10,875 matches
-
expuse în convorbiri particulare, în mijlocul frivolității obișnuite, fără a provoca zâmbete ori nedumerire. Profunda ei seriozitate stă în realizări utile; lucrarea ei are un caracter personal și netransmisibil, uneori pe un plan mistic; e absolut necesar, prin urmare, ca orice conversație în asemenea materie cu persoane străine să fie condusă cu delicateță și precauțiune, pentru a nu dăuna instituției, pentru a nu te face rău înțeles, pentru a nu jigni pe cineva în convingerile sau prejudecățile lui. Neofitului i se recomandă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
funcției referențiale a limbajului”. Folosirea cuvintelor cu funcție de reprezentare se subsumează trăirii în contingent, durata limitată afectând și enunțurile emise de om prin opțiunile reduse de comunicare, timpul destinat comunicării, volatilitatea exprimării, lipsa de semnificație profundă a mesajului, volatilitatea memorării conversației. Putem identifica în opoziția text oral - comunicare orală, antinomia dintre cuvânt și vorbă prin intermediul funcției poetice care se opune funcției denotative. „Absolutizarea mesajului în el însuși” (Roman Jackobson) este proprie textelor sacre, a căror formă s-a cizelat printr-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
voluntar, neplătit, ore de limba rusă, la școala românească de pe lângă ambasada noastră din Moscova, mai târziu noul nostru ambasador acreditat la Moscova, care nu vorbea bine limba rusă, mi-a propus să fac dimineața, înainte de program, câte o oră de conversație în rusește. Exercițiul i-a folosit mai târziu, când eu nu mai eram la Moscova. Dacă dumneavoastră sunteți de acord, vă rog să-mi spuneți dacă acceptați această propunere, să stabiliți ora când vă convine și frecvența orelor pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
obicei, Cioran se apără cu îndârjire de întrevederi, dar când capitulează ele se desfășoară sub semnul unei infinite amabilități. Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după carte pe lectorii săi, se transformă în contextul conversației, într-un joc al seducției, se diluează în zeflemea și autoironie. Cioran pare că a absorbit câte ceva din grația mondenă a memoraliștilor secolului al XVIII-lea, pe care îi admiră atât de mult... Exercițiile de admirație sunt un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ai obținut aprobare să vizităm Escorialul sau Toledo? Eu doar i-am amintit ambasadorului de dorința exprimată de tine. El a fost cel care a decis, precizând că are o impresie bună despre tine, atât de la București, cât și din conversația pe care ai avut-o cu el data trecută. Mi-a zis simplu: "Colegul nostru "peruan" mi-a sugerat că ar fi fericit să vadă Escorialul, cred că putem să-i satisfacem această plăcere." "Și pe mine m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de statui ale lui Sachelarie să fie făcută, pe ascuns, după chipul lui Cimpoeșu. Petrică Cimpoeșu are ulcer. De când îl știu el poartă ulcerul după el. Se înțeleg, se ajută, polemizează. Dacă și tu ai ulcer poți lega rapid o conversație cu Petrică Cimpoeșu, ulceroșii acționează ca o confrerie, limbajul secret al lor descriu tratamente, de cele mai multe ori naturiste. Pentru sănătoși ulceroșii sunt enervanți, poate pentru că au ceva în plus sau ceva în minus. De asta și Petrică Cimpoeșu enervează pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vulgar și lingvistic sărac sau doar în "slang" îi fac să fie interesanți și "energetici", cu vlagă. Nu este așa, de obicei majoritatea acestora sunt destul de lipsiți de fantezie și spirit, dar recunosc că unii dintre ei pot reda o conversație de mahala foarte colorat. Dar asta nu este în fond greu, orișicine care vrea să facă așa literatură se poate duce o luna de zile să stea printre țigani, borfași, etc., cu un maculator și cu un pix și poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zigzag mizerabil. Sau poate că puteam deveni unul din cei care se alăturau puterii și beneficiau de fructele acelei societăți. De unde să știu? Sunt doar om, dar vezi cu această întrebare mi-ai dat un motiv bun să am o conversație cu Dumnezeu. Să-l întreb ce crede el că aș fi făcut. Nu știu dacă aș fi făcut literatură dacă rămâneam în România. Literatura părea atunci rezervată celor de la litere, umaniștilor și eu eram un realist! (Revista "Conta", nr. 2
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce facem, mai ales în ultimii ani, plecăm în toate discuțiile noastre de la literatură și ajungem la politică? Nu e oare un semn de schizofrenie? Sau ce semn o fi ăsta? Noi, litterati, practicanți ori numai teoreticienii literarului, eșuăm, în conversațiile noastre, atât de balcanizante, pe nisipurile fierbinți ale politicului, și nu găinarioții politicarzi. Aceștia din urmă eșuează glorios în discuții culturale sau cetind versuri, ca Radu Vasile, la emisiunile păunesciene, când nu-și publică romane la Polirom, de rîde și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
critica literară? Te-au "citit" bine criticii vremii noastre? Ce ai fi vrut să se spună despre tine și nu s-a spus? Am relația asemănătoare cu a unui bărbat cu o doamnă cunoscută întâmplător și care, după o scurtă conversație, se crede îndreptățită a emite judecăți de valoare la adresa acestuia. Cât privește "cititul", bucuros aș fi în general să mă fi citit cu adevărat. Majoritatea criticilor este prea grăbită; unii sunt de-a dreptul superficiali, alții au ierarhiile fixate definitiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost mama mea Maria și moașa Ileana, mama mamei mele. Lucram cu mama și moașa în grădină, pe câmp, sau oriunde, și pe ori ce vreme, orice făceam, poezia irupea din ființa lor în mod firesc, la mijlocul celei mai banale conversații, la fel ca și cântecul. Povesteau ceva și concluzia era întotdeauna în versuri uluitoare, care le însoțeau toate gesturile și cuvintele, asemenea respirației, mustind din zăcământul de civilizație al acelei lumi străvechi. D-apoi bineo zis cine-o zis: Omu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ține... Întotdeauna era o vorbă a cuiva, a unui strămoș, a unui consătean, a nu'ș cui, a oricui, care introducea versuri uluitoare, cuvinte și expresii de înțelepciune și frumusețe arhaică, cu prilejul cel mai firesc, al celei mai banale conversații, arta nu era ruptă de ființa omului, era prezentă zi și noapte în structura lui comportamentală, făcea parte din propria lui fire. Între anii 1969 și 1983, cât am trăit în Maramureș, și în toate verile, revenind în vacanțe, timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oferindu-i douăzeci de dolari. Bill a refuzat, zicînd: „Nu cred că ai fi foarte satisfăcut”. Și-a bîțÎit șoldurile descărnate. „Ar trebui să mă vezi gol”, a zis. „Zău că sînt drăguț.” Una dintre cele mai scîrboase teme de conversație a lui Bill consta În buletine informative amănunțite despre starea intestinelor lui. - CÎteodată se face-n așa hal, că sînt nevoit să-mi bag degetele să-l scot afară. Tare ca porțelanul, Înțelegi. Durerea-i groaznică. - Auzi, am zis, furnizorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să-ți faci cocaină În piele. Te ia drept din burtă. - H și coca. Simți cum miroase cînd intră. Ca flămînzii care nu pot vorbi despre altceva decît despe mîncare. După un timp, efectul injecției a Început să se ducă. Conversația a-nceput să lîncezească. Oamenii au plecat să se-ntindă, să citească sau să joace cărți. Masa s-a servit În salon și a fost excelentă. Erau trei injecții pe zi. Una la șapte dimineața, cînd ne sculam, alta la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o placiditate prostească, de animal. M-am Întors să mă uit mai bine la băiatul care se apropiase. Acum e-acum. - ¿Por qué triste? am Întrebat. („De ce ești supărat?”) Nu era cine știe ce ca deschidere, dar nu stăteam acolo să fac conversație. Băiatul a zîmbit, dînd la iveală niște gingii foarte roșii și dinți ascuțiți, cu spații mari Între ei. A dat din umeri și-a spus ceva cum că nu e supărat sau nu-n mod special. M-am uitat prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Mexicanii erau destul de bine Îmbrăcați. Unul dintre ei vorbea engleza. Un mexican Îndesat, Între două vîrste, cu o față dulce și tristă, cînta din voce și la chitară. Stătea pe un scaun de la capătul separeului. Mă bucuram că muzica făcea conversația imposibilă. Au intrat cinci gabori. M-am gîndit că s-ar putea să mă scotocească, mi-am scos pistolul și tocul de la curea și le-am aruncat sub masă, Împreună cu o bucată de hop pe care o pitisem Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o placă, atîrna deasupra barului de mahon. Imagini cu toreadori, unele cu autograf, decorau pereții. Cuvîntul „saloon” era gravat În ușa rotativă din sticlă mată. M-am trezit citind și recitind cuvîntul „saloon”. Am avut senzația că pic În mijlocul unei conversații. Am dedus din expresia celuilalt că eram la jumătatea unei propoziții, dar nu știam ce spusesem sau ce urma să spun sau despre ce era discuția. Mi-am Închipuit că trebuie să fie vorba despre pistol. „Probabil că Încerc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am lăsat ziarul și m-am uitat În jur. La masa vecină cineva vorbea despre lobotomie. „Secționează nervii.” La altă masă doi tineri Încercau să vrăjească două fete mexicane. „Mi amigo es muy, muy...” Căuta un cuvînt. Fetele au chicotit. Conversația avea o monotonie de coșmar zaruri vorbitoare aruncate În tuburile metalice ale scaunelor, agregate umane dezintegrîndu-se Într-o demență cosmică, evenimente aleatorii Într-un univers pe moarte. Încetasem să mă droghez de două luni. CÎnd te lași de marfă, totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dru mul spre Moldova pentru a se îngriji de ei, precum nici armata lui Mackensen nu s-a oprit. Și întru ce puteam eu face ceva pentru ei în acel moment ca să fii dumneata așa de brutal cu mine?“ Această conversație ne-a dus la pivniță, unde erau puține lemne, dar în coridor multe femei sărace tuberculoase, care veneau după ajutorul lor obișnuit. Mi-a făcut scuze, a declarat că nu mai cere nimic și voia să plece când a sosit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
știenți. Ne mai spuse că și Carp începe să se sature de germani și că, prin urmare, cel din urmă germanofil agonizează. Au reușit să piardă și puținii prieteni rămași aici, dar n-au câștigat pe nimeni. Moos ne întrerupse conversația pentru a-mi anunța că joi, 16/29 martie, plec la Pasărea cu auto-ul lui, la ora 9 dimineața, luând cu mine și o servitoare autorizată. Bagajul pornește cu o căruță. Totul este gata. Mama plânge continuu, eu sper
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
artist, prietenul nostru, foarte impresionabil, trăia în atmosfera deprimantă a amicilor lui și a soției greu lovite prin moartea fiului ei unic și mult iubit, Leon Palade.](Ibidem, p. 346.) În ajun dejunase la noi generalul Coandă și ne povestise conversația lui cu mareșalul Mackensen la o masă unde fusese poftit: 1. de[spre] austrieci - „o ghiulea ce târâm după noi“; 2. „bul garii stau gata să se încaiere cu turcii“; 3. „turcii n-au dat Germaniei decât lucrători fără instrucție
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sau nebuni, dar nu s-au mișcat până în ultimul moment, când au fugit luând pentru ei toate mijloacele de transport: trenuri, automobile și căruțe, și pe noi ne-au lăsat aici“. Am verificat în urmă și s-a adeverit această conversație cu gl Berthelot, el mi-a confirmat că avea foarte puține trupe, dar trebuia să creadă germanii că sunt multe, de aceea nu le-a dat șlepuri pe Dunăre. Intrarea în țară prin trei puncte diferite era o stratagemă. Colonelul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
organizația statului, dar tot restul timpului [era] singur, fără prieteni de vârsta lui; cu regele care era în veci ocupat, fu atras de regină, căreia îi era milă de el și nu prevăzu nici o primejdie asociindu-l la citirile și conversațiile cu unica ei tovarășă de discuțiuni literare, mai toate având de subiect iubirea înflăcărată. Ceea ce era fatal se întâmplă: Ferdinand luă foc în contact cu unicul element feminin ce îl apropia. Elencuța nu-l descuraja, avea toate motivele de a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
textual, nu voi schimba: Duca a fost omorât și nu se știe încă de cine, eu, de voi fi omorât, va ști nu numai țara, dar [și] Europa de cine.“ Făcea aluzie la placa de gramofon care în re gistra conversațiile, pe care camarila le prezenta în urmă regelui, și la o scrisoare în care el spune pe cine bănuiește. A doua zi de formarea guvernului, se convoacă Delegația și Comitetul central pentru alegerea șefului. Pe când cei mulți soseau la Dinu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Zănescu că nu se va mai amesteca regele în afacerile externe și nu va mai lua hotărâri personale de aici înainte. Tot personalul Legației din Paris a observat schimbarea de atitudine a lui Cesianu, care până aci își începea conversațiile la Quai d’Orsay: „Le roi le veut, le roi ne le veut pas“. călătoria mea la paris Carlsbad, 10 iulie 1937. Călătoria mea la Paris mi se pare acum un vis, căci numai visul poate cuprinde în așa de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]