12,502 matches
-
136 Ar fi bine să uiți, 135 Argumente îmi curgeau pe tâmplă, 135 Aventură în cer, 181, 210, 214, 215 Biliard, 144 Dans!, 210 Dar eu spun mereu, 145, 146 Declin, 89 Din câte adevăruri, 32, 146, 147, 215, 244 Dramă în parc, 179, 210, 217 Insomnie, 180 Literatură, 182, 217 Mașina de măcinat cafea, 210 Odă, 180, 203 Pelagră, 133, 134 Poem final, 134 Portret, 178, 213, 216 Rânduri pentru un eventual deces, 183, 207 Scleroză, 88 Scrisoare nouă, 133
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
grădina publică constituiau un fel de hotar între două, dacă le pot numi așa, instituții antagonice, cu roluri deosebite. Catedrala îndeplinea rolul cel grav, grădina publică pe cel pitoresc. (Asta nu înseamnă că în spațiul ei nu se petreceau și drame.) Diferențele se reflectau în comportamente: de-o parte seriozitate, de cealaltă amuzament, frivolitate. Un „mit” al urbanisticii de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolului XX, grădina publică era locul cel mai frecventat dintr-un oraș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asemenea, în „Nocturnă”) e senzație directă de umezeală, în aer și în lucruri, de sufocare și de frig, de care nu scapă, deși-i „topit de băutură”. Focul alcoolului nu-l încălzește. Pantomima sa exuberantă din final e derizorie în raport cu drama „măhălălilor” pe care a înfățișat-o mai sus; ea doar o estompează o clipă, n-o face nicidecum uitată. E asemenea rîsului nervos al cuiva care a scăpat dintr-o împrejurare teribilă. După ce se termină, pot apărea uneori lacrimile, se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unde să se (mai) ducă”, cînd nu-și găsea locul în altă parte. Se ducea ca să uite de tristețe și se întorcea adesea trist, în ciuda gesticulației exhibiționiste. Cum se infiltra apa în zidurile pe lîngă care trecea, așa se infiltrau dramele locurilor în zidurile sale sufletești. La lumina zilei, aventurile nocturne (plimbări sau petreceri) provocau analize dintre cele mai dureroase. Modele umane - modele literare „Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă/ Ori ca Verlaine topit de băutură”. Bravînd, în aceste versuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei cîntă din drîmbă...Vrea iubire...” 5) Așteptarea o face visătoare. într-una din Bucățile de noapte, personajul are alura de „doamnă distinsă”. O trădează însă felul exaltat, patetic în care povestește o dramă sentimentală citită într-un ziar, ce lasă să se vadă regretul că n-a fost eroina ei. Naratorul îi înțelege condiția și o compătimește: „O, sărmană prostituată... se face noapte în sus și în jos; pe cărările goale, ne-am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
d’amour”, „care-și scria ei singure anonime și la toată lumea din orașul în care locuia”.1) Celibatar pînă la vîrsta de 47 de ani, și fratele a două din ele, Bacovia le ignoră complexele, maniile și le reține numai drama. El își încheie tristul său poem cu un gest delicat, mișcător, de omagiere a speranțelor acestor nefericite la care Zburătorul nu va veni, probabil, niciodată: „Eu trec, îmbătrînit, ca și ele,/ Șiasemenea inima mea plînge-/ Din treacăt, tuturor, în perdele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e un Caragiale „mîhnit de crimele burgheze”, cam cu aceleași resentimente față de epocă. El a cunoscut atît spiritul ludic al începutului de veac XX, cît și pe cel agonal. Lumea sa e, de fapt, lumea lui Caragiale marcată de imensa dramă din 1907, de frămîntările de dinaintea războiului balcanic, apoi ale celui mondial. O lume din ce în ce mai egoistă, mai venală, mai cinică. Jovialității, entuziasmului, generozității i-au urmat, de fiecare dată, decepția, întristarea. Dezamăgit, îmbătrînit sufletește, Caragiale moare departe de țară, în „exil
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
metaforice, expresive ce se repetă; celelalte sînt picătura de apă ce stă să cadă de pe o ramură, un arbore singuratic, niște file chinuite de manuscris - devine, la sfîrșit, din vineție și rece, policromă și, la fel, priveliștea din dreptul ei. Drama poetului apare oarecum estompată, dar nu mai puțin semnificativă decît în reconstituirile literare cunoscute. „Bacovia - poemul de mîine” n-are tentă didactică și nici nu se vrea un film exclusiv documentar, deși surpriza care o oferă vine tocmai din această
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru publicul larg, din el: evocările și articolele sale, care, selectate, meritau să revadă lumina tiparului într-o antologie. Profesorul nu numai că avea gust literar, dar avea și condei de scriitor. Iată secvențele de mai jos despre slăbiciunile și drama lui Panait Cerna: Era un mare admirator al femeilor. Mai rar îndrăgostit ca el. A iubit în zece ani cît alții în zece vieți! Dedica poezii unor persoane abia cunoscute, scria scrisori de dragoste în toate părțile, adesea unor tinere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
drept de autor, în schimb am dat peste o problemă pe care nu mi-o pusesem: de cîte ori și sub ce feluri a fost văzut Bacovia ca fiind „mare”? Un vers din „Plumb de iarnă” (Ning la cinematografe grave drame sociale) revelă faptul că Bacovia cunoștea o parte din realizările celei mai populare arte a secolului XX. Nu e primul și nici cel mai pasionat dintre scriitorii romîni care o frecventează. „Plumb de iarnă” a fost publicată în 1914. Cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o atracție irezistibilă și un loc de evadare. „Am văzut două filme - notează eleva Jeni Acterian în Jurnalul său. Asta e singura mea satisfacție. Cinematograful!” Dar sînt zile în care vede și cîte patru! în versul „Ning la cinematografe grave drame sociale”, Bacovia se referă și la repertoriul la care el era sensibil. Formula prin care-l definește nu-i însă o creație a sa. Era prezentă în limbajul cronicarilor de teatru și de film. „Onoarea [de Sudermann] e mai întîi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin care-l definește nu-i însă o creație a sa. Era prezentă în limbajul cronicarilor de teatru și de film. „Onoarea [de Sudermann] e mai întîi de toate - scria, de pildă, G. Ibrăileanu, sub pseudonimul C. Alexandrescu - o puternică dramă socială”. Comentariul din care am extras această frază a apărut în Viața Romînească din 1913. „Plumb de iarnă” a fost publicat prima dată în Noua revistă romînă din 1914. Poezia l-a împins pe Bacovia contra naturii sale. Fără ea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bogăția paradoxală a universului ontologic și epistemologic. Dar dacă ultimul grup căruia mă adresez 3 va avea răbdare, sper că va descoperi că jurnalismul literar este parte a unei întreprinderi antice, cu o vârstă la fel de venerabilă ca și poezia și drama. Cu adevărat, rădăcinile jurnalismului literar se găsesc adânc înfipte în timp, cel puțin de la perioada clasică - așa cum o numește tradiția Occidentului. Ar trebui să fac câteva precizări cu privire la punctele de vedere ideologice. La baza întregii mele cercetări stă următorul criteri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
identifice pe moment cu viața lor". Tot el adaugă: Aceasta nu-i decât o dorință, adresată autorilor noștri, să culeagă subiectele care se găsesc în număr mare, să uite de convențiile romantice și istorice, și să reflecte impersonal, cu înțelegere, drama vieții reale. Procedând astfel vor ajuta la revitalizarea literaturii noastre, care în prezent este atât de anemică" (O nouă formă de literatură 425). Tot așa cum scriitori realiști și naturaliști își teoretizau propriile scrieri, jurnalismul literar narativ făcea același lucru. Și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reflectă, spre exemplu, în minunatele metafore ce descriu valorile morale, pe care subiectivitatea lui Hersey este obligată să le facă - "conștiința sa schimbătoare" - pentru a încadra narațiunea în context. Într-un exemplu Hersey spunea: "iar acum fiecare știe că în drama supraviețuirii a trăit mai mult de zece vieți și că a văzut moartea de mai multe ori decât ar fi crezut vreodată că o va vedea" (2, subliniere adăugată). Totuși mai târziu, simpla recunoaștere a faptului că nu poate ști
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-lea, "învățăturile neoclasicismului revin la doctrinele lui Aristotel, ale lui Longinus, Horațiu și Quintilian, fiind interpretate de criticii Renașterii italiene. Regulile care se presupuneau că au fost preluate de la antici, cum ar fi unitățile de timp, loc și acțiune în dramă, erau folosite ca unități de măsură pentru practica modernilor... Programa analitică pentru universitățile și școlile unde se studia gramatica, axate fiind mai ales pe latină și greacă și exercițiile nesfârșite din proza și poezia latină, a împiedicat oamenii educați să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prefața cărții Nonficțiune americană, 1900-1950 de William Van O'Connor și Frederick J. Hoffman. Ei discutau despre dificultatea clasificării nonficțiunii ca specie a literaturii, amintind de aceleași dificultățile întâlnite de savanții de astăzi: " În ciuda dificultății definirii, poezia, ficțiunea, criticismul și drama pot fi analizate ca specii literare sau pot fi cel puțin dezbătute în termeni literari. Mai ales în ziua de astăzi, nonficțiunea reprezintă o chestiune diferită" (v). Ei sugerează că viitoarele generații de savanți ar putea avea mai mult succes
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
analiza jurnalistică de profunzime a devenit orice altceva decât un lucru obișnuit. Ceea ce constată el este, asemeni categorisirii lui Wolfe, faptul că articolele din ziare au "narațiune pe secvențe" și "dialoguri"(3). Dar Berner mai adaugă procesualizarea, punctul de vedere, drama, previziunea, metafora și ironia, printre altele la taxinomie. Așa cum notează Connery, poate că cea mai importantă contribuție a lui Berner a fost realizarea acestui sondaj în ziare (chiar dacă limitat), un mediu care în bună parte era ignorat ca vehicul al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
James Boswell, Retipărit ca The Journal of a Tour to the Hebrides, New York: Penguin, 1984, 11-28. Levin, Harry, "Novel", Dictionary of World Literature, Ediție rev., Paterson, NJ: Littlefield, Adams, 1962. Lewis, C. S., English Literature in the Sixteenth Century: Excluding Drama, Oxford: Clarendon, 1954. Lewis, Oscar, Introducere, Frank Norris of "The Wave": Stories and Sketches from the San Francisco Weekly, 1893 to 1897, San Francisco: Westgate, 1931, 1-15. Library of Congress, Subject Headings, ediția a 22-a, Vol. 4, Washington, DC
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
152; The Wonderfull Yeare, 1603, 137, 138, 139 Denver Republican, 64 Derrida, Jacques, 309 dialog, ascensiunea ~, 50, 53, 82, 104, 114 Dillard, Annie, 322; Pilgrim at Thinker Creek, 32 Dobrée, Bonamy, 156, 159 documentar, 83, 85, 221, 231, 289, 294 dramă, 273 Du Bois, W. E. B., 64, 65, 325 Dumas, Alexandre, 210 Dunne, Finley Peter, 65, 66 Earle, John, 146, 171 Edmundson, Mark, 35, 304 Edward, Jonathan, 266 Eisenstein, Susan, 128, 129, 142 elitism literar, 279 Emerson, Ralph Waldo, 269
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și periculos. În jurul primului pol domnește virtutea domestică; în jurul celui de-al doilea femeile care lucrează, activistele, prostituatele, femeile de culoare. Reprezentarea acestor categorii ține de două universuri separate: imaginile acestui secol sunt susceptibile de a transmite integritatea complexității feminine, dramă femeii-statuie sau femeii-păpușă. Mai mult decât oricând, femeia secolului al XIX-lea este în centrul atenției francezilor: adorata sau defăimata, ridicată în slavi sau aruncată într-un bordel. Literatura participa la crearea cultului imaginilor. Imaginea pe care literatura o propune
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de la femme de foyer" [Martin-Fugier, p.14]. Printre cauzele acestei demitizări figurează izolarea morală a femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ar înfrunta societatea, chiar și cu prețul eșecului. El alege personaje retrase, care trăiesc la marginea societății. Importantă demersului naturalist este de a fi prezentat dramatismul timpului și personajului. "Destinul uman e în întregime reintegrat în destinul social și istoric, dramă colectivă și dramă individuală se echilibrează perfect și autorul prezintă această dramă că pe o tragedie epica" [Albérès, Istoria românului modern, 1968, p.75]. Lumea pe care o propune Zola pare să fie diferită de cea a personajelor flaubertiene și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
chiar și cu prețul eșecului. El alege personaje retrase, care trăiesc la marginea societății. Importantă demersului naturalist este de a fi prezentat dramatismul timpului și personajului. "Destinul uman e în întregime reintegrat în destinul social și istoric, dramă colectivă și dramă individuală se echilibrează perfect și autorul prezintă această dramă că pe o tragedie epica" [Albérès, Istoria românului modern, 1968, p.75]. Lumea pe care o propune Zola pare să fie diferită de cea a personajelor flaubertiene și maupassantiene. În ea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
care trăiesc la marginea societății. Importantă demersului naturalist este de a fi prezentat dramatismul timpului și personajului. "Destinul uman e în întregime reintegrat în destinul social și istoric, dramă colectivă și dramă individuală se echilibrează perfect și autorul prezintă această dramă că pe o tragedie epica" [Albérès, Istoria românului modern, 1968, p.75]. Lumea pe care o propune Zola pare să fie diferită de cea a personajelor flaubertiene și maupassantiene. În ea regăsim figurile cuceritorilor, cum sunt întreprinzătorii Saccard, Octave Mouret
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]