grădiniță la aniversări. I-au legat strâns labele din față și cele din spate, dar totuși el nu a Încetat să se gudure și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vedem cum escapismul lui Florin Dumitrescu va scăpa) a Uniunii, blog la grădiniță (mai degrabă videoblog, deocamdată e numai supraveghere cu camere conectate la Net, care varsă tot acasă, pe homedesktop, dar mâine Tatăl va trebui să jertfească Fii pe altarul digital), și în deplină legătură cu el online desktops și googledocs se vor arăta în noul an. Asta inseamna ca oamenii vor părăsi casele (și squaturile se vor înmulți) și vor trece totul pe server; dar tot ei vor fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
decât din artificiul medical, din grația climatului generos și din noua substanță a misticismului de care era cuprins, în adevăr, lui Maxențiu i se părea acum că în el se purifică greșelile Adei și sacrificiul din trecut al Elenei. Era altarul unor sărbători iluzorii. Nemaiputîndu-se agăța de viață cu nimic din trupul lui, își întorcea desăvârșit preocuparea de la acel trup, îl desființa ca să-1 păstreze încă. în schimb, sufletul îi întindea fringhii diafane, cu care să dureze viața dincolo de energiile materiei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
supt de la băștinași, fumând țigarete subțiri cu opium sau alte kestii halucinogene, legănându-se în neștire pe un balansoar de nuiele, poate e chiar femeia ce-o visez... da, o visez îngenunchiată într-o biserică mică, umilă, prosternată adânc în fața altarului sărăcăcios, înspumată de hainele-i învolburate în preajma șoldurilor cărnoase, șoptind pătimaș, duios, ademenitor, o rugă întru împlinirea dorințelor ei păcătoase, umede, înmierăsmate crud a buruieni tăiate proaspăt... În umbra pronaosului pâlpâie focul unui pistol cu butoiaș: poc! Explodează un fluture
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și cutumelor din țara de obîrșie, dimpreună cu scutirea de impozite preț de o generație, scutirea de sarcini publice și de obligația Încartiruirii militarilor. Ba mai mult, tinerele cupluri, care aveau ori așteptau un copil fără să fi trecut pe dinaintea altarului, scăpau de pedeapsă dacă luau calea Răsăritului. Era mare nevoie de oameni, dintre cei destoinici mai cu seamă, pe cîmpiile fertile de la est de Oradea, Înainte de toate, În ținutul Sătmarului. Regiunea fusese supusă la devas tări vreme de vreun secol
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ci fătul. Intrase Înainte de șase dimineața, ca de obicei În sărbători, să măture biserica În așteptarea slujbei de Ziua Schimbării la Față... Și o văzuse pe Sfînta Fecioară cu Pruncul În brațe, tocmai Înfățișarea din icoană, „umblînd, spunea el, pe dinaintea altarului“. Scăpase mătura din mînă și o luase la fugă spre casa parohială. — Părinte, Maica Sfîntă!... apucă el să strige. — Am auzit-o, răspunse părintele Oros. Mă rugam să mă ndrume Dumnezeu cum să pătrund În biserică. Noutatea a izbucnit ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de minuni! — Ori de cîte ori și-o arătat fața În biserică și o scoborît din icoană, o am văzut pe Maica Sfîntă, mărturisea bunica Maria Ruba, născută la Pișcari În 1895. Iară cînd o tunat și o fulgerat de la altar și Măicuța Sfîntă s-o Înălțat și s-o uitat la credincioși de sus, din aer, am gîndit că nu m-oi mai rădica În veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi de lume se adunase Într-o seară În biserică. Dintr-odată, s-au pornit niște zigzaguri de lumini puternice și s-au auzit detunături dinspre altar. Mulți s-au prăbușit cu fruntea la pămînt, țipînd și acoperindu-și fața. Alții au rupt-o la fugă. După care Fecioara, cu Pruncul În brațe, precum o știau cu toții din icoană, dar Învăluită Într-un nor de ceață translucidă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]