9,865 matches
-
delimitată cu precizie, chiar din primul fragment citat: creștinul este ținut să asculte de superiorii civili și să rămână în armată, până când apariția unor fapte concrete nu l-ar îndreptăți să renunțe la obligațiile militare, aflate în contrast cu credința primită prin botez. Tot astfel, creștinul nu poate înceta niciodată să rămână ca atare, până și în podoabele sale: Pentru că inelul nu trebuie să fie purtat de bărbați pe încheietură... ci pe degetul mijlociu... Gravările noastre să reprezinte un porumbel, sau un pește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se simțeau detașați de cetatea și lumea romană, simțindu-se o națiune în sine. Dacă până la Caracalla nu toți locuitorii Imperiului se bucurau de cetățenia romană (211 p.Chr.), Apostolul i-a îndemnat să nu se simtă inferiori, pentru că prin botez și adeziunea sinceră la Evanghelie erau superiori cetățeniei romane, concetățeni ai sfinților din ceruri și fii ai lui Dumnezeu (Efes 2, 19); această diferențiere spirituală devenea cauza primă și originea tuturor acuzațiilor filozofilor păgâni. Concepția absolutistă și tiranică a puterii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care le cere să fie statornici și robuști în virtute, asemenea armelor pe care le au soldații: Căutați să plăceți Celui în a cărui oaste sunteți (2Tim 2, 4), de la care primiți și plata. Să nu fie găsit careva dezertor. Botezul vostru să vă rămână armă, credința coif, dragostea suliță, iar răbdarea armură. 2.1.2. Scrisoarea către Diognet Puțin mai târziu, Ad Diognetum (Scrisoarea către Diognet), opuscul grecesc alexandrin, deși nu aduce în discuție problema etică a serviciului militar, ne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
meserii cunoscute, precum cea a agricultorului și cea a marinarului. Clement cunoaște sau cel puțin ia în considerație numai cazul creștinilor convertiți pe durata stagiului militar, fără a se referi la aceia care intrau în armată îndată după ce au primit botezul ori după convertire. Tot aici se evidențiază verbul katalambáno, care pune accentul pe puterea persuasivă a adevăratei gnoze capabile să cucerească pe deplin individul, răsturnându-i valorile etice. În aceste condiții, comandantul pământesc își pierde valoarea de referință (dacă dispozițiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
simultane lui Dumnezeu și împăratului, teologul cartaginez accentuează asupra termenului sacramentum, care în limbajul lumii latine îmbrăca un dublu semnificat: putea să exprime semnul, indiciul unui lucru sacru în relația sa misterioasă cu acesta, sau, jurământul militar. Pentru el sacramentum botezului procura miles Christi și implica renunțarea la toate profesiile incompatibile cu viața creștină, mai ales cele unite prin sacramen-tum uman care pretindeau supunerea absolută față de zei și împărat. Întrucât jurământul militar trebuia să confirme în individ un respect excesiv față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
11, 3, ia în considerație obligațiile unui soldat aflate în contrapoziție cu cele ale creștinului practicant, prezentând incompatibilitatea acestora: a) statio militară, ca obligație de santinelă, era opusă celei creștine de synaxis inerentă postului; b) renunțarea la idolatrie, proclamată în botez, făcea absurde vegherile gărzilor în templele zeilor; c) signum creștin, primit la botez, remarca neacceptarea celui mi-litar. Tot în acest context, relua și dualismul prezent în Apocalips despre apartenența la castra tenebrarum ori la castra lucis, afirmând că înrolarea în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale creștinului practicant, prezentând incompatibilitatea acestora: a) statio militară, ca obligație de santinelă, era opusă celei creștine de synaxis inerentă postului; b) renunțarea la idolatrie, proclamată în botez, făcea absurde vegherile gărzilor în templele zeilor; c) signum creștin, primit la botez, remarca neacceptarea celui mi-litar. Tot în acest context, relua și dualismul prezent în Apocalips despre apartenența la castra tenebrarum ori la castra lucis, afirmând că înrolarea în cele dintâi manifestă păcatul (transgressio); ipoteza soldaților convertiți la creștinism, după întreprinderea carierei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Apocalips despre apartenența la castra tenebrarum ori la castra lucis, afirmând că înrolarea în cele dintâi manifestă păcatul (transgressio); ipoteza soldaților convertiți la creștinism, după întreprinderea carierei militare, este comparată cu a omologilor lor din Noul Testament. În practică, după primirea botezului, soldatul care pretinde o ruptură cu un anumit tip de viață are trei posibilități, pentru a-și păstra intactă sinceritatea credinței sale: ori să dezerteze din serviciul militar, iar Tertulian ne spune că aceasta a fost înfăptuită de mulți creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o ocupație bine retribuită. În acest fragment din De idolatria se reîntorc paradigmele antitetice plăcute lui Tertulian pentru a arăta în mod eficace cât de dăunătoare ar fi fost apartenența la structura militară. Asistăm la o contrapoziție dintre promisiunile de la botez (sacramentum divinum) și jurământul militar (sacramen-tum humanum), crucea (signum Christi) și însemnele militare (signum diaboli), oștirea luminii (castra lucis) și cea a tenebrelor (castra tenebrarum), Dumnezeu și cezarul. Spre deosebire de De corona relevăm o anumită radicalizare: dacă în acel tratat putea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trebuia folosit pentru cultivarea pământului contribuie acum la săvârșirea crimelor. Așadar, sentimentul de ură provoacă omuciderea individuală și cea colectivă, iar episcopul, pentru a evidenția și mai mult negativitatea acestui lucru, spune că aceasta nu poate fi spălată nici prin botezul sângelui. Problema războiului și a violenței în gândirea episcopului din Cartagina trece de la aspectul particular vizibil în care războiul este condamnat intrinsec (Ad Donatum, 6), la cel văzut negativ fără a-l exclude pe cel care asistând la violență rămâne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
11, 20-21). În Faptele Apostolilor, 10, ni se spune că Dumnezeu a fost cel care a voit convertirea centurionului, probabil datorită apropierii sale de creștinism (cf. Fap 10, 1-2), trimițând la el un înger pentru a-l îndemna să primească botezul. Tot El l-a luminat și pe apostolul Petru aflat la Iope printr-o viziune, insistentă și graduală, prin care îi cerea să înțeleagă puterea Crucii și a Evangheliei și să depășească datinile iudaice strămoșești; i-a impus să meargă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și graduală, prin care îi cerea să înțeleagă puterea Crucii și a Evangheliei și să depășească datinile iudaice strămoșești; i-a impus să meargă în casa centurionului, care tocmai trimisese câțiva slujitori să-l cheme, pentru a-l introduce prin botez în prima comunitate creștină. După convertirea acestuia, Petru a trebuit să înfrunte opoziția iudeo-creștină, geloasă pe patrimoniul Evangheliei; adresându-se comunității creștinilor proveniți din iudaism, le-a arătat că paternitatea lui Dumnezeu este universală și se extinde asupra tuturor, chiar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
misiune a primit-o sau cel puțin a simțit-o și Cornelius, deși într-o altă manieră. Acesta se poate vedea în entuziasmul și bucuria care l-a însuflețit precum și din insuflarea dumnezeiască ce l-a pătruns. După ce a primit botezul, a cerut să fie dat și celor din familia sa, prietenilor săi apropiați, soldatului cucernic și celor doi slujitori care au mers să-l cheme pe Petru, pentru a veni în casa stăpânului lor; zelul său apostolic nu s-a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
determinat pe aceștia să uneltească din interiorul casei imperiale împotriva predicării lui Petru și a celorlalți creștini. Se pare că prima comunitate creștină din Roma a fost opera centurionului Cornelius și a soldaților italici din cohorta omonimică, care au primit botezul în Palestina, în timpul staționării lor temporare în acele locuri, dar și a acelor pelerini romani, despre care ne vorbesc Faptele Apostolilor că ar fi asistat la începutul predicării lui Petru la minunile și la semnul prevestitor al limbilor, când, la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
8); corespundeau integral harului divin (Rom 6, 17); erau supuși capilor Bisericii prin ascultare și disciplină edificatoare, fiind lăudați și în celelalte comunități (Rom 16, 19); aveau un înalt simț al datoriei și o deplină conștiinciozitate față de obligațiile asumate prin botez, detașându-se de ceilalți romani corupți în totalitate (cf. Rom 6, 13-23). Sfântul Paul se angajează să modeleze credința și virtuțile romanilor și insistă asupra unor probleme morale, care interesau îndeosebi această creștinătate. Apostolul i-a îndemnat să aibă compasiune
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a ucide cât pentru a apăra dreptatea (cf. Rom 14, 3-4) și să nu săvârșească nedreptatea, pentru că cine o comite își atrage mânia lui Dumnezeu (Rom 1, 8). Întrucât aprecierea înaltă a disciplinei și deplina conștientizare a obligațiilor asumate prin botez, nu puteau fi simțite astfel decât de cei deprinși cu un regim de renunțări și supuneri, considerăm că primii creștini romani erau în cea mai mare parte soldați, funcționari ai statului, servitori ai curții imperiale și ai familiilor aristocratice, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
10, 7) care, împreună cu el, au ascultat cu multă disponibilitate cuvântul său (cf. Fap 10, 34-43), primind pe Duhul Sfânt (Fap 10, 44) și darul limbilor ca în ziua de Rusalii, preamărindu-l pe Dumnezeu (Fap 10, 46) și primind botezul (Fap 10, 47-48) spre surprinderea iudeilor (Fap 10, 45; 11, 1-3) și încurajarea tuturor celor care auzind acestea, au tăcut și au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar și păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăința spre viață“. Faptul că primii creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al cuvântului, ar fi fost soldații creștini prezenți pretutindeni, asemenea comercianților: în marile și în micile orașe, în sate și prin munți, pentru locuitorii spre care cuvântul lui Cristos a ajuns cu siguranță tocmai prin intermediul lor. Soldatul care a primit botezul se simțea misionar, asemenea fiecărui creștin din primele secole. Din acest motiv era orientat spre actualizarea acestui mandat atât în mijlocul popoarelor păgâne, unde se stabilea unitatea sa militară, cât și în mijlocul propriilor camarazi. Sporirea continuă a creștinilor în diferitele legiuni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din partea Bisericii locale, dependentă de învățătura lui Ciprian. Nu putem vorbi despre vreun fanatism în convingerile religioase ale recrutului care ne arată că știe să distingă îndatoririle religioase de cele civile. Schimbarea mentalității înfăptuite în el prin primirea însemnării creștine (botezul) îl face să considere serviciul militar ca pe un malefacere, un a face rău aproapelui. În optica creștină a vremii militare saeculum desemna o obligație civilă falsă. Etic vorbind, chestiunea a fost rezolvată de către mucenic subiectiv, fără pretenția efectuării vreunei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
neînfricați înaintea călăului, fără nici o preocupare de viața pământească, zeloși în credința lor, de nemișcat în respectarea cauzei lor, apărători ai drepturilor umane și cenzori îndârjiți față de sistemul legilor în vigoare. Soldații martiri, ținând cont de Evanghelia îmbrățișată și de botezul primit, nu au simțit și nici nu s-au lăsat influențați de lingușiri ori de vreo altă atracție pentru păstrarea bunurilor proprii ori a afecțiunilor familiale, respingând propunerea unor cariere comode și aparent onorate în detrimentul conștiinței curate. În fața constrângerii morale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de cele bisericești nu putea fi ignorată de privirile atente ale soldaților. Implementarea progresivă a voinței imperiale de se a crea o cât mai mare coeziune religioasă între soldați a devenit vizibilă prin celebrarea sfintele liturghii în castre și administrarea botezurile soldaților sau familiarilor lor din taberele militare ori din preajma acestora. Exercitarea decentă a riturilor creștine necesita și un spațiu corespunzător. Este posibil ca în aceste condiții bazilicile să fi primit o destinație religioasă. Rugăciunea duminicală a sfintei liturghii și predica
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și să le evalueze corect; să dovedească respect pentru munca fiecărui membru din familie; să participe activ la viața familiei; să-și exprime respectul și cuviința cerută față de adulții din familie; să cunoască evenimentele de bază din viața familiei (nuntă, botez, înmormântare, zile de naștere, aniversări). GIMNAZIAL - preadolescentul trebuie format: să cunoască ierarhizarea rolurilor în familie; să cunoască istoricul instituției sociale - familia; să-și asume obligații și sarcini concrete în viața de familie; să-și cultive respectul pentru toți membrii familiei
Arta de a fi părinte by Geraldina Juncă, Ciprian Juncă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1392]
-
dintr-un articol semnat C. Ghe-n (C. Gheorghian), Teatrul la noi, în care se cere înființarea de teatre „populare”, cu un repertoriu de calitate, „naturalist și contemporan”. Literatura oferită gazetei provine în bună parte de la autori botoșăneni. Versuri dau Corneliu Botez, Râul Stavri, I. Păun-Pincio și A. Smelț. Tot Smelț scrie proza, reușită îmbinare de sentimentalism și ironie, alături de V. G. Morțun, Corneliu Botez și Victor Miclescu. Un W. S. traduce din Baudelaire (Une gravure fantastique, La Mort des amants), iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286555_a_287884]
-
calitate, „naturalist și contemporan”. Literatura oferită gazetei provine în bună parte de la autori botoșăneni. Versuri dau Corneliu Botez, Râul Stavri, I. Păun-Pincio și A. Smelț. Tot Smelț scrie proza, reușită îmbinare de sentimentalism și ironie, alături de V. G. Morțun, Corneliu Botez și Victor Miclescu. Un W. S. traduce din Baudelaire (Une gravure fantastique, La Mort des amants), iar din Turgheniev se tălmăcește o nuvelă sub titlul Borșul. Poetul Dimitrie Anghel trimite versuri. Mai colaborează cu proza umoristica Alceu Urechia. Se publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286555_a_287884]
-
În viață și În mărinimia vieții, iar sacul lor niciodată nu-i gol. Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare. Dar sunt și din cei care dau cu durere, și doar durerea rămâne botezul acestora. În sfârșit, sunt cei ce dau fără a simți nici durere, nici bucurie, recunoscându-și virtuțile; Ei sunt asemenea mirtului din vale, care Își răspândește parfumul În spațiu. Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbește Dumnezeu și dindărătul ochilor acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]