13,186 matches
-
obligă să încep cu domnia ta. Am fost doar colegi de școală primară? Sau am fost și ceva prieteni. Din câte mi-aduc aminte, noi ne-am cunoscut, ca să zic așa, prin Bogdana. Întâmplarea a făcut pesemne ca tatăl tău și bunicii mei - din partea mamei și din partea tatei (Ghiță Florea și, respectiv, Toloacă Vasile) participanți cu arma în mână la primul război mondial, să fie împropietăriți cu câte cinci hectare de pământ în Bogdana. Pământul vostru era pe partea stângă cum intrai
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
război mondial, să fie împropietăriți cu câte cinci hectare de pământ în Bogdana. Pământul vostru era pe partea stângă cum intrai pe vălișoara aia a Bogdanei - cu fața la soare - iar cel al nostru pe dreapta. Tot întâmplarea, probabil, a făcut ca bunicii mei să primească loturile de pământ alăturate. Așa s-or fi cunoscut maică-mea cu taică-miu și s-au luat. Vorba vine. Pentru că și în sat, bunicii mei erau megieși. de o parte și de alta a drumului. În
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
iar cel al nostru pe dreapta. Tot întâmplarea, probabil, a făcut ca bunicii mei să primească loturile de pământ alăturate. Așa s-or fi cunoscut maică-mea cu taică-miu și s-au luat. Vorba vine. Pentru că și în sat, bunicii mei erau megieși. de o parte și de alta a drumului. În fine, cum surorile tale mai mari erau bune prietene cu surorile mai mici ale maică-mi, - știu că duminica, dar mai ales în săptămâna patimilor, la denii, cântau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ca fire. - Și altul, mai apropiat, îți mai amintești? - Un prieten cu adevărat mi-a fost Micu lui Ciobanu. Eram, de fapt, și rude. Eu îi eram un fel de nepot de văr, el fiind văr bun cu maică-mea. Bunicul dinspre mamă și mama lui Micu erau frați. - Ție-ți este moș, după cum bine zici, iar mie-mi este nepot. Eu fiind văr primar, cum se zice, cu tatăl său Ion Ciobanu. Ce curiozități mai sunt și cu aceste grade
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
treabă, țărane, cu bunicu‟. Așa îmi zicea el, țărane. Nu ne supăram nici unul, nici celălalt pentru cele două epitete pe care ni le administram. Era, cum se spune, unu la unu : el jidan, eu țăran. Așadar, a reluat el dialogul, bunicul n-a dat încă ortul popii. M-am gândit la o afacere. Ce zici, facem un târg? Am priceput. Evreul tot evreu. Negustor de când se naște și până moare. Am bătut palma și afacerea a mers strună până am terminat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
trezești bombănind tot mai des vremurile și noile generații, e bine să știi că există riscul de a fi preluat în corul străvechi al bă trânilor, care cred, de când lumea, că totul se termină cu ei. Capeți un discurs de bunic, dintre cele care îi exasperează pe nepoți. Asta pare să fie schema oricărei biografii: debutezi revoluționar și militant și sfârșești dezabuzat și nostalgic. Există, totuși, mutații istorice de anvergură, fracturi ale timpului, de natură să capete un oarecare coefi cient
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se va încheia actualul ciclu al civilizației terestre. Nu e vorba de sfârșitul lumii, ci de sfârșitul unei lumi, urmat, inevitabil, de deschiderea unui nou ciclu. După lectura acestui text, nu mă mai simt, în melancoliile și temerile mele, un bunic obosit. Mă simt mai curând legitimat de o imemorială lamentație, ale cărei detalii explodează spectaculos pe scena lumii de azi. Iată o listă, selectivă, a simptomelor pe care le anunță textul puranic, privind spre viitorul care e, acum, prezentul nostru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a constituit un exemplu pentru generațiile actuale și viitoare. Se stinge din viață după o grea suferință, pricinuită și de nedreptățile cauzate de opresiunea regimului comunist față de intelectuali, la data de 1 noiembrie 1972. “Da regretatul d-stră soț, părinte și bunic a fost un om devotat, clarvăzător și perseverent în realizarea sarcinilor ce iau revenit. El constituie un exemplu pentru cei care l-au cunoscut în ceea ce privește munca profesională cât și cea social-obștească. ... cel care a fost învățătorul, profesorul, directorul și colegul
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
adică comerțul Înfloritor al familiei mamei sale sau și ar fi urmat tatăl, un distins profesor de arte frumoase. S’a și pregătit de altfel pentru o carieră didactică, absolvind Institutul Pedagogic din Petersburg. Numai că acolo Îl află pe „bunicul chimiei ruse“, un neîntrecut dascăl, Alexandr Voskresenski; drumul Îi era de acum hotărât. Nici Rusia nu mai era cea de odinioară. Ajunsă mare putere, stăpânind până și Alaska, nu mai avea de cucerit decât Oceanul Pacific poate; ideile Revoluției franceze ajungeau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Brattain și Bardeen le-a fost ușor să aleagă ce le trebuia pentru materializarea ideii, fără să răscolească toate cele 100 și mai bine de elemente. Iar calculatorul pe care-mi cizelez acum gândurile nu e decât o prelungire a bunicului tranzistor. Dacă Edison, celebrul inventator american, spunea că invenția constă În 1% inspirație și 99% transpirație, descoperirea lui Mendeleev pare să sublinieze că acel 1% are o „greutate“ imensă: Transpirația nu i-a oferit rezolvarea a ceea ce devenise o obsesie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acoperiș -, singurele 108 Iată doar două: materiale care Înglobează biocâmpul participanților la actul de cult, enoriașii. Pe „orizontală“, când acolo se adună generația momentului a comunității locului, dar și pe „verticală“, când biocâmpul cutăruia se adaugă la acela al tatălui, bunicului, străbunicului... rezultând - ca o biunivocitate - și o unitate și continuitate a comunității umane În discuție. Dar să extind ideea de spirit al locului cotrobăind, unde În altă parte decât În Moldova istorică, adică Între Carpați și Nistru. Folosind ca markeri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câmpie a Brăilei. Mă urmărește planimetria acestei câmpii prin ochii mei de copil, o câmpie tabulară ce-și pierde deseori monotonia prin apariția unor spații concave, pe care mai târziu aveam să aflu că se numesc crovuri. Odată ajunși la bunicii din partea mamei, mă pierd în mulțime, dar mă secondează pas cu pas Rica, verișoara mea mult mai mare, care la cerința mamei îmi urmărește orice mișcare. Pe Rica mi-o aduc aminte doar asociind prezența sa, de cea a unui
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
localitatea nu-și dezminte nici pe departe latura toponimică, în sensul că toți cei care s-au stabilit aici erau tineri, în marea lor majoritate cupluri la început de drum, proaspăt însurăței, ceea ce a și conferit titulatura ulterioară a obștii. Bunicul, om falnic, extrem de generos, respectuos și îngăduitor, era unul din stâlpii acestei mari comunități și purta cu mare mândrie blazonul Bodaricilor. Probabil, undeva în vechime, careva dintre strămoșii noștri grămoșteni<footnote de la câmpie footnote> posibil să fi avut o configurație
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
undeva în vechime, careva dintre strămoșii noștri grămoșteni<footnote de la câmpie footnote> posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari și să veniți doar în vizită aici, pentru că truda pământului este neostoită, iar pământurile noastre nu mai sunt ale noastre. Bunicul avea o carismă aparte, iar obrajii săi rotunzi îi reliefau un contur generos care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială, extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ritmic în raport cu acordurile muzicii, iar inflexiunile îți mergeau la suflet pentru cel puțin o lună. Era atât de iubită, mama, tata era răsfățatul familiei - îi spuneau Tomiță, iar noi ce mici înfloream sub privirile atente și protectoare ale rubedeniilor noastre. Bunicul cred că-n acele momente era cu totul alt om, uita atunci întregul periplu de suferințe, războiul, foametea, colectivizarea forțată, pierderea fiului cel mare la numai șaptesprezece ani, ceea ce-i măcinase sufletul, dar nu-i atinsese demnitatea, voința și credința
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
dintre ei trimiși de centrul regional de partid. Era pe deplin recunoscută rezistența Bodaricilor, motiv pentru care activiștii nu se puteau prezenta în număr mic, veneau în efective mari, probabil și-n virtutea unei intimidări, știută fiind la centru poziția bunicului. Îmi povestește mama, care de-atunci nu a reușit să-și mai spele retina de povara acelor imagini șocante, cum cei mici s-au așezat în căruță, tușa Mița - sora mai mare a mamei, stătea cu furca în fața saivanului, iar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
atunci nu a reușit să-și mai spele retina de povara acelor imagini șocante, cum cei mici s-au așezat în căruță, tușa Mița - sora mai mare a mamei, stătea cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i-a ocărât, ceea ce i-a îndârjit și mai tare, și s-au năpustit asupra ei, lovind-o. La trei ani s-a repetat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
trei ani s-a repetat povestea, de data aceasta a doua căruță, al doilea rând de cai, ultimele parcele de pământ fertil, lăsându-le doar câteva oi și capre, cât să-și poată hrăni familia. Dar nu s-a lăsat bunicul, a luat-o iarăși de la capăt, nevoințele sale le-a spulberat pe apa Călmățuiului, Dumnezeu i-a dat din nou jgheab, pentru că era om vrednic și credincios, cu trecere printre semeni și avea acea zestre genetică care-l capacita. Și-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
iar la momentul intrării pe strada noastră, saluta pe toți, se oprea și discuta mai cu fiecare în parte, mama spunându-i deseori: „Tătică, nu mai zăbovi atât pe stradă, nu-i ulița satului și nici rânduiala a lor noștri.” Bunicul n-aștepta mult, și-i răspundea pe măsură: „Fata tatii, nici Tomiță nu-i de-al nostru și-ai văzut cât zăbovește la fiecare ogradă!”. Era filozofia de viață simplă, decentă și bine articulată a acelui om absolut minunat care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
zăbovește la fiecare ogradă!”. Era filozofia de viață simplă, decentă și bine articulată a acelui om absolut minunat care și-a crescut copiii în stepa prăfoasă și austeră a unui Bărăgan pârjolit vară de vară de arșiță nemiloasă. După plecarea bunicului nimic nu a mai fost la fel; se străduia bunica să-i suplinească absența, dar era covârșitor de greu, uneori se simțea parcă doborâtă și nu mai avea puterea necesară să se ridice. Tata era cel ce-și găsea totdeauna
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ce-și găsea totdeauna timp pentru a-i veni în sprijin și nu era sezon în care să nu-și rezerve câteva „libere” pe o diagramă destul de solicitantă la vremea aceea, tata fiind mecanic de locomotivă. Amintindu-mi de cerința bunicului, mi-am dat seama că zbuciumul lăuntric nu-i fusese zadarnic, noi chiar i-am dat ascultare și-n mersul firesc al lucrurilor, fără prea multă consiliere și cu discreție desăvârșită - așa cum cereau perceptele educației noastre - ne-am ales fiecare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a recompensat cu așteptări viabile. Oriunde voi merge, orice voi întreprinde, am credința în bunul Dumnezeu că undeva acolo sus, între pulberi de stele sunt sufletele și energiile străbunilor noștri, care veghează atent pașii noștri, datoria fiecăruia fiind după spusele bunicului de a-și trăi viața în credință, iubire și demnitate. Bunicul a știut s-o facă, la fel și bunica, mintea și sufletul meu de copil identificând adesea acele vremuri cu o melodie celebră în interpretarea brăilencei Ștefania Stere, „Ce
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
am credința în bunul Dumnezeu că undeva acolo sus, între pulberi de stele sunt sufletele și energiile străbunilor noștri, care veghează atent pașii noștri, datoria fiecăruia fiind după spusele bunicului de a-și trăi viața în credință, iubire și demnitate. Bunicul a știut s-o facă, la fel și bunica, mintea și sufletul meu de copil identificând adesea acele vremuri cu o melodie celebră în interpretarea brăilencei Ștefania Stere, „Ce văzui pe Călmățui” și vine, evident, răspunsul în ecou: - Oare, copilăria
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ușor plisat, era așezat cu grijă deasupra unei fuste cu mult faldate, ceea ce oferea imaginea unei bogății de material vestimentar. Fusese o femeie foarte frumoasă, curtată mult în anii tinereții, acceptase cu ușurință mariajul aranjat între familii și dobândise alături de bunicul Radu, acea bunăstare și mulțumire conjugală. Mi-o aduc aminte în ipostaze diferite, dar de fiecare dată avea ochii umezi, o culoare siderie, un amestec bleu-verte și aceeași umezeală constantă. Nu-și putea ascunde niciodată lacrimile, suferise mult prin pierderea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]