10,651 matches
-
să fim culcate fără a deranja pe nimeni. Îmi amintesc plăcerea de a călători în acel hamac imobil și totuși legănător: era atât de mare, încât oboseala era simulată la câteva minute după plecarea trenului. Mâncarea, statul la geam sau fuga pe coridorul trenului erau total neinteresante față de posibilitatea de a urmări de acolo de sus, cu nasul lipit de geam peisajele care alergau prin fața ochilor mei de copil uimit. Cred că este prima senzație legată de o călătorie pe care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
spațiu locativ și transferul soției, conform promisiunilor inițiale, explicându-mi-se că lucrurile se vor rezolva "în timp". S-au rezolvat după doi ani și ceva, perioadă în care am fost "soți navetiști", eu trăgând din când în când o fugă la Iași sau întâlnindu-mi doamna la București. Primeam o remunerație echivalentă salariului avut la catedră plus media primelor anuale, ceea ce însemna cam 1800 de lei pe lună. Nu era nici mult, dar nici puțin pentru acele vremuri. E adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
într-un colț unde se prezentau donații de instrumente muzicale din diverse țări ale lumii, am întâlnit un nai și câteva fluiere ciobănești de la noi. Am încheiat ziua cu un recital de orgă la Thomaskirche, axat spre bucuria noastră pe fugile maestrului "Bach din Eisenach"! Ne-am culcat devreme, având în vedere că a doua zi ne aștepta o etapă "grea" Weimarul. Am adormit repede și poate am visat că suntem cu Bach, Wagner, Goethe, Faust, Napoleon... excluzându-l apriori din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acțiunile protocolare ale ambasadelor străine, de o invitație la restaurant sau pur și simplu, de o "ieșire" cu cei de la ambasadă la un grătar în zona pitorească a râului Mapocho, la o partidă de pescuit la Aculeo sau la o "fugă"la ocean. În cei doi ani petrecuți în Chile am participat la două "excursii" din cele menționate una la mina de cupru "El Teniente" și alta la vestita podgorie "Concha y Toro". De menționat că excursiile erau foarte bine organizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
suflarea din ambasadă trecea la curățat, prăjit, învârtit mămăliga sau mujdeiul. Era o masă pe cinste și ce nu se consuma pe loc se punea, la dispoziția tuturor, în lada frigorifică. Vara, din când în când mai trăgeam câte o fugă la Ocean. Nu era departe, doar 120 de kilometri. Șoseaua 68 dinspre Santiago intră în Valparaiso în capătul bulevardului "Argentina", care în zilele de miercuri și sâmbătă se transforma într-o uriașă piață de fructe, legume, pește și fructe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
țării: sergentul major Francisco de Malo Palheta aduce din Guyana franceză primele semințe și primii lăstari de cafea, punându-se astfel bazele unei noi culturi ce avea să aducă imense bogății. Războaiele napoleoniene și ocuparea Spaniei pune în 1807 pe fugă pe regele Portugaliei, Juan VI, care se refugiază la Rio de Janeiro. În 1821, acesta se reîntoarce la Lisabona, lăsând ca succesor pe fiul său, Pedro, "prinț regent și guvernator al Braziliei". În 1822, acesta declară independența țării și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ofertele fiind la tot pasul , de tot felul și pentru toate buzunarele și gusturile. Văzusem câte ceva din Rio în 1981, la întoarcerea din Chile, și apoi în 1991, cu ocazia prezenței la Bienală. Acum era altceva, nu mai eram "pe fugă", aveam timp destul ca să-l văd, să-l observ, să-l analizez și să mă minunez. Când doream să mă odihnesc, să-mi liniștesc mintea și să-mi limpezesc ochii, trăgeam o fugă spre apusul soarelui sau seara la Copacabana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Acum era altceva, nu mai eram "pe fugă", aveam timp destul ca să-l văd, să-l observ, să-l analizez și să mă minunez. Când doream să mă odihnesc, să-mi liniștesc mintea și să-mi limpezesc ochii, trăgeam o fugă spre apusul soarelui sau seara la Copacabana. Uneori mergeam doar cu soția, alteori cu încă o familie din Consulat, pentru mai multă siguranță. Mă feream de orele când plaja era plină de cariocani și turiști străini și mă feream și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în amintire apartamentul domnului Steuermann, un român-evreu foarte bogat, cu o avere făcută din negoțul de arme, care afirma că a fost ultimul secretar al lui Nicolae Titulescu la Geneva, datorându-i marelui nostru diplomat și viața, acesta înlesnindu-i fuga din Europa ocupată de naziști. Am fost invitat împreună cu soția acasă la el, în diverse ocazii, și pe mine, proprietar al unui apartament în Balata Albă, m-a uimit "locuința" de 850 de metri pătrați de pe Avenida Atlantica, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
muzeu (fiind, după Rio, al doilea oraș în preferințele turiștilor străini) și când spun asta nu mă refer doar la clădiri și la muzeele în sine, ci și la case, prăvălii, bodegi, străzi, plaje, oameni. Am reușit să vedem în fugă Museu Afro-Brasileiro și Museu de Arte Sacra, ne-am plimbat puțin prin Mercado Modelo, o construcție de 3 etaje unde poți găsi mii de obiecte artizanale și de cadouri. Nu puteam să părăsesc Salvador fără a trece pe la casa lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bisericile bătrâne și liniștite, serile petrecute pe o terasă în Puerta del Sol, în strigătele ziariștilor care anunțau apariția ziarului "La Farola", sau în Plaza Mayor, plimbările pe Gran Via sau Calle de Alcala... Când timpul o permitea, trăgeam o fugă la Toledo, Segovia, Avila, Escorial sau Aranjuez, cu trenul sau autobuzul, printre secole de strălucită istorie și cultură uitând de avatarurile cenușiului final de secol XX. Eram și eu, și soția, după multe călătorii prin lume, niște "turiști cu experiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În care aceste două actrițe erau Împreună! După o repetiție inspirată, mă urc entuziasmat pe scenă să le felicit, când din culise aud o rumoare neobișnuită și explozii de bucurie. Tehnicienii vin pe scenă și mă Îmbrățișează, felicitându-mă pentru fuga cu elicopterul. Confuzie mare... despre ce elicopter e vorba? Aveam și noi pe scenă unul, cel al Ducelui Orsino, dar bucuria lor era legată de fuga lui Ceaușescu, despre care tocmai aflaseră la știri. Părea o scenă dintr-o altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și explozii de bucurie. Tehnicienii vin pe scenă și mă Îmbrățișează, felicitându-mă pentru fuga cu elicopterul. Confuzie mare... despre ce elicopter e vorba? Aveam și noi pe scenă unul, cel al Ducelui Orsino, dar bucuria lor era legată de fuga lui Ceaușescu, despre care tocmai aflaseră la știri. Părea o scenă dintr-o altă piesă, care ne făcea concurență. Văzută la televizor din America, revoluția din decembrie avea curând să apară ca o telenovelă cu nuanțe de film de aventuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îi făcea pe foarte mulți tineri să nu mai aibă decât o dorință, aceea să plece din țară, să abandoneze totul și să fugă. E de Înțeles, dar e diferită de nemulțumirea care duce la descoperirea de sine, e o fugă spre o libertate iluzorie. Tot ce ni se Întâmplă, spun Înțelepții, sunt Încercări care ne ajută să ne dezvoltăm, să vedem mai clar. Câteodată am avut norocul să Învăț din greșeli. Trecerea mea prin Teatrul Național a fost un astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
părțile pe măsură ce corpu-I masiv se disloca. În ziua aceea, primise ordinul de a-și asuma comanda supremă a armatei ruse din Extremul Orient. Acest incident a avut o urmare deosebită cincisprezece ani mai târziu, când, Într-o anumită etapă a fugii tatei din St. Petersburg-ul cucerit de bolșevici, spre sudul Rusiei, a fost oprit, În timp ce traversa un pod, de un bătrân care părea un țăran cu barbă căruntă, Îmbrăcat Într-un cojoc. Îi ceru tatei un foc. În clipa următoare se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În regulă. Medicii aveau o părere contrarie, considerând că ar putea trăi mai mult În clima unei stațiuni de munte sau În nordul Rusiei. Există o poveste extraordinară - pe care n-am reușit s-o reconstitui pas cu pas - despre fuga lui din sanatoriu pe undeva prin Italia. A hoinărit un timp pe acolo, denunțându-și copiii cu o vehemență demnă de Regele Lear În fața unor străini care chicoteau amuzați, până ce a fost prins printre niște stânci sălbatice de niște banali
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unei meduze, s-a Întors brusc spre mine și m-a sărutat pe obraz. Am fost atât de emoționat, Încât n-am găsit altceva de spus decât: „maimuțico“. Aveam o monedă de aur cu care credeam că voi putea plăti fuga noastră. Unde voiam s-o duc? În Spania? În America? În munții de deasupra Pau-lui? „Là-bas, là-bas, dans la montagne“, după cum o auzisem pe Carmen cântând la operă. Într-o noapte stranie, stăteam treaz În pat, ascultând bătăile ritmice ale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o duc? În Spania? În America? În munții de deasupra Pau-lui? „Là-bas, là-bas, dans la montagne“, după cum o auzisem pe Carmen cântând la operă. Într-o noapte stranie, stăteam treaz În pat, ascultând bătăile ritmice ale valurilor oceanului și plănuind fuga noastră. Oceanul părea să se ridice și să bâjbâie În Întuneric, căzând apoi greoi pe față. Despre evadarea noastră efectivă, nu prea am ce povesti. Memoria mea a reținut imaginea ei fugară În timp ce Își punea ascultătoare pantofii de pânză cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu ascunsesem adevărul. Îmi amintesc acea după-amiază de vară (care Încă de atunci părea să se fi petrecut demult, deși nu trecuseră decât patru sau cinci ani), când a năvălit În camera mea, mi-a Înșfăcat plasa, a coborât În fugă treptele de la verandă - și s-a Întors imediat ținând Între două degete o magnifică femelă foarte rară din specia Russian Poplar Admirable pe care o văzuse Încălzindu-se la soare pe o frunză de plop tremurător din balconul biroului său
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cred - o mică Încăpere unde se țineau măturile și scările; dar o stivă de rame goale care a Început brusc să alunece și să se prăvălească În Întuneric a atras un iubitor de artă curios și am luat-o la fugă. Ermitajul, Luvrul St. Petersburg-ului, ne oferea cotloane plăcute, mai ales Într-un anumit hol de la parter, printre vitrinele cu scarabei, din spatele sarcofagului lui Nana, Înaltul preot al lui Ptah. În Muzeul Rus al Împăratului Alexandru III, două săli (numerele 30
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe pășunile acelui lanț muntos. „Oprește afurisitul ăla de animal! (Derjite prokliatoe jivotnoe!)“ rosti el printre dinți când mă văzu, dar În același moment, Într-o avalanșă de pietre care se sfărâmau și trosneau, doi tătari autentici au coborât În fugă să-l salveze și eu am plecat agale mai departe, cu plasa mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a fluturelui Hippolyte Grayling. În acea vară a anului 1918, o mică oază amărâtă a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
au fost În cele din urmă prinși, surghiunul la Tomsk sau Omsk (astăzi Bobsk) era o vacanță de odihnă În comparație cu lagărele de concentrare introduse de Lenin. Exilații politici fugeau din Rusia cu ușurință, ca Într-o farsă, ca dovadă celebra fugă a lui Troțki - Moș Leo, Moș Crăcilă Troțki - zburând vesel În sania lui Moș Crăciun trasă de reni: zboară ca vântul, zboară sănioară, zboară până-n seară! Mi-am dat seama În curând că, În timp ce vederile mele, vederi nu tocmai neobișnuite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Boala și suferința aureliene“. Aluzie la ambiția Împăratului roman Aurelian (270-275) care s-a proclamat dominus și deus. . „Atacați! Împingeți!“ (În fr. În orig.) . Aluzie la momentul arestării regelui Ludovic XVII, la 22 iunie 1791, În Varennes-en-Argoune, pe când Își plănuia fuga În străinătate. (n.r.) . Moment culminant al Războiului Ruso-Japonez (1904-1905), când flota rusă a fost spulberată În apele arhipelagului Tsuchima, de japonezii comandați de amiralul Togo. (n.r.) . Profesor de scrimă (În fr. În orig.). . Biciul (În rusă În orig.). . Afurisiți. . Grădină
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cruci și strigă: Piei Satană!! Piei!! Nu mă ispiti!! Piei!! Își agită brațele prin văzduh, se luptă cu o ființă numai de el văzută din brațele căreia se zbate să se smulgă și poruncește: Piei Satană! Satana!! O ia la fugă privind mereu în urmă ca și cum ar fi urmărit de un duh nevăzut și se pierde în depărtare, repetând întruna: Satana!!.... Satana!!... Aista-i "Sfânt" mare, recunoaște Toader. Sfântu' ista-i smintit rău... Toader clatină din cap, se scarpină în creștet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul, cu rămășițele falnicei armii împărătești, dădea dosul să-și mântuiască viața prin fugă: "La Dunăre!! La Dunăre!!" Atunci, am auzit buciumele buciumând vesel: "Izbânda!" Și,răcnete din mii de piepturi, și mii de căciuli aruncate în cer! Izbândă!! Izbândă!! ... Sssst! Vine Domnul! dă alarma Duma. Toți sar, își ridică armele. Ștefan se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]