9,454 matches
-
de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 10 din 1 martie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 180 din 15 martie 2011. Articolul 21 Persoana care a comis infracțiunea prevăzută la art. 16 și care, în timpul urmăririi penale, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 16 beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. ------------- Art. 21 a fost modificat de pct. 17 al art.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230546_a_231875]
-
de pct. 3 al art. 205 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Articolul 22 Persoana care a comis infracțiunea prevăzută la art. 19 și care, în timpul urmăririi penale, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit o astfel de infracțiune beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. --------- Art. 22 a fost modificat de pct. 4 al art. 205
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233267_a_234596]
-
Smorti și Ciucci, 2000). Comportamentul victimelor este tentativa disperată a acestora de a rezolva conflictele interpersonale. Victimele trec de la o strategie comportamentală pasivă la o strategie activă, folosind, la nevoie, forța. Agresorul este caracterizat de teama de a nu fi denunțat de către victimă. În plan psihologic, el afișează o stimă de sine foarte ridicată, cu o structură complexă. Copiii agresori își supraapreciază aspectul fizic și popularitatea, dar își subestimează performanțele intelectuale, sociale sau școlare (Salmivalli, Lappalainent și Lagerspertz, 1998). Ei se
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
anarhist, stângist, ostentativ sau deghizat marxist, nihilist, explicit sau cripto antimarxist, tehnocrat în serviciul gaullismului, un nou liberal ș.a.m.d. Un profesor american s-a plâns că un cripto-marxist ca mine a fost invitat în Statele Unite, și am fost denunțat de către presa din țările est-europene ca un complice pentru disidenți. Niciuna dintre aceste descrieri nu este importantă prin ea însăși; luate împreună, pe de altă parte, ele înseamnă ceva"13. O parte dintre numeroasele și impotentele etichete atribuite lui Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
occidentalilor”), Carta ’77 și noua poziție a intelectualității franceze („Filosofi, profesori, normalieni resping acum marxismul, totalitarismul și Uniunea Sovietică, dar rămâne subînțeles că mai toți provin din rândurile stângii. Cu alte cuvinte, refugiații, exilații, emigranții care n-au încetat să denunțe totalitarismul vor rămâne la fel de necunoscuți ca mai înainte, sacrificați pe altarul istoriei care dă dreptate celor puternici și șireți”), venirea lui Paul Goma la Paris, atacul asupra Monicăi Lovinescu, manifestațiile de stradă, conferința disidenților ruși etc. Antrenată în preocupările cotidiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
noastră, de clișeele tematice și ideologice ale realismului socialist. Trebuie menționată, în același sens, cuvântarea lui B. la primul Congres al Scriitorilor din România (1956), în care autorul își amendează și chiar reneagă propria producție proletcultistă din anii ‘50 și denunță amestecul nociv al dogmatismului ideologic în poezie prin obiecțiile aduse prezenței excesive a „realismului în lirică”. În 1959, B. se mută la București, unde devine unul dintre principalii animatori ai vieții literare din capitală. În 1962 inițiază, în „Contemporanul”, ciclul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
prea agrea enigmele. În anii ’60 și ’70 ai secolului al XIX-lea, cultura rusă, mai ales literatura, era dominată de ideologie și propagandă, care, de nevoie, neavînd la dispoziție altă „tribună“, se exprima la megafonul criticii literare. Vladimir Nabokov denunță „dezmățul“ acestei critici literare „progresiste“, care „îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii“1. Astăzi pare ciudat, dar în epocă numele lui Cernîșevski, Dobroliubov sau Pisarev
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
termenului logos domeniul cuvântării veridice și ajunge să se refere, În chip predilect, la narațiunile purtătoare ale unor conținuturi care fascinează, dar care nu pot fi dovedite: „Ele nu corespund niciunei sacralități, ci prezintă ceva miraculos, dar condamnat la excludere, denunțat ca o non-știință, o negare a vizibilului” (p. 108). Ulterior, Tucidide va plasa mitul În zona „memoriei imperfecte”, etichetând ca mythodes afirmațiile care nu pot fi crezute (M. Detienne, p. 116). De altfel, ...opera lui Tucidide este semnificativă pentru istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
impure, care ar putea amenința reluarea, plină de promisiuni benefice, a unui nou ciclu. Acum au loc diverse ceremonii de purificare, cu ajutorul substanțelor sacre precum apa (lustratio) sau focul. Păcatele individuale sau de grup sunt mărturisite În public sau sunt denunțate de cetele rituale de tineri (ca purtători ai energiilor vieții) În fața Întregii comunități. Ucideri ritualice de tipul țapului ispășitor sau alte ofrande și sacrificii sunt oficiate În locurile consacrate. Nu o dată, efigii ale răului (mici statui, măști, obiecte care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
respingerea nonautenticului, este fructificată în cel puțin două direcții: cea a profesării unei denudări a procedeelor în sens parodic și cea a "dadaismului" caragialian. Al. Călinescu a analizat modalitatea în care "prin discursul metatextual lucid, necruțător de lucid dezgolind procedeul, denunțând clișeul, îngăduind distanțarea ironică față de text"78, Caragiale reușește să demonstreze ,,pe viu, din mers, cum se face (și cum nu trebuie să se facă) literatura"79. Un exemplu elocvent îl constituie "onesta" mărturisire auctorială din finalul nuvelei Două loturi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a ridicolelor personaje caragialești cu noile și mult mai hidoasele specimene ("Pristanda, de pildă, e transformat în paznic de închisoare, Rică Venturiano în cerber și cenzor de ziare, iar Jupân Dumitrache în șef de cadre" și toți "te pot asupri, denunța, forța să-ți faci autocritica sau chiar băga la închisoare"25), ci și prin alte previziuni Caragiale poate să dejoace onorabilele manevre de asimilare a arsenalului său comic, în speță a satirei sale "necruțătoare" și de orientare combativă în direcția
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scriitori exprimă cu mijloacele literaturii același eșec al rațiunii, prin aderararea nemărturisită sau nerecunoscută la o estetică a "nonexpresiei" care pune în valoare absurdul. Contestatar înverșunat al stereotipiilor și al clișeelor care parazitează gândirea, Eugen Ionescu n-a ezitat să denunțe, totuși, caracterul imprecis și impropriu în raport cu literatura al termenului de absurd, demistificându-l: Absurdul e un cuvânt la modă și care într-o zi nu va mai fi. În orice caz, el e încă de pe acum destul de vag încât să nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înțeleg comunicând, cuvântul anunță totuși, prin transmiterea unor aberații ce rămân neresemnificate, apropiata lui metamorfozare în element decorativ cu efect de somnifer, menținându-și doar învelișul sonor eliberat de orice încărcătură semantică. Cu mult înaintea autorului Cântăreței chele, Caragiale a denunțat uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor redate prin clișee verbale. Mai mult decât Flaubert, considerat un precursor al lui Jarry și Eugen Ionescu pe tărâmul limbajului literar subminat de nonsens, la Caragiale frecvența locurilor comune devine expresia prostiei absolute
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
implicit pentru proprietar, trebuie avute În vedere riscul neplății chiriei la termen sau al plății cu Întârziere, cel al deteriorării spațiului Închiriat sau alte riscuri. Pentru chiriaș, există riscul datorării chiriei pe toată perioada contractului, chiar dacă uneori contractul poate fi denunțat unilateral, riscul obligării la efectuarea unor reparații care sunt, de regulă, În sarcina proprietarului, sau o chirie suplimentară pentru spațiile comune fără criterii clare de determinare. Pe de altă parte, ocuparea unui spațiu fără Încheierea unui contract de Închiriere poate
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
al campaniilor igieniste ale epocii"1. Pornită de la Clichy, a cărei secțiune regrupa 500 de aderenți la sfârșitul anului 1911, această mișcare însuma 33 de secțiuni în 1912, și aproape 4 000 de cotizanți. Se organizează manifestații pentru a-i denunța ca asasini pe proprietarii ce închiriau locuințe insalubre. În urma expulzării președintelui Camerei sindicale din propria locuință, episod ce provoacă "un veritabil asediu"2, secțiunile cele mai militante formează o Federație sindicală a locatarilor care radicalizează criticile aduse proprietății. Din ce în ce mai îndepărtate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
putem oare să ne pronunțăm asupra validității intervenției statului fără să examinăm conform căror finalități și după ce metode s-ar fi realizat aceasta? Astfel, mai mult decât neintervenția statului, mai ales invazia de reglementări privind locuința ar trebui criticată. Este denunțată în special inflația legilor privind chiriașii: au fost numărate 501 asemenea reglementări între 1914 și 195430. Printre cauzele crizei de locuințe, una dintre cele mai frecvent evocate, și considerată chiar esențială, era politica chiriilor. Blocarea chiriilor a fost o măsură
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
e să te bazezi pe soluții globale, alta e să cauți să sesizezi de ce au loc lupte, raporturi sociale de dominație. Fără percepția acestor lucruri, este dificil să te simți responsabil de alegerile făcute. În ciuda refuzului soluțiilor colective, Georges Clemenceau denunța reticența oportuniștilor de a dezvolta potențialitățile de transformare socială a cadrului republican. Va trebui ca unicitatea problemei sociale să fie recunoscută de către o parte a Camerei Deputaților, pentru ca cetățenia republicană să-și recapete creditul în ochii lumii muncitorești. Raționalizare tehnică
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sub semnul Urbanismului" (François Lehideux, revista Urbanisme, citat în Jean-Paul Flamand, Loger le Peuple. Essai sur l'histoire du logement social, Paris, La Découverte, 1989, p. 193). Imediat după război, problema urbană a fost dominată de problema locuinței. Numeroase rapoarte denunțau situația catastrofală a Franței în acest sector, dar, după cum rezumă faimoasa formulă a lui Alfred Sauvy: Criza locuinței este tot atât de mult denunțată pe cât este de slab combătută"146. Responsabilii politici refuzau să angajeze statul din punct de vedere financiar în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
vor planta arbori în betonul armat... Ca și când un arbust rahitic ar fi la fel ca un platan secular! Din punct de vedere statistic, socoteala putea ieși, dar comunitatea era escrocată"191. Denunțarea tehnocratismului "anilor beton" Tehnocratismul urbanismului progresist a fost denunțat din două motive: mai întâi, din cauza disprețului pe care îl afișa față de aspirațiile locuitorilor; apoi, din cauza subterfugiului care îl prezenta pretenția sa de a întruchipa progresul tehnologic. Nerecunoașterea dorințelor locuitorilor transpare în trei aspecte: efectele emergente ale standardizării noilor construcții
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașul global și să considere locuința în ansamblul aspectelor sale. Ele uită că, prin exigențele lor, accentuează un proces natural care ar trebui contracarat. Generalizarea repartizării fondate pe resurse conducea familiile cu același nivel al resurselor spre aceleași cartiere, fapt denunțat cu fermitate de către sociologi"201. Argumentarea, care nu rima cu valorile egalității republicane, preludiu al nenumăratelor avertizări asupra pericolului "transformării în ghetou" a peisajului urban francez, va invada dezbaterea publică în anii 1980. O a treia marcă a orbirii de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
este pusă în discuție însăși existența acestor asociații"287. Participarea nu mai e deloc evidentă. "Între obsesia de a servi drept alibi puterii și visul autosuficienței rezumă Jacques Donzelot -, foștii partizani ai participării aruncă bănuieli asupra cuvântului stat, sau îl denunță ca fiind prea inconsistent, sau îi neagă orice rol. Este atunci vremea când puterea revine 288". Participarea apărea tot mai mult ca o amăgire. Sub lupa sociologilor, se constatase că animația urbană prin asociații se reducea în fapt la control
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a fost conservat" (Alexandre Gady, art. citat, 1996, p. 646). 4 Vezi Émile Zola, La Curée, 1872. 1 Jules Ferry a scos o lucrare cu un titlu ingenios, Les comptes fantastiques de Haussmann (Conturile fantastice ale lui Haussmann). Acesta a denunțat, printre altele, amploarea datoriilor publice generate de lucrările lui Haussmann. Inflația înregistrată la Paris între cele două războaie mondiale va permite ștergerea datoriilor publice. Alexandre Gady estimează însă că rambursarea datoriilor lui Haussmann nu s-a sfârșit decât în 1950
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
défense sociale, Paris, PUF, 1985; Jean-François Wagniart, Le vagabond à la fin du XXe siècle, Paris, Belin, 1999, cap. 4. 68 Concepția potrivit căreia este posibil a transforma raporturile sociale modificând amenajarea și conținutul spațiului a fost de multe ori denunțată, mai ales de către sociologia urbană marxistă, în anii 1960-1970, ca forma cea mai semnificativă a ideologiei urbane. 69 Henri Bazire, citat de Jean Megret, Pierre Badin, Anthologie du catholicisme social en France, Lyon, Cronica socială a Franței, 1948, p. 183
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai puțin străvezie. Atunci cînd nu șarjează, "umoristul" în cauză este, evident, mesagerul unui mic humor. Dacă depășește totuși un prag și întîmpină cusururile sezisate ca pe niște vicii, dacă glumele sale se preschimbă în veritabile vituperări, "țintele" acestora fiind denunțate ca singure și grav răspunzătoare de propriile defecte, vătămătoare pentru ceilalți, nu se mai poate vorbi de humor, ci de o manifestare complet diferită o satiră (de calitate, firește, variabilă). Există însă și un mod superior în care se poate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Citi-voi, voi răspunde. (Iese) ALBANY: Und-era fiul, ochii cînd i-au scos? SOLUL: Venise-aici cu doamna. ALBANY: Nu-i aici. SOLUL: Nu, șir, îl întîlnii cînd se-ntorcea. ALBANY: Cunoaște grozăvia? SOLUL: Da, stăpîne. Chiar el l-a denunțat și-a lăsat casă, Cu scopul că pedeapsa lor să poată Avea curs liber. ALBANY: Gloucester, eu trăiesc Să-ți mulțumesc de-iubirea pentru rege And to revenge thine eyes. Come hither, friend: Tell me what more thou know'st
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]