10,836 matches
-
la Războaiele revoluționare franceze, fiind aghiotant al generalului Lamarche între 1792 - 1794. Ales căpitan, trece la „Armata Rinului” și își câștigă un oarecare renume datorită caracterului său neînfricat, a carismei și a capacității de antrena oamenii spre foc. General de brigadă în august 1796 și general de divizie din martie 1799, după capturarea orașului Mannheim, este apoi în „Armata Elveției” a lui Masséna și apoi în cea „a Rinului” a lui Moreau, participând la importanta bătălie de la Hohenlinden, unde joacă un
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
de la Sutjeska), în încercarea de distrugere a principalei forțe a partizanilor. Forțele Axei au mobilizat peste 127.000 de soldați germani, italieni, croați, bulgari și cazaci și 300 de avioane, împotriva celor aproximativ 18.000 de partizani, organizați în 16 brigăzi. În timpul luptelor finale, partizanii au luptat aproape exclusiv cu germanii. Iugoslavii au reușit să spargă încercuirea de-a lungul râululi Sutjeska, prin regiunea apărată de "118th Jäger Division," "104th Jäger Division" și "Divizia a 369-a croată" pe direcția nord-vest
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
partizanii au luptat aproape exclusiv cu germanii. Iugoslavii au reușit să spargă încercuirea de-a lungul râululi Sutjeska, prin regiunea apărată de "118th Jäger Division," "104th Jäger Division" și "Divizia a 369-a croată" pe direcția nord-vest, spre Bosnia. Trei brigăzi și spitalul pricipal de campanie cu aproximativ 2.000 de răniți au rămas în încercuire. Comandantul german, generalul Alexander Löhr, urmând întocmai instrucțiunile lui Adolf Hitler, a ordonat exterminarea tuturor prizonierilor, inclusiv a răniților și personalului medical neînarmat. Partizanii au
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
apoi colonel în decembrie 1944. Prin Decretul Regal nr. 3232/11 noiembrie 1946, colonelul Haupt a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul", clasa a III-a cu spade. După terminarea războiului, Mircea Haupt este înaintat la gradul de general de brigadă (1947) și numit Comandant Militar al Capitalei și subinspector general al Armatei pentru Educație Cultural-Politică (1947-1948), apoi șef al Spatelui Armatei (ianuarie - aprilie 1949), comandant al Corpului 5 Tancuri (mai 1949 - noiembrie 1950), comandant al Comandamentului Trupelor de Tancuri și
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
iar de aici să extindă progresiv ocuparea până la Cernăuți inclusiv. La data de 8 noiembrie 1918, comandamentul Diviziei 8 este stabilit la Burdujeni, iar generalul Zadik pleacă la Suceava și ia legătura cu autoritățile locale, iar, apoi, la 9 noiembrie Brigada 16 infanterie este primită în Siret, de unde continuă înaintarea spre nordul Bucovinei, neîntâmpinând nici o rezistență. La 11 noiembrie 1918, trupele române conduse de generalul Iacob Zadik intră în Cernăuți și restabilesc ordinea și participă la preluarea puterii. Ulterior, la 28
Iacob Zadik () [Corola-website/Science/309021_a_310350]
-
său scria([[4 ianuarie]] [[1995]]): ""Aceasta era tocmai provocarea domnului Gorbaciov care, în ianuarie [[1990]], a argumentat folosirea din partea sa a violenței împotriva Azerbaidjanului care căuta calea independenței, prin faptul că populația acestei republici, foste sovietice, era reprezentată de niște brigăzi de huligani greu înarmați și comercianți de narcotice ce destabilizau țara și probabil primeau sprijin din partea guvernelor străine"". Dar, fiecare folosire a forței dădea naștere și la antiforță, Azerbaidjanul fiind una din primele cărămizi căzute din zidul imperiului. În [[1991
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
este sociolog, analist militar și comentator politic român, cadru didactic universitar și ofițer în rezervă al Armatei Române, având gradul de General de brigadă. Absolvent al Facultății de Sociologie, Universitatea București, în 1974, a obținut în 1989 doctoratul în filosofie din partea aceleiași Universități. Își începe carieră la Centrul de Teorie și Istorie Militară al Ministerului Apărării, unde intra în rândurile activului Armatei, în 1978
Cornel Codiță () [Corola-website/Science/309255_a_310584]
-
acelea ale Școlii de Aplicație de la Fontainbleau. Revenit în țară, în 1882 este numit în echipa coordonată de generalul belgian Alexis Brialmont, care avea menirea de a proiecta sistemul de fortificații permanente ale României. În 1904, pe când era comandant al Brigăzii 3 Infanterie a fost numit în funcția de Secretar General al Ministerului de Război, pe timpul ministeriatului generalului Gheorghe, în guvernul conservator condus de George Gr. Cantacuzino, funcție pe care o va îndeplini până în 1907.. Ulterior a fost numit comandant al
Ioan Culcer () [Corola-website/Science/310526_a_311855]
-
nazistul convins Joachim von Ribbentrop. Cel mai important centru de opoziție din cadrul aparatului de stat a fost cel din serviciile de spionaj. Operațiile lor secrete au oferit o acoperire excelentă acțiunilor antinaziste. Cel mai important personaj a fost generalul de brigadă Hans Oster, șeful serviciilor militare de spionaj, un antinazist convins. El era protejat de șeful Abwerului, amiralul Wilhelm Canaris. Oster a reușit să pună la punct o vastă rețea clandestină de opozanți potențiali, atât în armată, cât și în serviciile
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
britanic, ca fiu al lui Yossef Fein. După ce a absolvit un liceu agricol, în anul 1944. în zilele celui de-al Doilea Război Mondial s-a înrolat în armata britanică și a servit ca șofer într-companie de transport pe lângă „Brigada evreiască” palestiniană care a luptat pe frontul italian. În anul 1946 s-a înrolat în Palmah, "unitățile de șoc" ale principalei organizații evreiești de apărare din Palestina, "Hagana",și a fost trimis în Europa ca activist al organizației „Mossad le
Mordechai Hod () [Corola-website/Science/310595_a_311924]
-
5.000 de oameni și la executarea a aproximativ 200 dintre ei, practic la zdrobirea rezistenței. Grupurile de conspiratori care plănuiau lovitura de stat existau în Wehrmacht și în Abwehr încă din 1938. Primii lideri complotiști au fost generalul de brigadă Hans Oster, șeful serviciului de informații militare, fostul șef al Marelui Stat Major, generalul Ludwig Beck și feldmareșalul Erwin von Witzleben. În 1938 și 1939 au fost concepute planuri pentru răsturnarea de la putere a lui Hitler pentru a-l împiedica
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
Azione (republican-liberal), Democrazia Cristiana și altor câteva partide mai mici. Comitetul de Eliberare Națională a preluat conducerea mișcării de rezistență, cu acceptul regelui Victor Emmanuel al III-lea și al Aliaților. În cele din urmă, luptătorii au fost divizați în Brigăzile Garibaldi (comuniste), Brigăzile "Giustizia e Libertà" (legate de Partito d'Azione), Brigăzile Matteotti (socialiste) și mai multe grupuri catolice și autonome (monarhiști, ofițeri în retragere, sau anarhiști). Cei mai mulți luptători erau membri ai primelor două grupuri. Relațiile dintre aceste grupuri erau
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
Cristiana și altor câteva partide mai mici. Comitetul de Eliberare Națională a preluat conducerea mișcării de rezistență, cu acceptul regelui Victor Emmanuel al III-lea și al Aliaților. În cele din urmă, luptătorii au fost divizați în Brigăzile Garibaldi (comuniste), Brigăzile "Giustizia e Libertà" (legate de Partito d'Azione), Brigăzile Matteotti (socialiste) și mai multe grupuri catolice și autonome (monarhiști, ofițeri în retragere, sau anarhiști). Cei mai mulți luptători erau membri ai primelor două grupuri. Relațiile dintre aceste grupuri erau în unele cazuri
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
Eliberare Națională a preluat conducerea mișcării de rezistență, cu acceptul regelui Victor Emmanuel al III-lea și al Aliaților. În cele din urmă, luptătorii au fost divizați în Brigăzile Garibaldi (comuniste), Brigăzile "Giustizia e Libertà" (legate de Partito d'Azione), Brigăzile Matteotti (socialiste) și mai multe grupuri catolice și autonome (monarhiști, ofițeri în retragere, sau anarhiști). Cei mai mulți luptători erau membri ai primelor două grupuri. Relațiile dintre aceste grupuri erau în unele cazuri foarte tensionate. De exemplu, în 1945 în provincia Udine
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
mai multe grupuri catolice și autonome (monarhiști, ofițeri în retragere, sau anarhiști). Cei mai mulți luptători erau membri ai primelor două grupuri. Relațiile dintre aceste grupuri erau în unele cazuri foarte tensionate. De exemplu, în 1945 în provincia Udine, partizanii comuniști din Brigada Garigaldi (aflați sub comnanda iugoslavă) au atacat și ucis partizanii catolici și din gruparea "azionistă". Partizanii comuniști italieni au pretins că partizanii catolici și "azioniști" au refuzat să accepte autoritate liderului iugoslav Josip Broz Tito. De asemenea, comuniștii i-au
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
salvarea supraviețuitorilor Holocaustului și în achiziționarea de arme din Europa (1945-1946). Ulterior, s-a alăturat Forțelor de Apărare a Israelului, mai întâi ca ofițer și adjutant în Statul major al Hagana (1947), apoi ca adjunct de comandant de batalion în Brigada Alexandroni (1948), comandant de batalion în Brigada Carmel, participând la luptele din nordul palestinei și la ocuparea orașului Nazaret. În anul 1951 este avansat ca șef de secție în Departamentul de Operații al Statului Major General al Armatei Israeliene, apoi
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
arme din Europa (1945-1946). Ulterior, s-a alăturat Forțelor de Apărare a Israelului, mai întâi ca ofițer și adjutant în Statul major al Hagana (1947), apoi ca adjunct de comandant de batalion în Brigada Alexandroni (1948), comandant de batalion în Brigada Carmel, participând la luptele din nordul palestinei și la ocuparea orașului Nazaret. În anul 1951 este avansat ca șef de secție în Departamentul de Operații al Statului Major General al Armatei Israeliene, apoi ca șef al echipei care a înființat
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
și primul ei comandant (1954-1956). În anul 1957 este numit ca șef al Centrului de Comandă, apoi este detașat ca atașat militar israelian în SUA și Canada, cu sediul la Washington (1957-1960). Pentru o perioadă (1960-1961) a fost comandant al Brigăzii Golani. În perioada 1964-1972, generalul-maior Iariv a fost directorul Serviciului de Informații Militare israeliene (AMAN). După Masacrul a 11 sportivi israelieni la Jocurile Olimpice de la München din anul 1972, el a îndeplinit funcția de consilier pe probleme de contraterorism al prim-
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
bătăliile de la Mishmar HaEmek și Emek Izreel (1947). A participat astfel la eliberarea Galileei de Sud, în Operația Hiram (fiind comandant-adjunct de regiment), în Operația Horev (comandant de regiment), precum și în Operația Ovda. După proclamarea statului Israel, devine comandant al Brigăzii Golani (1950), apoi al Școlii de instrucție (1951). Este promovat ca șef al Departamentului de Operații din cadrul Marelui Stat Major al Armatei de Apărare a Israelului, comandant al Armatei de Sud (1955-1956), apoi comandant al Armatei de Nord (1958-1959). Revenit
Meir Amit () [Corola-website/Science/309874_a_311203]
-
de infanterie din Arras. Tânărul locotenent Charles de Gaulle, care a fost sub comanda lui în acele vremuri, scria despre această perioadă că: „primul colonel, Pétain, m-a învățat Arta Conducerii”. În primăvara anului 1914, Pétain a primit comanda unei brigăzii, deși mai avea încă gradul de colonel. Cum i se spusese că nu va fi niciodată înaintat la gradul de general, el și-a cumpărat o casă unde dorea să se retragă la pensionare. (Avea deja vârsta de 58 de
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
vârsta de 58 de ani). Pétain s-a remarcat în timpul luptelor primului război mondial, fiind mai târziu considerat un erou și un „salvator al Verdunului”. La sfârșitul lunii august 1914, el a fost avansat rapid la gradul de general de brigadă și i s-a dat comanda Diviziei a 6-a în timpul primei bătălii de la Marna. În octombrie 1914 a fost avansat la comanda Corpului al 33-lea de armată. După luptele din primăvara anului 1915 (a treia bătălie din Artois
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
Madrid în martie 1939. Până în vara anului 1940, Pétain a fost un personaj foarte prețuit atât în țară cât și în străinătate. Premierul francez Paul Reynaud l-a cooptat în cabinet împreună cu generalul Maxime Weygand și nou promovatul general de brigadă de Gaulle, sperând ca acest trio va ajuta la reînnoirea spiritului de rezistență și al patriotismului francezilor. Maxime Weygand s-a dovedit incapabil să oprească înaintarea germană în a doua parte a Bătăliei Franței. Atunci când înfrângerea Franței metropolitane a devenit
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
deputat în Sovietul Suprem al URSS. Începând din iulie 1941 a fost membru al grupului operativ al Partidului Comunist din RSSM pe Frontul de Sud. În aprilie 1943 a fost numit comisar de legătură al PC din RSS Moldovenească cu brigăzile de partizani. După reocuparea Basarabiei de către URSS, Gherasim Rudi este numit în funcția de comisar al poporului însărcinat cu afacerile externe ale RSS Moldovenești (1944-1946). În perioada 5 ianuarie 1946 - 23 ianuarie 1958 a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
39 an și 4 luni. În structura personalului sunt 14% femei și 1,25% minorități etnice. "Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (D.C.C.O.)" este o unitate specializată din structura Inspectoratului General al Poliției Române. Direcția are în subordine 15 brigăzi (Brigada de Combatere a Criminalității Organizate — B.C.C.O.) și 27 servicii județene (Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate — S.C.C.O.) cu linii de muncă corespondente structurii centrale, corespunzătoare structurilor teritoriale ale DIICOT, DNA și DGA și investighează infracțiunile din competența
Poliția Română () [Corola-website/Science/309335_a_310664]
-
an și 4 luni. În structura personalului sunt 14% femei și 1,25% minorități etnice. "Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (D.C.C.O.)" este o unitate specializată din structura Inspectoratului General al Poliției Române. Direcția are în subordine 15 brigăzi (Brigada de Combatere a Criminalității Organizate — B.C.C.O.) și 27 servicii județene (Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate — S.C.C.O.) cu linii de muncă corespondente structurii centrale, corespunzătoare structurilor teritoriale ale DIICOT, DNA și DGA și investighează infracțiunile din competența acestor
Poliția Română () [Corola-website/Science/309335_a_310664]