9,452 matches
-
încărcătura de bombe. Locotentul a remarcat chiar înainte de decolare că nu fusese încărcat compartimentul bombelor. În timpul zborului spre ținte, comandantul escadrilei Paul Harris a odonat servanților mitralierelor să testeze armele. Niciunul dintre servanți nu s-a dovedit capabil să folosească armamentul, grupul de bombardiere îndreptându-se spre teritoriul inamic practic fără posibilitatea să se apere. În ciuda acestui fapt, Paul Harris a continuat zborul spre ținte. Escadrila nr. 9 a reușit să atace în acea zi câteva dintre țintele navale din Brunsbüttel
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
au fost radical diferite. Bomber Command a considerat că raidul a eșuat datorită incapacității piloților să zboare în formație strânsă și a slabei capacități de conducere a comandanților de aeronave. A fost menționată nevoia pentru o mai bună dotare cu armament de fensiv împotiva atacului din flanc și cu rezervoare cu autoînchidere. Aceste considerații tactice ar fi putut, după părerea Bomber Command, să permită desfășurarea cu succes a unor acțiuni de bombardament pe timp de zi. Pe 22 decembrie, un raport
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
continuare produse, pentru acoperirea nevoilor frontului. În 1941, aparatul Fw 190 a început să înlocuiască treptat Bf 109 ca principal avion de vânătoare al "Luftwaffe". Fw 190 s-a dovedit a fi mult mai manevrabil și mai bine dotat cu armament, dar performanțele lui peste 20.000 de picioare (6100 m) scădeau considerabil. Variantele avionului Bf 109 se comportau bine la altitudini foarte mari și erau un adversar redutabil pentru aparatele de vânătoare aliate. OKL a decis prin urmare să păstreze
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
la altitudini foarte mari și erau un adversar redutabil pentru aparatele de vânătoare aliate. OKL a decis prin urmare să păstreze ambele tipuri în producție, Fw 190 și Bf 109. Spre sfârșitul războiului, Focke-Wulf Fw 190 a fost dotat cu armament greu, ducând astfel performanțele lui la altitudini mari și mai mult. Aceste avioane au fost folosite în special pentru lupta împotriva bombardierelor, în vreme ce Bf 109, mai performant la altitudini mari, au fost folosite în lupta împotriva avioanelor aliate de escortă
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
din industria aeronautică l-au dezamăgit. El a pretins că modelul Bf 109 se apropia de limitele de exploatare și că nu exista nici un aparat care să fie gata să îl înlocuiască. Milch și Albert Speer, nou numitul ministru al armamentului, nu prea au avut ce să facă pentru dezvoltarea unui nou avion, de vreme ce toate resursele și energia erau canalizate spre creșterea producției pentru tipurile de avioane deja existente, ca răspuns la creșterea amplorii ofensivei aliaților. Producția unor modele de avioane
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Joia Neagră” avea să ducă la avariera a 122 de avionae și doborârea a 77 B-17 dintre cele 291 de bombardiere participante la misiune. Germanii au pierdut 38 de avioane de vânătoare. Raidurile au avut un efect uriaș asupra distribuției armamentului german. În vara anului 1943, 2.132 tunuri antiaeriene protejau obiectivele industriale germane. Cu trei ani mai înainte, existau doar 791 de tunuri AA. Aceste tunuri ar fi fost mai folositoare pe front. Statisticile arată că erau trase aproximativ 16
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
mai 1942, cele cinci luni ale Bătăliei Ruhrurului și bombardarea Hamburgului au fost succese importante ale RAF. În timpul Bătăliei Ruhrurului, Bomber Command a reușit să submineze grav producția germană. Producția de oțel a scăzut cu 180.000 t. Producția de armament a suferit o scădere a cantității aprovizionate de oțel de 360.000 t. După ce a producția de oțel a Germaniei s-a dublat în 1942, aceasta a crescut doar cu 20% în 1943. Hitler și Speer au fost obligați să
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
aprovizionate de oțel de 360.000 t. După ce a producția de oțel a Germaniei s-a dublat în 1942, aceasta a crescut doar cu 20% în 1943. Hitler și Speer au fost obligați să scadă cifrele planificate pentru producția de armament. Distrugerile din industrie au provocat o criză a pieselor de schimb ("Zulieferungskrise"). Creșterea producție de avioane pentru "Luftwaffe" a fost stopată. Volumul lunar al producției nu a mai crescut între iulie 1943 și martie 1944. Raidul din 8 martie 1943
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a încetat după iulie 1943. Distrugerea locuințelor a aproximativ 100.000 dintr lucrătorii firmei a dus de asemenea la probleme de producție. Producția de focoase de artilerie a fost de asemenea oprită. Pentru moment, Bomber Command reușise să oprească „miracolul armamentului lui Speer” . Bombardamentele au avut și alte efecte, ca de exmplu transferul a aproximativ 7.000 de piese de artilerie grea pentru apărarea regiuni Ruhr. Acest succes i-a costat mult pe britanici. Regatul Unit și Commonwealthul au pierdut 2
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
306 din 728 de bombardiere au lovit țintele ordonate. Cifrele oferite de surse germane indică 183 de fabrici mari distruse din cele 524 ale orașului și 4.118 fabrici mici din 9. Alte pierderi sunt 580 de ateliere pentru producerea armamentului, din care 299 au fost suficient de importante pentru ca să fie menționate nominal, distruse sau avariate parțial. Sistemul transportului local a fost distrus în totalitate și a trecut o lungă perioadă de timp până când și-a revenit la normal. Au fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
s", "Oberst" Walter Grabmann a sugerat următoarele modificări: Wiese a emis două ordine: Avioanele de vânătoare cu un singur motor au devenit cunoscute ca formațiuni de luptă "Gefechtsverband". Formațiunile mai sus menționate "Sturmgruppen" de avioane cu blindaj și dotate cu armament greu Fw 190A trebuiau escortate de două "Begleitgruppen" de avioane ușoare de vânătoare, de obicei Bf 109G. Acestea din urmă trebuiau să împiedice tot mai primejdioasele P-51 Mustang să atace "Sturmböcke" Fw 190A (distrugătoarele de bombardiere). În acest timp
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
capabile să distrugă un bombardier B-17 cu trei lovituri și să doboare un bombardier B-24 cu o singură lovitură. Avionul Fw 190A-8/R2 avea blindaj și era aproape invulnerabil la focul defensiv al bombardierelor. Pe de altă parte, blindajul și armamentul greu îi limitau mult performanțele acestui avion la mare altitudine. La fel ca în cazul avioanelor bimotoare Ju 88, Bf 110 și Me 410s, și acesta trebuia escortat de avioane de vânătoare Bf 109. Pe 12 mai 1944, a fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
un război, neavând nimic în adevăr gata"”. Deși s-au încercat niște eforturi paliative în anii 1912-1913, disfuncțiile structurale nu au putut fi remediate, ele manifestându-se pe timpul campaniei din sudul Dunării, din "1913". "Amalgamarea unităților permanente și nepermanente, insuficiența armamentului, munițiilor și echipamentului, slaba organizarea a serviciilor, inclusiv a celor sanitare, pregătirea modestă a unei părți din corpul ofițeresc etc. sunt numai câteva din caracteristicile acțiunii militare la sudul Dunării". Lecțiile identificate din participarea la cel de-Al Doilea Război
Situația Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332783_a_334112]
-
ianuarie 1914, armata se găsea în cea mai mare lipsă de tot ce-i era neapărat trebuincios pentru a intra în campanie"”. De asemenea, efectivul mobilizabil nu atingea cifra de 500 000 de oameni, rezervele nu erau organizate, iar în privința armamentului, munițiilor și echipamentului existau mari deficite. Acest lucru a avut repercusiuni grave în campania din anul 1916, care s-a soldat cu o înfrângere militară de proporții. A fost, într-un fel, „darul otrăvit” al victoriei ușoare din vara anului
Situația Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332783_a_334112]
-
Serviciul geografic, Serviciul controlului-contabilității, Serviciul contenciosului, Serviciul pensiilor, Serviciul intendenței stabilimentelor centrale "și" Serviciul locurilor întărite. Direcția II Generală" coordona procesul organizatoric și de instruire a trupelor. Ea avea în alcătuire următoarele direcții: "Direcția infanteriei, Direcția cavaleriei, Direcția artileriei, Direcția armamentului, Direcția geniului, Direcția marinei, Direcția sanitară, Direcția intendenței, Direcția școlior militare." Limba română
Situația Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332783_a_334112]
-
pe Arthur Randolph să organizeze o mișcare de rezistență. Această mișcare are ca punct culminant semnarea acordului Dorsa Brevia de către aproape toate facțiunile subterane. Se fac pregătiri pentru o a doua revoluție care să înceapă în 2120 prin realizarea de armament, sabotarea oglinzilor orbitale și expulzarea în spațiu a satelitului Deimos, astfel încât să nu mai poată fi folosit ca bază militară așa cum fusese Phobos. Între timp, biosfera marțiană suferă o serie de transformări: temperatura crește ajutată și de oglinzile orbitale, se
Marte verde () [Corola-website/Science/332892_a_334221]
-
7 septembrie 1912, țarul Bulgariei Ferdinand a declarat mobilizarea generală a armatei. Regimentul 8 Infanterie a terminat mobilizarea în șase zile, având un efectiv de război de 70 ofițeri, 4 funcționari și 4.716 trupă, grupați în patru batalioane. În afară de armamentul individual, regimentul mai dispunea de 4 mitraliere. Pe 4 octombrie, regimentul a părăsit Varna, îndreptându-se spre raionul de concentrare al Diviziei 4 Infanterie „Preslav” din a cărei organică făcea parte. Divizia 4 era subordonată Armatei 3 bulgare comandată de
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
de Război (1863-1864 și 1868-1870). El s-a preocupat în acest timp de dezvoltarea și înzestrarea artileriei, din 1864-1868, a supravegheat ca ofițer în Direcția Artilerie din Ministerul de Război fabricarea tunurilor comandate de Ministerul de război la „Fabrica de Armament” din Nantes. Simultan cu desemnarea sa la gardul de locotenent-colonel a devenit comandant al Regimentului Artilerie nr. 2 (1870-1875). În anul 1875 a fost avansat colonel și numit șef al Serviciului Artilerie din Marele Stat Major (1875-1877), apoi atașat militar
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
Armată (1893-1902) și al cetății București (1895-1903). În anul 1902 ofițerul a fost trecut la gradul de general de divizie. A făcut parte din comisia pentru experimentarea cupolelor forturilor cetății București, din toate comisiile tehnice chemate a se pronunța asupra armamentului oștirii, precum și din consiliile de apărare a țării prezidate de rege. A fost președinte de onoare al comitetului de inițiativă pentru înființarea "Revistei Artileriei". Între însărcinările importante ce i-au fost atribuite sunt de menționat pregătirea activităților din luna mai
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
de atacul aeropurtat german. Dacă fortul trebuia să fie ocupat de aproximativ 1.200 de oameni, în momentul atacului erau prezenți doar 650, iar 233 de soldați erau încartiruiți într-un sat la cinci km distanță. Cea mai mare parte armamentului fortului a fost distrusă în primele minute ale asaltului. Parașutiștii germani nu au reușit să pătrundă și în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
aproximativ o oră. După aceasta, superioritatea numerică a garnizoanei care apăra fortul și podurile, ca și sosirea rapidă în regiune a unităților aliate de rezervă, aveau să pună probleme foarte mari micilor unități de parașutiști, care erau înarmați doar cu armament ușor de infanterie. Planul german prevedea în consecință distrugerea în mai puțin de o oră a cât mai multor poziții ale artileriei antiaeriene, cupolelor și cazematelor. În plus, parașutiștilor li s-a cerut ca, indiferent de pierderi, să distrugă tunurile
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
belgieni. Germanii au eliminat astfel pericolul demolării podului și au luat cu asalt pozițiile apărătorilor podului. După ce au rezistat o vreme, belgineii s-au retras spre satul din apropiere. Unitatea germană de asalt nu a reușit și distrugă doar cu armamentul ușor din dotare și cele două baterii de artilerie aflate la 500 m de pod, iar Altmann a cerut sprijinul aviației. O escadrilă de bombardiere în picaj Junkers Ju 87 Stukas a intervenit și a distrus cele două baterii de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de 9 luni, declanșând o noua ofensivă împotriva forțelor ucrainiene. Pe 18 februarie separatiștii cuceresc nodul feroviar Debaltevo. Pe 11 februarie a fost semnat un nou armnistițiu care urma să intre în vigoare pe 15 februarie și care cerea retragerea armamentului greu din regiune. Ucrainienii au început retragerea armamentului greu pe 26 februarie. După declarația de către activiștii proruși privind crearea Republicii Populare Donetsk și Republicii Populare Harkiv și intenția de a face un referendum după asemănarea celui din Crimea, președintele interimar
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
forțelor ucrainiene. Pe 18 februarie separatiștii cuceresc nodul feroviar Debaltevo. Pe 11 februarie a fost semnat un nou armnistițiu care urma să intre în vigoare pe 15 februarie și care cerea retragerea armamentului greu din regiune. Ucrainienii au început retragerea armamentului greu pe 26 februarie. După declarația de către activiștii proruși privind crearea Republicii Populare Donetsk și Republicii Populare Harkiv și intenția de a face un referendum după asemănarea celui din Crimea, președintele interimar a anunțat începutul Operației Antiteroriste, care urma să
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
încercată în bătălie în 1915 când Germania a atacat Imperiul Rus și a rezistat unui asalt de unsprezece zile înainte de a fi capturată. După Primul Război Mondial, importanța militară a cetății a intrat în declin, întrucât progresul tehnologic în domeniul armamentului a făcut-o să fie depășită moral. A fost apoi utilizată de diverse instituții civile și ca garnizoană. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, părți ale complexului au fost utilizate de Germania Nazistă pentru detenție, interogatorii și execuții. Circa
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]