10,800 matches
-
Sfântului Vasile cel Mare". Pentru Sf. Vasile cel Mare, idealul monastic nu se găsește în imensele colonii de călugări care existau în Egipt, nici în sihăstriile pe care le-a întâlnit în deșert. El considera că prea marile colonii de călugări erau prea active și zgomotoase, iar sihăstriile uitau de caritate și de umilință: „Dacă trăiți departe de oameni cum veți putea să vă bucurați împreună cu cei fericiți și să plângeți împreună cu cei care suferă? "Domnul nostru" a spălat picioarele apostolilor
Ordinul Sfântul Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/310594_a_311923]
-
ordinele de referință ale vieții cenobitice ortodoxe. În Occident, regula Sfântului Benedict a jucat același rol, dar el s-a inspirat din regulile Sfântului Vasile pentru scrierea "Regulei Sf. Benedict".. În 1948 ordinul bazilian a fost scos în afara legii, iar călugării au fost scoși din mănăstirile lor, date de comuniști în folosința Bisericii Ortodoxe Române. Bazilienii au fost arestați, iar cei care au supraviețuit închisorilor comuniste, au continuat să trăiască o viață monahală printre laici, până la revoluția din 1989, care a
Ordinul Sfântul Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/310594_a_311923]
-
în toată această perioadă. Au fost construite noi mănăstiri, în municipiul Cluj, la Prilog (jud. Satu Mare), Visuia (jud. Bistrița Năsăud), Molișet (jud. Bistrița-Năsăud), Mintiu Gherlii (jud. Cluj), unele dintre acestea fiind ridicate chiar în locurile în care au viețuit acești călugări (ieromonahi) în timpul prigoanei.
Ordinul Sfântul Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/310594_a_311923]
-
o mențiune despre existența unui schit (mănăstire), uitat astăzi cu desăvârșire, mențiune care se datorează canonicului și istoricului blăjean Augustin Bunea. În 1919 apare un alt studiu, în care autorul, Zenovie Pâclișanu, precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Prima biserică a satului are datare incertă, istoricul blăjean Pâclișanu considerând 1679 ca an al edificării, iar protopopul local Petru Florianu a antedatat-o în anul 1675, biserica fiind la origine de rit ortodox
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
la fidelitate națiunile politice. Această sarcină a fost încredințată cardinalului Leopold Karl von Kollonitsch, arhiepiscop de Strigoniu și primat al Ungariei, ce se bucura de mare trecere la Viena. În toată activitatea sa, cardinalul a primit un sprijin substanțial din partea călugărilor iezuiți, întorși din nou în Transilvania, după ce principele calvin Ștefan Báthory i-a alungat din țară și le-a confiscat averile, în fruntea cărora s-a aflat preotul bisericii romano-catolice din Alba Iulia, Paul Ștefan Bárány. Preoților români li s-
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
a celor trei preoți neuniți conscriși în acest an. Din aceste considerente bazate pe documente certe, afirmația istoricului M.Voileanu potrivit căreia în 1733 toți racovicenii erau de rit ortodox, nu are fundament istoric. Pe fondul mișcării religioase conduse de călugărul Visarion Sarai din 1744 când atât clerul cât și poporul de pe "pământul crăiesc" s-au alăturat mișcării, în vederea apărării credinței strămoșești, guvernul Transilvaniei dă ordin la data de 6 mai 1744 să se publice în toate satele românești obligația tuturor
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Pavel și Popa Toma erau ""de caracter confesional greco-catolic, dimpreună cu tot poporul"". Începând cu sfârșitul deceniului al VI-lea al secolului al XVIII-lea, în sudul Ardealului izbucnesc din nou mișcări religioase împotriva "Unirii", care au culminat cu răscoala călugărului Sofronie (1756-1761). În contextul agitației desfășurate de către popa Ion din Aciliu și Popa Tunsu din Sadu, racovicenii ocupă cu forța biserica, aflată atunci în mâinile uniților și o dau în primirea preoților neuniți. Situația aceasta a durat până după plecarea
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
de la Orlat. Prima mențiune despre acest lăcaș bisericesc, uitat astăzi cu desăvârșire, se datorează canonicului și istoricului blăjean Augustin Bunea În 1919 apare un alt studiu, de Zenovie Pâclișanu, în care se precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de către călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Cele două surse citate nu precizează din păcate nici condiția socială a ctitorului și nici anul edificării acestui modest lăcaș de închinăciune. C.Lupea în studiile sale referitoare la acest subiect, face următoarele precizări
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
satul Cheud, cu Cetatea Cheudului, cu originea ei care se pierde în vremurile îndepărtate ale dacilor liberi, soarta ei influențînd soarta satului și satelor comunei. Biserica benedictină, despre care se spune că ar fi fost construită de o mână de călugări ai ordinului Sfântului Benedict prin sec. XI-lea, cu drepturile uzurpate ulterior de către anumiți nobili laici pentru a fi folosită ca punct vamal al plutelor care transportau sare de la Ocna Dej sau alte produse, la curtea împăratului de la Viena. La
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
găuri în acoperiș, dar și cu inventarul răvășit și în parte pierdut. Le-a adus în bună stare de funcționare, inclusiv fabrica eparhială de lumânări, care aproape că își încetase activitatea în anii războiului. În același timp, a completat cu călugări tineri și destoinici personalul slujitor al Catedralei mitropolitane, numindu-l ca eclesiarh pe părintele arhimandrit Teoctist Arăpașu. Seceta cumplită din anii 1946-1947 a pârjolit ogoarele din zona Moldovei, adăugându-se mizeriei lăsate de război. Arhiereul Justinian a încuviințat efectuarea primei
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
Iași, Vaslui, Roman, Bacău, Putna, Neamț, Baia și Botoșani. Ofrandele adunate cu acest prilej au fost împărțite după chibzuința PS Justinian la orfani, văduve și invalizi, la cantine școlare, biserici în construcție și la mănăstiri pentru hrana bolnavilor și a călugărilor bătrâni și neputincioși. La data de 27 februarie 1948, Patriarhul Nicodim Munteanu a trecut la cele veșnice, în vârstă de 83 de ani, lăsând vacant scaunul de arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Vremurile
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia având acum numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii sufragane, la care se adaugă două eparhii românești în "diaspora". În anul 1950 Sf. Sinod a hotărât - pentru prima oară - trecerea unor ierarhi, călugări și credincioși români în rândul sfinților și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țara noastră, iar canonizarea lor solemnă s-a făcut în anul 1955. A creat așezăminte de asistență socială pentru preoți și călugări bătrâni
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
ierarhi, călugări și credincioși români în rândul sfinților și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țara noastră, iar canonizarea lor solemnă s-a făcut în anul 1955. A creat așezăminte de asistență socială pentru preoți și călugări bătrâni (Dealu), pentru călugărițe și preotese bătâne (Viforâta). În anul 1948 s-a procedat la reorganizarea învățământului teologic ortodox; de atunci și până în anul 1989 au funcționat două Institute teologice cu grad universitar (București și Sibiu) și șase Seminarii teologice
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
pocăință ale Angelei, Sfântul Francisc i-a apărut în vis și i-a promis că o va ajuta să se mântuiască. La puțin timp după aceea, Angela a intrat în catedrala Sfântul Felician în timpul predicii capelanului episcopului din localitate, un călugăr Franciscan identificat în cronici drept Fra Arnaldo. După cercetări mai recente, numele real al acestuia ar fi Fra Berardo Arnolti . Angela se simți atât de mișcată de predică, încât, la sfârșitul predicii, se așeză în fața confesionalului și reuși să facă
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
d. 1027), Petru Damiani (d. 1072), Ioan Gualbert (d. 1073) și, în special, de sfântul Bernard de Clairvaux (1091-1153), cu prilejul reformei de la Cluny. În secolul al XIII-lea fuseseră înființate și alte ordine religoase penitente, printre care cel al călugărilor "Umiliati" al căror "Propositum vitae" (Principiu de viață al congregației) fusese aprobat de papa Inocențiu al III-lea în 1201 și cele al călugărilor "Poveri Cattolici" și "Poveri Lombardi", ale căror „Proposita” fuseseră aprobate de același papă în 1208 respectiv
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
În secolul al XIII-lea fuseseră înființate și alte ordine religoase penitente, printre care cel al călugărilor "Umiliati" al căror "Propositum vitae" (Principiu de viață al congregației) fusese aprobat de papa Inocențiu al III-lea în 1201 și cele al călugărilor "Poveri Cattolici" și "Poveri Lombardi", ale căror „Proposita” fuseseră aprobate de același papă în 1208 respectiv 1210. Aceste mișcări erau limitate însă la viața monastică. Mișcarea franciscană are diferite ordine înființate de Sfântul Francisc de Assisi. Primul ordin este cel
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Cattolici" și "Poveri Lombardi", ale căror „Proposita” fuseseră aprobate de același papă în 1208 respectiv 1210. Aceste mișcări erau limitate însă la viața monastică. Mișcarea franciscană are diferite ordine înființate de Sfântul Francisc de Assisi. Primul ordin este cel al călugărilor franciscani, al doilea ordin este cel al călugărițelor contemplative iar al treilea ordin este accesibil atât bărbaților și femeilor care se călugăresc (al treilea ordin regulat) cât și mirenilor (ordinul franciscan laic). Înființarea ordinului terțiar reprezenta o inițiativă personală a
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
faptul că scribul intervine în discuție participând la elaborarea textului, discutând îndoielile sale cu privire la relatarea Angelei. Au existat și alte lucrări privitoare la experiențe mistice din aceeși perioadă în care relatarea unor experiențe mistice a fost scrisă după dictare de călugări. Cea mai remarcabilă dintre acestea este biografia spirituală " Das fließende Licht der Gottheit" (Lumina curgătoare a divinității) dictată de Mechthild de Magdeburg călugărului Dominican Henric de Halle. Se pare că imaginile despre infern din această lucrare l-ar fi influențat
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
experiențe mistice din aceeși perioadă în care relatarea unor experiențe mistice a fost scrisă după dictare de călugări. Cea mai remarcabilă dintre acestea este biografia spirituală " Das fließende Licht der Gottheit" (Lumina curgătoare a divinității) dictată de Mechthild de Magdeburg călugărului Dominican Henric de Halle. Se pare că imaginile despre infern din această lucrare l-ar fi influențat pe Dante Alighieri, și chiar că personajul Matelda din "Divina Comedie" o reprezintă, de fapt, pe Mechtild. Acestea dovadesc că relatarea unor revelații
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
XIII-lea. Astfel, Ecaterina de Siena (1347 - 1380) și-a descris singură viziunile sub forma unor epistole, structură preluată de la Apostolul Pavel După terminarea volumului "Memoriale", Angela pare să fi trăit în Foligno. Influența ei crescuse, în special în rândurile călugărilor Franciscani care se străduiau se reformeze ordinul, considerând că acesta decăzuse după moartea sfântului Francisc. Acestor călugări ea le-a adresat scrisori, consemnate tot prin dictare, unele scurte note de încurajare, altele discuții ample despre viața spirituală. După moarte, aceste
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
structură preluată de la Apostolul Pavel După terminarea volumului "Memoriale", Angela pare să fi trăit în Foligno. Influența ei crescuse, în special în rândurile călugărilor Franciscani care se străduiau se reformeze ordinul, considerând că acesta decăzuse după moartea sfântului Francisc. Acestor călugări ea le-a adresat scrisori, consemnate tot prin dictare, unele scurte note de încurajare, altele discuții ample despre viața spirituală. După moarte, aceste scrisori au fost reunite în volumul cunoscut în prezent drept "Instructiones". În prezent, cele 9 capitole ale
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
așeza cu mare durere, dar nu dădea importanță durerilor și infirmităților sale."" La sfârșitul lunii septembrie 1308, Angela a fost nevoită să stea în pat, fiind îngrijită de copiii ei spirituali din Foligno, După puțin timp l-a chemat pe călugărul care luase locul fratelui Arnoldo și i-a dictat ultima ei scrisoare. Angela a murit, în somn, la 4 ianuarie 1309, fiind înconjurată de credincioși din congregația pe care o înființase. A fost înmormântată la Foligno, în biserica Sfântului Francisc
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Fericitei Angela de Foligno”). Datele biografice despre Angela de Foligno nu se bazează exclusiv pe volumul de învățături. Există diferite documente care atestă fapte din viața ei, multe dintre ele fiind menționate în lucrarea "Arbor vitae crucifixae Jesu Christi" a călugărului franciscan Ubertino da Casale (1259 - 1330) . Personalitatea acestuia este menționată atât de Dante Alighieri în Divina Comedie cât și de Umberto Eco în romanul său "Il nome de la rosa" ("Numele trandafirului"). Mulți credincioși îi atribuie Fericitea Angela miracole care ar
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Quaeque Munumenta Ab Oblivione Vendicantur"" publicată la Lyons în 16 volume de teologul irlandez Luke Wadding (1588-1657). De asemenea, mai mulți teologi s-au ocupat de analiza învățămintelor Angelei de Foligno. Importanța acestor învățăminte a fost scoasă în evidență de călugărul iezuit Maximilian Sandaeus, (Maximilian Van der Sandt) (1578 - 1656) care a caracterizat-o pe Angela de Foligno drept ""învățătoare a teologilor"" a cărei doctrină a fost luată direct din cartea vieții, domnul nostru Isus Christos”. Caracterizarea a fost reluată ulterior
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Maximilian Sandaeus, (Maximilian Van der Sandt) (1578 - 1656) care a caracterizat-o pe Angela de Foligno drept ""învățătoare a teologilor"" a cărei doctrină a fost luată direct din cartea vieții, domnul nostru Isus Christos”. Caracterizarea a fost reluată ulterior de călugărul iezuit belgian Johannes Bollandus (Jean Bolland, ) (1596-1665) și mai este utilizată chiar și în prezent, deși teologi moderni consideră caracterizarea drept excesivă și apreciază că ar fi mai adecvat termenul de "învățătoare a vieții spirituale", deoarece ea descrie modalitatea de
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]