9,745 matches
-
naturalizarea formelor raporturilor sociale și a utilităților colective pe care le-au promovat ca răspunsuri adaptate exigențelor situației. Acest recurs la "ideologia nevoilor" nu trebuia să oculteze caracterul inovator al luării în seamă a orașului ca "obiect de acțiune căruia colectivitatea îi poate da un sens pozitiv"4. Reticența unei mari părți a locuitorilor Parisului față de construcția metroului ilustra, de altfel, că aceasta nu răspundea nici unei "presiuni a nevoilor". Această primă încercare de raționalizare a teritoriului a trebuit să înfrunte logica
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale HBM la nivelul departamentelor sau comunelor. Pentru a evita "supralicitările demagogice privind condițiile de locuit, avantajele acordate locatarilor în funcție de nevoile politicii locale, de slăbiciunile aleșilor [...] față de locatarii rău platnici dar ... alegători"19, oficiul HBM era așezământul public pe care colectivitatea locală nu-l controla direct, dar care juca un rol fundamental în activitățile aferente (garanții pentru împrumuturi, terenuri etc.) Altă consecință însemnată a acestei legi a fost aceea că statul devenea cea mai importantă sursă de finanțare a locuinței sociale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
profund. Gérard Noirel a subliniat în ce măsură risipa manifestată cu aceste ocazii era necesară pentru întreținerea relațiilor în vederea aflării unui loc de muncă: " Aceste sărbători sunt o modalitate de a testa disponibilitatea fiecărui individ față de grup. Ele arată devotamentul membrilor față de colectivitatea în care trăiesc, dar și o generozitate care se concretizează prin amploarea sumelor cheltuite în acea zi. Numeroși filantropi reproșează muncitorilor că-și risipesc într-o seară profitul pe șase luni și că fac economii, tocmai pentru aceste petreceri, "renunțând
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
număr mare au impus necesitatea creării marilor ansambluri. "Statul, administrația, aleșii se confruntau cu situații de urgență, trebuiau să răspundă unei multitudini de contradicții: necesitatea de a găzdui valuri de populație, penuria de materiale, de tehnicieni, lipsa de experiență a colectivităților locale și a organismelor care se ocupau de construcție etc. Urgența era principala constrângere"111. Acest fapt este subliniat și de Annie Fourcaut: în 1955, modificarea decisivă a politicii locuinței în favoarea colectivelor mari nu pare să fi fost făcută după
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
iraționalitatea socială a fetișismului funciar. Pe atunci era condamnat măcelarul care vindea carne alterată, dar legislația permitea să se vândă locuințe mizerabile populației sărace. Pentru îmbogățirea câtorva egoiști, era acceptată mortalitatea îngrozitoare și bolile de tot felul, care însemnau pentru colectivitate o povară covârșitoare" (Carta de la Atena, articolul 10). "Autorității" i-a revenit sarcina de a reuși să subordoneze piața, ceea ce nu a fost ușor. "Numeroase parcele funciare spunea Le Corbusier au trebuit expropriate pentru a face obiectul tranzacțiilor. Ar fi
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1955 Societatea Centrală pentru Echiparea Teritoriului (SCET), filială a Casei de Economii și Consemna-țiuni151, care asigura, prin rețeaua de societăți economice mixte locale, rolul său preponderent în conducerea operațiunilor de urbanizare. SCET avea ca misiune facilitarea executării lucrărilor întreprinse de colectivitățile publice sau de organismele constituite cu concursul lor, precum Societățile Economice Mixte Locale (SMEL). Asistența era, pe de o parte, de natură tehnică, iar pe de altă parte, de natură financiară. SMEL au jucat un rol atât în cumpărarea și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de urbanizare sunt create cu scopul de a atenua efectele speculațiilor funciare asupra construcțiilor în Zonele destinate urbanizării prioritare (ZUP) și în zonele Renovărilor urbane. Ele sunt emblematice pentru ambiția lui de a dirija dezvoltarea urbană. În interiorul ZUP, statul și colectivitățile locale dispuneau de un drept de preempțiune în cazul vânzării terenurilor și puteau schimba prețurile cerute. Această situație favoriza înflorirea unui urbanism operațional, ce se distingea de urbanismul reglementativ. Acesta din urmă determina, pentru diferitele parcele ale teritoriului comunal, reguli
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
permită acțiuni de amploare care să evite împrăștierea construcțiilor 155. La începutul anilor 1960, autoritatea statului în cadrul urbanismului operațional devine fățișă. Înființate prin decret guvernamental, în funcție de studiile întreprinse de către corpul instituțional al Podurilor și Șoselelor și în urma unei consultări a colectivităților locale implicate, societățile ZUP devin "teritorii ale statului"156; ele sunt identificate în mai multe comune sau departamente; dreptul de preempțiune este, în acest caz, exercitat de administrație, dar conducerea acestei proceduri scapă, cel mai adesea, competenței municipalității, pentru a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
În ceea ce-i privește, investitorii privați se fereau să intervină acolo unde rentabilitatea investițiilor era incertă. După cum remarcau doi vorbitori în cadrul unui colocviu privind administrarea marilor orașe: " Această diviziune a muncii trebuia să se repercuteze asupra raporturilor dintre stat și colectivitățile locale; ea ar fi putut să se concretizeze, în interiorul anumitor municipalități, în existența a două posturi de adjuncți specializați: adjunctul însărcinat cu ZUP și adjunctul însărcinat cu urbanismul. Acesta din urmă răspundea, în fapt, unei viziuni logice a responsabilității municipale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ca însușire a unui nou mod de a conduce. Îi datorăm lui Edgar Pisani meritul de a fi propus doctrina, în 1956, într-un articol din Revue française de science politique. Străduindu-se să imagineze instrumentul adecvat pentru a permite colectivității să polarizeze investițiile capitaliste, el definește administrarea ca misie în opoziție cu administrarea ca gestionare. Era vorba de a valoriza preferința pentru "a face să se facă" în raport cu "a face", adică de a valoriza imaginația, impulsionarea și coordonarea acțiunii mai
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
serviciilor teritoriale ale Construcțiilor și ale Podurilor și Șoselelor. El se substituia modestului minister al Construcțiilor și unei administrații a Podurilor și Șoselelor care, mai apropiată de federația agențiilor locale decât de birocrația centralizată 172, părea a servi mai bine colectivităților locale decât statului, interzicându-i astfel posibilitatea de a pune în practică o politică națională. Odată cu înființarea Ministerului Echipamentului 173, centrul pătrunde din ce în ce mai mult în periferie și caută să încadreze din toate punctele de vedere dezvoltarea orașelor. Politica urbană începe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
preconizează o transformare a acțiunii statului. Administrația trebuie descentralizată, trebuie să anime mai mult decât să controleze, "să facă să se facă" mai mult decât să facă ea însăși, să atribuie responsabilități cetățenilor și puterilor publice și să întărească rolul colectivităților locale. Urbanismul nu este apanajul tehnicienilor statului, ci o operă colectivă, în care cetățenii și puterile publice își asumă solidar responsabilitatea. Mai mult decât o operă estetică, urbanismul trebuie să fie un fapt uman și civic. Într-o societate dominată
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
oraș"176. Legea de orientare funciară (LOF) din 1967 simbolizează această voință de a modifica în profunzime maniera de a face urbanism, asociind concertarea și planificarea în același demers: "elaborarea conjugată". Această lege înțelegea să instaureze noi raporturi între stat, colectivitățile locale și persoanele de drept public și de drept privat, prin introducerea noțiunii de concertare în materie de amenajare locală. Ministerul Echipamentului voia să acționeze în concertare cu sectorul privat al construcțiilor imobiliare, acordându-i mai multe responsabilități, aceasta mai
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care, inițial, coeficientul solurilor prevăzut pentru acele zone nu le-ar fi autorizat. Este o pro-cedură destinată operațiunilor grele, complexe sau localizate în amplasamente strategice. În domeniul amenajării funciare, relațiile dintre stat și comune se dovedesc a fi unilaterale. În timp ce colectivitatea locală are inițiativa ZAC, aprobarea dosarului de către prefect nu angajează statul în finanțarea dotărilor ce trebuie efectuate. "Fără finanțarea statului, colectivitățile întâmpină mari probleme în a efectua dotările prevăzute. Acestea sunt deseori întârziate. Terenurile necesare dotărilor prestabilite, obținute și amenajate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
localizate în amplasamente strategice. În domeniul amenajării funciare, relațiile dintre stat și comune se dovedesc a fi unilaterale. În timp ce colectivitatea locală are inițiativa ZAC, aprobarea dosarului de către prefect nu angajează statul în finanțarea dotărilor ce trebuie efectuate. "Fără finanțarea statului, colectivitățile întâmpină mari probleme în a efectua dotările prevăzute. Acestea sunt deseori întârziate. Terenurile necesare dotărilor prestabilite, obținute și amenajate pe cheltuiala colectivității, sunt neutilizabile și constituie locuri părăginite poreclite doar "zone de activitate""178. Pe de altă parte, o mulțime
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
inițiativa ZAC, aprobarea dosarului de către prefect nu angajează statul în finanțarea dotărilor ce trebuie efectuate. "Fără finanțarea statului, colectivitățile întâmpină mari probleme în a efectua dotările prevăzute. Acestea sunt deseori întârziate. Terenurile necesare dotărilor prestabilite, obținute și amenajate pe cheltuiala colectivității, sunt neutilizabile și constituie locuri părăginite poreclite doar "zone de activitate""178. Pe de altă parte, o mulțime de exemple indică felul în care, prin intermediul ZAC, autoritățile centrale au reușit să realizeze în mod direct, sau prin organismele locale (în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
180 care determină un raport optimal între densitatea populației și prestarea unui serviciu este aici dublu. El condiționează, pe de o parte, definirea nevoilor de satisfăcut și, pe de altă parte, conceperea dotărilor de construit. Pentru a obține o dotare, colectivitatea trebuie cel mai adesea să accepte standarde inadaptate particularităților locale 181. Modalitățile de finanțare a dotărilor confirmă controlul statului asupra amenajării urbane. "Statul modifică nu numai prin lege prerogativele comunale, ci și prin intermediul mijloacelor financiare. Recursul necesar la subvenții, la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și prin intermediul mijloacelor financiare. Recursul necesar la subvenții, la împrumuturi, conferă normelor naționale o forță aproape obligatorie"182. În sfârșit, Ministerul Echipamentului 183 apărea ca principalul beneficiar al politicii de amenajare teritorială. La nivel local, el devenea interlocutorul privilegiat al colectivităților locale și al altor administrații; în privința problemelor urbane, el se substituia parțial rolului tradițional al prefectului. În maniera unei însărcinări cu misiune, funcționarii Ministerului, aflați în postura de asiguratori ai sintezei problemelor administrației locale, iau locul aleșilor. Desigur, această tendință
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
perioade rămâne o viclenie și scapă dezbaterii publice"185. Astfel, dispozițiile juridice, tehnice și financiare luate în materie de amenajare teritorială și planificare urbană au fost insuficiente pentru a face din politicile urbane ocazia unei veritabile dezbateri între stat și colectivitățile locale, susceptibile, prin mizele sale, să incite la participare civică. Controlul politic al dezvoltării urbane a fost dorit de o elită modernizatoare ca o oportunitate de a inventa metode de guvernământ capabile să insereze cunoașterea experților în decizia politică, și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o imagine birocratică și făceau din prefect cheia de boltă a îmbinării tuturor raporturilor dintre centru și periferie. Stabilitatea subsistemului rural se baza pe adeziunea aleșilor locali și a funcționarilor teritoriali la normele și valorile comune. "Buna gestionare" a unei colectivități locale era ghidată de apărarea patrimoniului și de grija de a nu interveni asupra puterii economice a notabililor. Urbanizarea era percepută ca o amenințare în sine. Manifestarea atașamentului față de menținerea în aceeași stare a structurilor comunale și departamentale era o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
-a. "Printr-o inserție socială adecvată, și nu prin presiuni exterioare, fiecare va dobândi dimensiunea necesară calității de cetățean explică Jean Jousselin [...] omul perceput ca fiind complex și total este cel care trebuie să-și descopere locul și responsabilitatea în colectivitatea căreia îi aparține. Un om integru, adică în plenitudinea aptitudinilor sale, prin dezvoltarea abilităților sale și prin îndeplinirea vocației sale originale. Statul, puterea, școala sau armata nu sunt mașinării menite să fabrice cetățeni sau subiecți îmblânzindu-le sau anihilându-le
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Educației populare insistau asupra necesității de a educa poporul. Animația urbană trebuia să intensifice relațiile între indivizi și grupuri, în cadrul proiectului de stimulare a conștiinței civice. Dezvoltarea socială și dezvoltarea culturală trebuiau să se întâlnească armonios în promovarea individului și colectivității. Animația socioculturală urbană întruchipa efortul conștient și voluntar de a substitui clientelismului notabililor, bazat pe principiul autorității, atitudini militante, participative. Ea trebuia să creeze condițiile unei comunicări democratice între indivizi. Acest proces de modernizare a vieții politice locale era explicitat
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
birocratic în felul francezilor. După eșecurile politicii contractuale în ambiția sa de a ordona relațiile de muncă și după ce politicile de parteneriat public-privat s-au intensificat discret în amenajarea orașelor și îndeplinirea serviciilor publice urbane, contractualizarea raporturilor dintre stat și colectivitățile locale operează în cursul anilor 1970 un început remarcabil în politicile de amenajare a teritoriului. Contractele de orice natură se multiplică atât în privința orașelor, cât și a mediilor rurale. În registrul urbanismului, recursul la formulele contractuale se înscrie în promovarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
atât în privința orașelor, cât și a mediilor rurale. În registrul urbanismului, recursul la formulele contractuale se înscrie în promovarea unei metode calitative de identificare a problemelor puse de dezvoltarea orașelor. Prima experiență veritabilă de contractualizare a raporturilor dintre stat și colectivitățile locale 1, politica orașelor medii, instituită de o dispoziție a Ministerului Amenajării Teritoriale din 7 februarie 1973, se prezenta ca un răspuns la rebeliunile din mai 1968 împotriva modurilor de viață din marile orașe. Scopul era acela de a ajuta
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașelor mijlocii din bugetul Ministerului Echipamentului sunt pe trei ani și nu privesc decât operațiile "neclasice" de echipare. Acestea oficializează descalificarea normelor cantitative (nomenclatoare, normative, grile clasice de echipare) pentru a servi drept etalon determinării baremelor de subvenționare a investițiilor colectivităților locale. În acest nou context, în care "echiparea nu mai este scop în sine, ci un mijloc între altele pentru favorizarea unei politici care să apere cadrul vieții"4, strategia modernizatorilor acțiunii publice nu mai era aceea de a împiedica
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]