13,659 matches
-
albastru infinit"! (Îmi amintesc, în acest context, de o întâmplare plină de tâlc trăită la Parlamentul României în iulie 1998: fusesem convocat în fața Comisiilor de politică externă reunite ale Senatului și Camerei Deputaților, pentru a fi audiat în vederea trimiterii ca ambasador. În cadrul discuțiilor, un distins senator, boier de viță veche și scriitor cu har pe deasupra, mă întreabă, printre altele, dacă în anii de dinainte de '89, în care am lucrat la MAE, am colaborat cu securitatea. Ce puteam să-i spun? Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
absolvirea Cursului Postuniversitar de Relații Internaționale, am fost, dintr-o serie cu 75 de cursanți, printre cei 15 "norocoși" angajați la Ministerul Afacerilor Externe! Intrat cu gradul de "atașat", aveam să-l părăsesc, patru decenii mai târziu, cu cel de "ambasador"! ACTUL III MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE: UCENICUL VRĂJITOR După "punerea în tema" de mai sus, cu CV-ul autorului și câteva considerații "clinice" privind antecedente genetice, evoluții în timp, rezultate de "laborator" etc., necesare alcătuirii oricărei "fișe medicale", să revin, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
până la nivelul său de incompetență" și aceasta nu datorită dificultății noului nivel, ci faptului că este "diferit", cerând altă pregătire, altă experiență, altă conformație spirituală. Așa se face că secretarii de partid ai lui Ceaușescu au dat rezultate dezastruoase ca ambasadori, iar după '89, filozofii, inginerii, economiștii... numiți politic miniștri de externe și-au atins treapta incompetenței "cu surâsul pe buze"! Din acea perioadă de "inițiere" datează și primele mele întrebări și primele "studii oftalmologice", cauzate de diferențele teoretice și practice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Internaționale studiasem timp de doi ani, câte 12 ore pe săptămână, limba lui Goethe și Schiller, fiind deci "gata oricând" să-mi iau postul în primire. ACTUL IV BERLIN UNTER DEN LINDEN Întrucât trebuia să plec urgent, fiind solicitat de către ambasador pentru ocuparea postului de atașat cultural la Berlin, am intrat în "pregătire", perioadă absolut necesară pentru familiarizarea cu "țara de reședință", cu problematica relațiilor bilaterale și a celor specifice cultural-științifice. Fiind o persoană responsabilă, mi-am luat pregătirea în serios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
franceze, precum și prezența încă perceptibilă a trupelor sovietice. Toate acestea făceau din Berlin, în plan personal și profesional, un centru important și interesant, o școală a "diplomației concrete", unde speram să învăț cât mai multe. "Colectivul" era condus de un ambasador, fost profesor universitar, bun organizator, exigent cu el însuși și cu ceilalți. Mi-a plăcut din prima zi "strategia" sa cu privire la programul meu de lucru: "ne întâlnim dimineața la 8, discutăm ce avem de făcut în ziua respectivă, citim comunicările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau cei de la "Agenția economică", cu șef autonom dar subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în ambasadă, ambasadorul într-o reședință în apropiere și ceilalți diplomați într-un bloc aflat la circa 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Straussbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de la București. Act lipsit de logică și care, în viitor, după unificarea celor două Germanii, avea să ne coste multe zeci de milioane pentru achiziționarea actualului sediu al Ambasadei României din Berlin. Prezenți la "sediu" a doua zi după sosire, ambasadorul ne-a urat bun venit, ne-a întrebat cum ne-am instalat, dacă mai aveam nevoie de ceva, cum stăm cu limba germană. S-a mai interesat ce mai e nou prin minister și ce acțiuni mai importante sunt planificate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
prin minister și ce acțiuni mai importante sunt planificate pentru anul în curs în țara de reședință. Și am fost "aruncat în apă", respectiv mi-am început imediat misiunea de "Atașat cultural". Am debutat "în forță", cu o vizită împreună cu ambasadorul la MAE, pentru a fi prezentat autorităților. Sediul ministerului era în centru, pe lângă Zid, într-o clădire nouă, mare, greoaie, mohorâtă. Ne-a primit un adjunct al ministrului care coordona printre altele și problemele cultural-științifice, ce s-a interesat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
adjunct al ministrului care coordona printre altele și problemele cultural-științifice, ce s-a interesat de studii, limbi străine și, ciudat, ce "hobby" am, rămânând cam descumpănit că mă pasionează lectura, teatrul, pictura, mersul pe jos și nu tirul sau karate. Ambasadorul a profitat de întâlnire pentru a ridica unele probleme de colaborare în domeniu și, după 30 de minute, audiența a luat sfârșit. Fiind prezentat în ambasadă și la externe, mi-am luat treaba în serios, începând să inventariez prioritățile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Madrigal, expoziție Ștefan Luchian, recital Silvia Marcovici, Zilele filmului cu prezența unei delegații de cineaști români, vizite de scriitori, profesori universitari și cercetători... Le-am ordonat pe calendar, am revăzut corespondența privind stadiul realizării fiecărei acțiuni și apoi, conform sfatului ambasadorului, am început să colind prin Berlin, pe la tot felul de autorități și parteneri. Relațiile noastre bilaterale în acei ani evoluau în general pozitiv, având la bază documente de colaborare, întâlniri la nivel înalt și de execuție, colaborarea în cadrul CAER și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu puțin noroc, s-ar putea să întâlnești o altă faimoasă actriță, pe Lilli Palmer, cea care i-a dat viața lui Lotte, eroina lui Thomas Mann din "Lotte la Weimar"... Au trecut lunile și anii. A venit un nou ambasador. Fost șef de secție la CC al PCR, inteligent, foarte bun cunoscător al realităților politice din România și "comunitate". Ca și predecesorul ambasador, și acesta a notat prestația mea cu "foarte bine". Pentru "talentele mele organizatorice" am fost ales șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
eroina lui Thomas Mann din "Lotte la Weimar"... Au trecut lunile și anii. A venit un nou ambasador. Fost șef de secție la CC al PCR, inteligent, foarte bun cunoscător al realităților politice din România și "comunitate". Ca și predecesorul ambasador, și acesta a notat prestația mea cu "foarte bine". Pentru "talentele mele organizatorice" am fost ales șef al grupei sindicale, funcție pe care am onorat-o cu tot felul de acțiuni: reuniuni "tovărășești", excursii în afara Berlinului, activitatea mea în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
activitatea mea în acest domeniu fiind încununată cu construirea, în curtea din spatele clădirii ambasadei, a unei popicării, fiind ajutat "logistic" de nea Vereș, portarul ambasadei, de meserie "la bază" zidar. După program și în zilele de sărbătoare, în frunte cu ambasadorul, încingeam niște partide pe cinste, cu berea suportată de cei ce dădeau mereu bila pe alături. În vara lui 1973 aveam să-mi închei misiunea la Berlin! Eram tânăr, fusese frumos, învățasem multe! Am revenit cu soția în toamna lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
plimbat, ca în anii tinereții, pe "Unter den Linden" pe sub tei... Ne-am depănat amintirile la o gradină-restaurant simpatică de pe Kurfurstendamm, locul evadărilor noastre de odinioară într-o superbă după-amiază de octombrie. De la atașatul cultural de atunci, secretar III, la ambasadorul de acum, trecuse aproape jumătate de veac. În locurile unde ai fost fericit să nu te întorci niciodată"! Așa o fi? ACTUL V LUNGUL DRUM AL ZILEI CĂTRE NOAPTE! Revenit în "Centrala MAE", mi-am ocupa vechiul loc de muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
era și NATO și Uniunea Europeană, Securitatea avea mai mult decât Externele. Raportul era cam de 5 la 3. Să fie foarte clar. Toți diplomații de peste hotare erau ori ofițeri, ori informatori. Așa e în toată lumea, cine intră în diplomație, în afară de ambasador, este obligat să-i informeze pe cei de la serviciile speciale, despre anumite lucruri" (pag. 246). (NB: Scuze, tovarășe ministru, am cunoscut mulți ambasadori de dinainte și de după '89 care erau ofițeri de securitate, e adevărat nu "tablagii de rând", ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
diplomații de peste hotare erau ori ofițeri, ori informatori. Așa e în toată lumea, cine intră în diplomație, în afară de ambasador, este obligat să-i informeze pe cei de la serviciile speciale, despre anumite lucruri" (pag. 246). (NB: Scuze, tovarășe ministru, am cunoscut mulți ambasadori de dinainte și de după '89 care erau ofițeri de securitate, e adevărat nu "tablagii de rând", ci colonei și generali. De tot râsul confesiunile făcute mie în anii '90 de un ambasador de-al nostru, general de securitate, care avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
246). (NB: Scuze, tovarășe ministru, am cunoscut mulți ambasadori de dinainte și de după '89 care erau ofițeri de securitate, e adevărat nu "tablagii de rând", ci colonei și generali. De tot râsul confesiunile făcute mie în anii '90 de un ambasador de-al nostru, general de securitate, care avea 6-7 colaboratori "cu ochi albaștri", dar fiecare de la altă unitate: "Toți mă toarnă, toți mă sapă, toți mă mănâncă!"). Ce dureri de cap aveau "Marele păpușar" Ceaușescu și "Machiavelli" cu unii "cooperatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Tu, la Bruxelles, poți să trimiți atâția oameni pe linia MAE, în Spania atâția". Și trădează în '83-84 unul care era pe lista MAE, pe cota mea, la Bruxelles. În această situație, a căzut toată ambasada și a rămas numai ambasadorul. Pentru că belgienii i-au declarat "persona non grata" pe toți. (NB: Dacă belgienii i-au trimis pe toți "acasă", înseamnă că toți erau "cooperatori", nu așa cum arată tov. Machiavelli mai sus, 5 cu ochi albaștri și 3 cu ochi căprui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
belgienii i-au declarat "persona non grata" pe toți. (NB: Dacă belgienii i-au trimis pe toți "acasă", înseamnă că toți erau "cooperatori", nu așa cum arată tov. Machiavelli mai sus, 5 cu ochi albaștri și 3 cu ochi căprui. Pe ambasador nu l-au expediat, deși și el era posesor de ochi "bleu", întrucât s-ar fi pus problema ruperii relațiilor diplomatice) ...M-am dus la Ceaușescu: "Ce se întâmplă cu securitatea, că nimeni nu se bagă, dv. o conduceți, uitați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lucrarea citată, distinsul Machiavelli, repet, un excelent diplomat, după schimbarea sa de la Externe, ajuns pe la Controlul Muncitoresc, schimbat și de acolo, s-a aflat la un moment dat în situația de a fi trimis "la munca de jos" și expediat ambasador (așa cum au procedat Ceaușeștii și cu alte cadre de partid, miniștri, primi secretari..., deveniți "incomozi"). Cunoscând păienjenișul "albastru", creat la misiunile diplomatice și cu acceptul său, avea să refuze: "Voia să mă trimită ambasador într-o țară... N-am vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la munca de jos" și expediat ambasador (așa cum au procedat Ceaușeștii și cu alte cadre de partid, miniștri, primi secretari..., deveniți "incomozi"). Cunoscând păienjenișul "albastru", creat la misiunile diplomatice și cu acceptul său, avea să refuze: "Voia să mă trimită ambasador într-o țară... N-am vrut. Pentru că mai știam și eu ce e pe acolo. Lucram și eu cu securitatea, ca oricare din externe. Vezi? Eu nu am dosar la CNSAS. (NB: Nu cred! Mai verificați. Afirmați în volumul citat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dar dumneavoastră, membru supleant al CEPex, secretar al CC și ministru de externe? Mai verificați!) Dar lucram cu securitatea pentru că așa este în Ministerul de Externe. Alții, care nu știau că lucrează cu securitatea, au acum dosare. Dacă mă duceam ambasador, puneau oameni să mă urmărească... I-am și spus lui Ceaușescu, că dacă mă trimite la Paris trebuie să pună cinci inși care să informeze despre mine" (Op.cit. pag. 343). Interesant ce afirmă Machiavelli! A deschis "Cutia Pandorei" de s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pag. 343). Interesant ce afirmă Machiavelli! A deschis "Cutia Pandorei" de s-au împrăștiat "Cooperatorii" peste tot în Centrala MAE și la misiunile diplomatice, apoi, știind ce s-ar putea "să-l pască" și pe el, a refuzat să plece ambasador! Bravos națiune, halal să-ți fie! Păi, dacă e așa, pe mine, șef la o misiune diplomatică de mai reduse dimensiuni ca personal (în total 8 suflete), dar de majoră importanță, fiind vorba de o dictatură militară, câți mă păzeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o tânără și frumoasă balerină de la Kirov sau Balșoi. Probabil că invitatul trecuse și pe la ambasadă, pentru că, în dimineața celei de a treia zile a vizitei, am primit un telefon de la atașatul de presă, care mă informa că, din dispoziția ambasadorului, ziaristul nostru fusese de urgență "repatriat", prezentându-ni-se scuzele de rigoare. Am transmis și noi "cele cuvenite" ambasadorului nostru din Țara lalelelor, sfătuindu-l ca pe viitor să ne ferească de asemenea "invitați". Cu prilejul vizitelor la nivel înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
celei de a treia zile a vizitei, am primit un telefon de la atașatul de presă, care mă informa că, din dispoziția ambasadorului, ziaristul nostru fusese de urgență "repatriat", prezentându-ni-se scuzele de rigoare. Am transmis și noi "cele cuvenite" ambasadorului nostru din Țara lalelelor, sfătuindu-l ca pe viitor să ne ferească de asemenea "invitați". Cu prilejul vizitelor la nivel înalt, mulți dintre oaspeți solicitau includerea în program a unor vizite "stas" fie la Institutul de Geriatrie, pentru a o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]