13,290 matches
-
dobândit multă sensibilitate morală, să fi fost foarte sensibil în privința aspectului său personal, cel puțin în legătură cu celălalt sex, și să se fi simțit, în consecință, nenorocit la vreo observație critică în legătură cu aspectul său, ceea ce este o formă a rușinii". Expresiile emoționale de timiditate, rușine și modestie au drept cauză auto-observația: "Inițial, atenția sporită în legătură cu părerea altora despre aspectul exterior personal era cauza excitatoare, același efect fiind ulterior produs, prin puterea asociației, de autoatenția în legătură cu propria persoană" (idem, 187). Sub influența pudorii
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
1930/2007, 131). În lucrările amintite anterior, preocuparea de a studia vestimentația și motivațiile adoptării acesteia nu a constituit o tematică principală. Aceasta a reprezentat doar un exemplu sau un pretext pentru explicarea unor fenomene cum ar fi: universalitatea stărilor emoționale pentru Charles R. Darwin (1872); evoluția societăților pentru Herbert Spencer (1890-1897); emergența și dezvoltarea principiilor morale pentru Wilhelm M. Wundt (1892); arta pentru Ernst Grosse (1891); familia de-a lungul istoriei pentru Edward Westermarck (1897). Totuși, pornind de la contribuțiile autorilor
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
este oferit de Sigmund Freud prin personajul din tragedia antică a lui Sofocle, Oedip- Rege. Oedip are sentimente ambivalente pentru tatăl său, care este în același timp un rival și un obiect de dragoste și de identificare. "Diagnoză" acestor stări emoționale antagonice îndreptate asupra aceleiași persoane este denumită de Sigmund Freud "complexul lui Oedip". Dar cum se aplică conceptul de "ambivalență" în analiza comportamentelor vestimentare ale indivizilor? Cartea psihologului britanic John C. Flügel, The Psychology of Clothes (1930), oferă un răspuns
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de cunoaștere: sociologia, semiotica, psihologia socială și studiile culturale. Primul este reprezentat de abordarea sociologică a fenomenului modei sub influența unor reflecții dedicate în special comportamentului colectiv. Astfel, moda a fost explicată prin intermediul teoriilor despre comportamentul colectiv, respectiv teoria contagiunii emoționale (G. Le Bon, 1895; H. Blumer, 1957 ), teoria valorii adăugate (N. Smelser, 1962), teoria normei emergente (R. Turner, 1964; R. Tuner și L.M. Killian, 1972). Lucrările considerate fundamentale în tradiția sociologică a comportamentului colectiv (N. Smelser, 1962; R. Turner, 1964
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
în grupul celor care se pronunță în favoarea bunurilor personale ca stimulent. De asemenea, persoanele celibatare își exprimă adeziunea la cumpărarea obiectelor personale ca stil de viață și sursă a plăcerii (P.N. Danzinger, 2005, 117). Rezultatele prezentate anterior susțin teza consumului emoțional, în defavoarea dialecticii imitației de clasă. Totuși, în consumul de modă coexistă motivații sociale de diferențiere, susținute chiar de strategiile de promovare a unor branduri recunoscute ca exclusiviste, prezente și pe piața de consum din România, cum ar fi Louis Vuitton
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
cu care se mândrește: nivelul tehnicii sale, tipul manierelor sale, dezvoltarea cunoașterii sale științifice sau a concepției sale despre viață și multe altele (N. Elias, 1939/2002, 49). Convenția cu privire la un anumit stil, regulile de comportament în societate, modelarea reacțiilor emoționale, aprecierea curtoaziei, importanța vorbirii îngrijite și a conversației, felul de articulare a vorbirii și multe altele, toate acestea se formează în Franța inițial în rândurile societății de curte, ca apoi să înregistreze, printr-o continuă mișcare de extindere, o transformare
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
fi considerată o formă specifică de comportament colectiv? Răspunsul la această întrebare vizează cele trei modalități prin care am gândit structura acestui subcapitol. În primul rând, un răspuns poate fi dat în termenii teoriilor despre comportamentul colectiv, respectiv: teoria contagiunii emoționale (G. Le Bon, 1895; H. Blumer, 1957), teoria valorii adăugate (N. Smelser, 1962), teoria normei emergente (R. Turner, 1964; R. Tuner și L.M. Killian, 1972). În al doilea rând, vestimentația, în calitatea acesteia de element comunicațional, evocă normele sociale stabilite
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
compun mediul exterior se constituie într-o "constelație" de semnale-stimuli care "ne țin ocupați cognitiv". La nivelul cunoașterii spontane, oamenii folosesc informația provenită din aspectul exterior al celor pe care îi observă zilnic pentru a deduce sentimentele, atitudinile, dispozițiile, stările emoționale, pentru a regla interacțiunile sociale și pentru a atribui caracteristici în baza acestora. Fiind o formă vizuală extrem de complexă, corpul uman constituie un emițător de semnale multiple și, în aceste condiții, "e imposibil să purtăm haine fără să transmitem semnale
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
tradițională are un efect asupra sănătății mintale a tinerilor, un studiu efectuat de o echipă de cercetătorii de la Universitatea "Queen Mary" din Londra arătând că adolescentele din Bangladesh care poartă mai degrabă costumul etnic decât hainele occidentale sunt mai stabile emoțional și psihic. Răspunsurile a 1.000 de adolescenți de origine britanică și bangladeziană, cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani, au fost colectate pentru a se verifica prezumția potrivit căreia persoanele care poartă stilul vestimentar al "culturii de adopție
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
sexuale, jucând un rol în dezvoltarea și menținerea unor relații romantice și de prietenie (E.W. Mathes și S.B. Kempher, 1976; A.M. Creekmore, 1984) și că indivizii recurg la anumite ținute pentru a-și comunica interesul și gradul de implicare emoțională în comunicarea diadică (E. A. McCullough, M.F. Miller și I.M. Ford, 1977). Alți cercetători, în schimb, au arătat că anumite haine, care pun în evidență corpul sau fac vizibile anumite părți ale acestuia, reprezintă un predictor puternic al comportamentelor sexuale (K.
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
diferite cu privire la o problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergență și o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere" (C. Cucoș, 1996). Activitățile interdisciplinare au pronunțate valențe formative, ele contribuie la dezvoltarea intelectuală, socială, emoțională, fizică și estetică a copilului, cultivă Încrederea În forțele proprii și spiritul de competiție. Interdisciplinaritatea oferă posibilitatea corelării conținuturilor conceptuale, metodologice și practice ale diferitelor discipline. Formarea viziunii interdisciplinare asupra lumii și, În același timp, formarea elevilor pentru a fi
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
are geneza în zona Binelui. Mă simt mai apropiat de teoria inteligent design-ului decât de cea creaționistă, în special pentru fundamentele explicative pe care le găsesc în teoria evoluționistă. Teoria inteligent design-ului reușește să împace (deocamdată) abordarea predominant emoțională (de unde-mi vine orientarea către credință) cu cea pretins rațională, aflată în căutare de teorii explicative. (Cu mențiunea că mă atrage la această teorie sensul ei de împăcare a "două fundamentalisme": cel teologic și cel științific). Dansul stă mărturie a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Dimpotrivă, implicarea este cel mai strâns legată de satisfacție. De aceea este util să ne aplecăm asupra satisfacției și a determinantelor ei. 5. Satisfacția muncii: definiții Locke (1969) a studiat natura satisfacției în muncă. El o definește ca o stare emoțională rezultată din relația percepută între ceea ce individul vrea să obțină din munca sa și ceea ce ea îi oferă. Insatisfacția traduce un ecart între așteptările salariaților față de muncă și ceea ce le procură munca. Satisfacția însoțește o concordanță între așteptări și ceea ce
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
DE REȚINUT • Implicarea este un concept multidimensional. • Ea depinde de variabile personale (stima de sine și adeziunea la etica protestantă) și de variabile situaționale (caracteristicile postului și participarea). • Relația între implicare, performanță și absenteism este slabă. Satisfacția este o stare emoțională. Ea rezultă din punerea în relație a așteptărilor individului față de muncă cu ceea ce îi oferă munca. Capitolul 8 Șomajul și gestionarea efectelor lui Lucrările de psihologie socială a organizațiilor abordează foarte rar problema șomajului. Fără îndoială, ele neglijează această situație
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
îi este preferat un ecleraj oblic asupra lăuntricului (stilul indirect liber), cu posibilitățile de „glisare” și îngemănare proprii acestuia. Narația omniscientă (nu însă una ostentativ omniscientă), notațiile de mișcare și gest nu se desfășoară fără o acumulare progresivă de încărcătură emoțională, în secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița, către sfânta Ana, de aici înainte protectoarea protagonistei în „lumea de devale” - spațiu al „anchetei” sale. „Făcându-și cruci repetate, își murmura gândul care o ardea”; nu se rămâne la doar gestica ritualică
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
pentru schimbarea mentalității la nivel ontologic general, luând în considerare realizările psihologiei și ale pedagogiei în cunoașterea naturii și structurii activității umane, inclusiv a comportamentului profesional, pentru care primează competențele și atitudinile în raport cu cunoștințele, prioritar, competențele de adaptare intelectuală și emoțională la surse și tipuri noi de cunoștințe în domeniul profesional, care să asigure în același timp implementarea noului curriculum la toate nivelurile de învățământ. Soluționarea acestei probleme trebuie să fie fundamentată pe un sistem adecvat de evaluare și atestare a
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
Iată cum prezintă acesta schematic rolurile educatorului modern [Peretti A. de, 1996, p. 143]: UTILIZATOR Mânuitor al aparatelor Informatician Specialist în audiovizual Emil Toroiman marchează cinci factori interpretați ca funcții ocupaționale de bază ale profesorului, respectiv: promovarea dezvoltării sociale și emoționale a elevilor (factorul socioafectiv); dezvoltarea lor intelectuală (factorul cognitiv); utilizarea adecvată a metodelor, mijloacelor și materialelor de către profesor (factorul metodico-material); relațiile profesorului cu adulții în interiorul și în afara școlii (factorul de cooperare); dezvoltarea profesorului însuși și a școlii (factorul de dezvoltare
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
ca o particularitate individuală care surprinde și transpune în practică modalitatea optimă conform particularităților elevilor de transmitere a cunoștințelor și de formare a intereselor de cunoaștere, a întregii personalități. Procesele și însușirile psihice ale profesorilor, de la cele cognitive la cele emoționale și volitive, suportă un proces de specializare și vocaționalizare pe direcția cerințelor, statusului și rolului de profesor. Percepția, limbajul și inteligența, atenția, motivația, atitudinile și abilitățile sale se impregnează de conținutul sarcinilor școlare, se structurează și lucrează în sensul pedagogic
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
să predea la elevi în ciclul secundar aceste cunoștințe și înțelegeri ar trebui să fie la un standard echivalent cu nivelul respectiv. 52.4. Înțeleg cum învățarea elevilor poate fi afectată de dezvoltarea lor fizică, intelectuală, lingvistică, socială, culturală și emoțională 52.5. Știu să folosească ICT eficient atât pentru a preda cât și pentru a-și sprijini rolul mai larg profesional 52.6. Înțeleg responsabilitățile pe care le au în conformitate cu Codul de Practică și cum să caute sfaturi de la specialiști
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
experiență atunci când este cazul. 53.2.4. Identifică și sprijină elevii mai capabili, pe cei care lucrează sub așteptările legate de vârstă, pe cei care nu reușesc să realizeze potențialul de învățare și pe cei care întâmpină dificultăți de comportament, emoționale și sociale. Pot fi îndrumați de un profesor cu experiență atunci când este cazul. 53.2.5. Cu ajutorul unui profesor cu experiență, ei pot identifica nivelele de reușită a elevilor în învățarea englezei ca limbă suplimentară. Ei încep să analizeze cerințele
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
conștiința responsabilităților sale la contribuția etosului școlii, de exemplu, prin promovarea relațiilor pozitive între cadrele didactice, elevi și părinți 3.5. fie capabili să raporteze părinților despre progresul copiilor lor și să discute probleme legate de dezvoltarea personală, socială și emoțională a copiilor, într-o manieră sensibilă și productivă 3.6. demonstreze o înțelegere a felului în care rolurile și responsabilitățile sunt împărțite între cadrele didactice și cum să solicite ajutorul de la cadrele didactice din școală, inclusiv de la cei cu responsabilități
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
sănătatea. Întrucât abilitatea de a folosi și înțelege tehnologia devine din ce în ce mai importantă, profesorii desăvârșiți fac ca elevii lor să știe să folosească uneltele și ideile unei societăți tehnologice în moduri adecvate. Profesorii desăvârșiți înțeleg, de asemenea, dezvoltarea fizică, intelectuală, socială, emoțională și etică a tinerilor. Ei știu că elevii, în acest stadiu al dezvoltării lor, sunt dornici să învețe și să poată trage concluzii, să exploreze subiecte în profunzime și să stabilească puncte de vedere informate. Acești elevi probabil că vor
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
în mod deschis. Profesorul creează un mediu fizic care sprijină învățarea. 4. Respect pentru diversitate (p. 27) Profesorii desăvârșiți îi ajută pe elevi să învețe să respecte și să aprecieze diferențele de grup și individuale. Profesorii alimentează dezvoltarea socială și emoțională a elevilor. Profesorul încurajează dezvoltarea valorilor sociale și etice sănătoase. 5. Resurse instrucționale (p. 31) Profesorii desăvârșiți creează, evaluează, selectează și adaptează o colecție bogată și variată de materiale și determină alte resurse, cum ar fi personalul didactic, membrii comunității
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
copiii și poate furniza oportunități de învățare care le sprijină dezvoltarea personală, intelectuală și socială. Criterii Profesorul evaluează performanța individuală și de grup pentru a proiecta instruirea care vine în sprijinul nevoilor curente ale elevului în fiecare domeniu (cognitiv, social, emoțional, moral și fizic) și care duce la următorul nivel de dezvoltare. Profesorul stimulează reflecția elevului asupra cunoștințelor anterioare și leagă ideile noi de ideile deja familiare, făcând legătura cu experiențele elevului, asigurând oportunități pentru angajarea activă, manevrarea și testarea ideilor
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
din clasă - folosește metode constructive și subtile de monitorizare și dirijare a comportamentului elevilor - folosește lauda în mod eficient și sincer pentru a întări comportarea dezirabilă - tratează comportarea greșită cu calm și cu consecvență - organizează un mediu sigur fizic și emoțional - identifică și elimină elementele potențial primejdioase din mediul de învățare - stabilește reguli pentru a asigura un mediu de învățare sigur și igienic - dezvoltă strategii pentru a elimina brutalitatea, comportamentul amenințător, agresiunea verbală și fizică și hărțuirea sexuală Practica profesională Este
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]