13,008 matches
-
o parte și de alta a pârâului cu același nume, satul Șerbești este înconjurat de mai multe dealuri: La extremitatea vestică satul are deschidere către valea Vasluiului, unde Șerbești se adună cu pârâul Balosina și se varsă în Vasluieț. Cercetările arheologice sumare au scos la lumină urme de locuire pe valea pârâului Șerbești cu mult înainte ca satul să apară menționat pentru prima oară într-un document scris. Un document din 31 martie 1423 ce întărește panului "Șerbea de la Vaslui, "boier
Șerbești, Iași () [Corola-website/Science/301310_a_302639]
-
la județul Iași. Tot atunci, satul Trestiana a fost desființat, fiind comasat cu satul Poieni. Șapte obiective din comuna Schitu Duca sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice, ambele în zona satului Dumitreștii Gălății: la „tarlaua Rachiță I - II” ( nord de sat) se află urme de așezări din paleoliticul superior (gravittian), perioada Halstatt, secolele al III-lea-I î.e.n. (perioada Latène), secolele al II-lea-al III-lea
Comuna Schitu Duca, Iași () [Corola-website/Science/301305_a_302634]
-
se mai aud, deoarece astăzi cheamă la rugăciune pe urmașii slujbașilor mănăstirești de la biserica din satul Pârcovaci. De asemenea, spre pădurea din apropiere, s-a păstrat denumirea veche a unui iaz „ Martina”, după numele soției domnitorului Iuga. Totuși, studiind izvoarele arheologice și documentele recente, vatra satului Sticlăria datează din epoca preistorică, fragmente de ceramică de tip Precucuteni fiind descoperite în punctul Prisecaru-Bița D.-Pintilie C. De asemenea, pădurile din zonă deveneau adăpost sigur pentru populațiile aflate în satele din vale, atunci când
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
anul 1457 sub numele de Găureni. Vălenii are 349 locuitori și 156 locuințe, ulițe "în sus" și "în jos", zone precum "balc", "la șușmea", "pe deal" și "în centru". Ca resurse naturale dispune de cariere de gresii. Există un sit arheologic la Vălenii - "Seliștea", la circa 300 m SE de sat - Latene, epoca română/secolul IV (Național Archaeological Record of România). Mergând prin sat se vede dealul "Raiului" cu vechile și celebrele livezi de meri. De asemenea, se spune că un
Vălenii, Iași () [Corola-website/Science/301319_a_302648]
-
comuna a fost transferată raionului Târgu Frumos și apoi (după 1956) raionului Pașcani din regiunea Iași. Satul Găureaua a primit în 1964 denumirea de "Gura Văii". În 1968, comuna a trecut la județul Iași. În comuna Strunga se află situl arheologic de interes național de „la Siliște” la 200 m sud de satul Hăbășești, sit ce cuprinde vestigii din eneolitic (cultura Cucuteni), perioada Halstatt, secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și Epoca Medievală (secolele al XV-lea-al XVI-lea
Comuna Strunga, Iași () [Corola-website/Science/301309_a_302638]
-
al XV-lea-al XVI-lea și secolele al XVII-lea-al XVIII-lea). În rest, alte nouă obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Șapte dintre ele sunt situri arheologice situl „Pietrăria din Valea Hainei”; așezarea fortificată de la Crivești; situl de la Hârtop; situl din punctul „Râpa de la Șipot”; situl de la „Fundu”; vatra medievală a satului (toate din zona satului Crivești); și situl de „la Cruce în Fundoaia” de la nord-est de
Comuna Strunga, Iași () [Corola-website/Science/301309_a_302638]
-
a luat în 1964 denumirea de "Vâlcelele". În 1968, comuna a revenit la județul Iași, reînființat. Patru obiective din comuna Vlădeni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul dintre ele este situl arheologic de la „Movila Bortoasă” ( vest-nord-vest de Vlădeni), cu așezări din secolele al IV-lea, al V-lea și al XVI-lea-al XVII-lea. Celelalte trei, clasificate ca monumente de arhitectură, sunt (1826) din Borșa, și gările Vlădeni și Iacobeni (de la
Comuna Vlădeni, Iași () [Corola-website/Science/301321_a_302650]
-
săpăturilor efectuate la turnarea fundației unui pod în punctul “Costică Baran”, în anul 1971, s-au descoperit urme materiale datate din Neolitic. Ele au fost recoltate și analizate de arheologul C. Chirica, de la Institutul de Arheologie, și specificate în “Repertoarul arheologic al județului Iași” - volumul al II-lea. Acestea demonstrează faptul că teritoriul comunei a fost locuit din timpuri străvechi. Din punct de vedere diplomatic, primul document găsit și datat 1485 este emis de Cancelaria domnească de la Suceava, în timpul domnitorului Ștefan
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Iași. Două obiective din comuna Tomești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice: situl de la „schitul Vlădiceni” cuprinde urme de așezări din Epoca Bronzului, perioada Halstatt, perioada Latène, secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al IX-lea-al X-lea, al X-lea-al XI-lea, al XIII-lea-al XIV
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
fie desființat și inclus în satul Domnița. Tot în 1968, comuna a fost trecută la județul Iași, în alcătuirea actuală. Singurul obiectiv din comuna Țibana inclus în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monument de interes local este situl arheologic din punctul „Între Șanțuri”, pe un platou înalt aflat la nord-nord-est de satul Poiana Mănăstirii, unde au fost găsite urmele unei cetăți din secolele al IV-lea-al III-lea î.e.n. (perioada Latène).
Comuna Țibana, Iași () [Corola-website/Science/301315_a_302644]
-
doilea bust (realizat din piatră) în fața Primăriei, din inițiativa Partidului Democrat, reprezentat de către deputatul Petrică Movilă. Nouă obiective din comuna Țibănești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Cinci dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Suhatul Glodenilor” ( est de satul Glodenii Gândului); situl de la „Seliștea” ( sud-est de satul Vălenii); situl de „la Șanțuri” (marginea de nord-vest a satului Țibănești); cel de la „Cuibul Hultanului” ( nord-nord-vest de școala generală din Jigoreni); și situl de la „Grindu-Piersicărie
Comuna Țibănești, Iași () [Corola-website/Science/301316_a_302645]
-
a fost arondată raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, a revenit la județul Iași, reînființat. Două obiective din comuna Țuțora sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice: situl de „la Țăruș” (în marginea de sud-est a satului Chiperești), cuprinzând urme de așezări din eneolitic (cultura pre-Cucuteni, faza III), eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), Latène-ul târziu, secolele al VIII-lea-al X-lea (Evul Mediu Timpuriu), și din secolul
Comuna Țuțora, Iași () [Corola-website/Science/301317_a_302646]
-
și a atenuării o folosește la cutreierarea Ținutului Secuiesc. Vizitează fiecare localitate, ruină, raritate naturală. Fotografiază și notează tot ce vede. Rezultatul călătoriei este o carte publicată între anii 1868-1873, în 6 volume, intitulată: "„Descrierea Ținutului Secuiesc pe criterii istorice, arheologice, naturale și etnice”". Această carte este capodopera vieții sale. Nu poate rezista tentației, și intră în politică. Devine din 1872 membru a Dietei Maghiare, în partidul de opoziție susținând independența, dar este simpatizant al revoluției din 1848. Publică discursurile lui
Balázs Orbán () [Corola-website/Science/301326_a_302655]
-
Dealurile Lipovei care încep la nord. Cea mai importantă arteră, drumul național DN691 Timișoara - Lipova, trece la 5 km est de sat. La sud se învecinează cu Bencecu de Sus (2 km). Are halta proprie la calea ferata Timișoara-Radna. Vestigiile arheologice descoperite aici dovedesc prezența unui așezământ care datează din secolul III. Tot în apropiere trece și sântul român. Hartă lui Cristof Winkler o amintește ca fiind locuită de români. În 1456 era proprietatea a lui Iancu de Hunedoara și, cel
Bencecu de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301339_a_302668]
-
Vuia” Timișoara, aflat la o distanță de 96 km. Localități învecinate: Localitatea Bucovăț este atestată documentar încă din anul 1440, când aceasta aparținea de Cetatea Șoimoș, Lipova. Denumiri care apar de-a lungul timpului în documente: ♦ 1924/25: Bucoveți Descoperiri arheologice: □ Movile de pământ La sud de "Pârâul Livezi" și de drumul spre Bucovăț care vine de la Dumbrava, precum și în apropiere de confluența "Pârâului Priba" cu "Pârâul Livezi" au fost depistate patru sau cinci movile de pământ cu diametrele cuprinse între
Bucovăț (Dumbrava), Timiș () [Corola-website/Science/301345_a_302674]
-
ducatului lui Glad În anul 1904, Simeon Simonescu care lucra de 25 de ani la proprietarul Solomon Bumbu a primit de la ministrul agriculturii o diplomă de recunoștință pentru serviciu credincios și 50 coroane de aur. Cetate medievală; sec. XV Săpături arheologice; 1986, Cetatea medievală cu dimensiunile de 60 x 40 m, a fost o construcție ridicată exclusiv din lemn, cu clădiri înălțate deasupra unor tălpi așezate pe stânca ñiabilă a dealuluiîn prealabil nivelatăîn porțiunile necesare. Nu a apărut nici un indiciu asupra
Gladna Română, Timiș () [Corola-website/Science/301365_a_302694]
-
dintre cele două. A fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1365, ca proprietate a familiei nobiliare Bethlen. Câteva ruine ale conacului Bethlen se mai pot vedea și astăzi. Totuși, pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe mărturii arheologice care atestează o locuire mult mai veche. Conscripția din 1717 arată satul valah numit "Iktar", aparținea de districtul Făget și avea 15 case. Pe harta contelui Mercy din 1723-1725, apare cu numele de "Ektar", iar pe harta oficială de la 1761
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
interes local. Două din ele sunt situri arheologicecel de la „Cetățuie”, de pe malul Siretului, lângă Domnești-Târg, cuprinde o așezare din eneolitic aparținând culturii Cucuteni faza A; iar celălalt, aflat în punctul „la Brazi”, tot lângă Domnești-Târg, a fost atribuită aceleiași culturi arheologice. Monumentul eroilor din Primul Război Mondial, aflat lângă biserica domnească din Domnești, ridicat în 1928, este clasificat ca monument memorial sau funerar.
Comuna Pufești, Vrancea () [Corola-website/Science/301426_a_302755]
-
și lucrările britanice, au completat lucrările lui Cohen și au dus la crearea celebrului catalog în zece volume, "Roman Imperial Coinage", încheiat în anul 1994. A doua jumătate a secolului al XX-lea vede diversificându-se cercetările numismatice: multiplicarea șantierelor arheologice, folosirea detectoarelor de metaleîn timpul săpăturilor oficiale și, din nefericire, și clandestine, îmbogățesc masa descoperirilor. Studiul se lărgește cu domenii uneori neglijate, precum sunt numeroasele și diversele emisiuni monetare locale ori fabricarea monedelor din cupru.Informatica oferă puternice mijloace de
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
de comunitate în care satul și orașul ocupă un loc privilegiat prin rolurile pe care le îndeplinesc în sistemele sociale moderne. Sociologii apreciază că satul este o apariție relativ recentă în istoria de peste un million de ani a omenirii. Cercetările arheologice contemporane demonstreză prin fapte că primele sate, expresie a capacității omului de a-și procura resurse permanente de hrană, au apărut în Neolitic, acum 8 - 9 mii de ani, pe Valea Nilului și Eufratului. Atât literatura sociologică occidentală cât și
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Sucevei se află în ruine. Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuită din următoarele 4 obiective: La acestea se adaugă un sit arheologic, Platoul din fața Cetății de Scaun, care este localizat la "Câmpul Șanțurilor", la marginea de est a orașului și pantele de nord ale dealului și datează din epoca medievală (sec. XIV-XVII). Acest sit arheologic are codul de clasificare SV-I-s-A-05390. În anul
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
obiective: La acestea se adaugă un sit arheologic, Platoul din fața Cetății de Scaun, care este localizat la "Câmpul Șanțurilor", la marginea de est a orașului și pantele de nord ale dealului și datează din epoca medievală (sec. XIV-XVII). Acest sit arheologic are codul de clasificare SV-I-s-A-05390. În anul 1388, voievodul Petru I Mușat (1375-1391) a mutat capitala Principatului Moldovei din orașul Siret în orașul Suceava. Voievodul era căsătorit cu sora regelui Poloniei, Vladislav II Iagello (1386-1434). Cetatea Sucevei ("u gorodea Soceavea
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
cu textul ""... Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388"". Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395. Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru I
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru I Mușat. Cercetările arheologice au determinat faptul că aici a existat un pâlc de pădure care a fost defrișat prin incendiere în vederea ridicării construcției. Datarea construcții se datorează și descoperirii câtorva zeci de monede de argint (toate emise de monetăria voievodului Petru I Mușatinul
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se și mai mult. Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetății Sucevei, intitulată ""Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904"" (Institutul de Arte Grafice "Carol
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]