10,090 matches
-
comunismul... Și, totuși, există și reversul, uitați-vă la moldovenii noștri: Își iubesc călăii! Există multe situații când victima parcă-și iubește călăul. Are posibilitatea să se despartă de el, dar nu o face și Își iubește călăul. Nu e glumă! Sunt atâția care-au trecut prin Pitești cunosc caz concret, da’ nu vreau să-i dau numele, care și astăzi spune: „Da, au avut dreptate să se poarte așa cu noi, ca să ne schimbăm”... Fanatismul este o boală grea și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Așa m-o zăpăcit cu bătaia... „Auzi, da’ În luna iunie ce sărbătoare e?” Zic: „Ce sărbătoare să fie?”. Când colo, am știut eu toate sărbătorile dă păstă an. Am umblat eu la școală, și s-o predat religia, nu glumă... Nu știu, nu știu. „Dar 29 iunie ce sărbătoare e?” „Degeaba mă Întrebați, că nu știu.” „Da’ de Sfântu’ Petru și Pavel ai auzit?” „O”, zic, „aveți dreptate, În 29 iunie e Sfântul Petru. Azi Îi 29 iunie.” „Nii, mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toată ziua verdeață. Și mâncam sfeclă furajeră... Ne duceam cu lingurile și scormoneam cu ele și beam suc de ăla de la sfeclă... Sau, cu coada lingurii, că le ascuțiserăm pe pietre, tocam mărunt verdeață, o dumicam cu lingura și făceam glume: „Ia, bă, clorofilă, ia vitamina, băi, ia vitamina!”. Dar am auzit că unii au murit din cauza sfeclei furajere... Au murit, au murit, că sigur erau oameni care, dacă dădeau de vreo sursă din asta, mâncau mult, după perioade lungi de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pământ, fătul meu! Nimic nu se mișcă-n țară De n-o fi prin știrea lui, Ș-asta nu e o povară De grumajii fitecui. Trebuie o minte mare Să poată dăini mereu, Pe toate să le-mpresoare, Nu e glumă, fătul meu!... 54 Etc. etc. 92 bucureștii de altădată 54. Din satira Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țeară la București de Costache Bălăcescu (1800-1880), scrisă în 1838. Bacalbașa a reprodus câteva fragmente pe care le-am
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de ghiulbahar și propune adversarului său să joace pe miza cunoscută. Celălalt răspunde: — Bine, coane Alecule, primesc, dar să știi, cine îl câștigă să-l mănânce chiar aci. — Să-l mănânce, mă, răspunde conul Alecu, crezând că e numai o glumă. Partida începe, adversarul face tot felul de greșeli și pierde. Pierzând, acesta strigă: — Să vie c... al conului Alecu. Și chelnerul aduce pe o farfurioară o prăjitură atât de bine imitând... miza, încât conul Alecu, deși era un om inteligent
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aflau Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică și Societatea Ateneului Român; alături a fost construită în 1893 sala Teatrului Liric (Opera Română). 295. Cilibi Moise (Froim Moise Schwartz) (1812- 1869) era negustor boccegiu (ambulant); el este autorul unor aforisme și glume prețuite în epocă și reeditate până în zilele noastre. Nu se mai afla în viață când Bacalbașa sosise la București (v. Cilibi Moise, neguțător ambulant, filozof popular în Potra, Bucureștii, pp. 412-423). V. și nota 297, p. 154. Centrul comercial era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Orăscu, arhitect general, la Instrucție și Culte; general Tobias Gherghel la Lucrări Publice.33 Ziarul Deutsche Zeitung văzând atâția generali (?) pe listă, a botezat ministerul Florescu: Säbel Ministerium, adică „Ministerul Săbiei“. Acest minister este primit în toate cercurile numai cu glume, căci e văzut că este numai un minister de tranzițiune care va trăi d-abia până la deschiderea Camerilor. Între timp ziarele anunță că dl. Ștefan Sihleanu fiul a dobândit la Neapole titlul de laureat în științele naturale, prezentând și o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, Ed. pentru Literatură, București, 1962, p. 387 și notele, p. 724). Imprudența jurnalului lui Damé și Caragiale a fost blamată de ziarele vremii, de Telegraful și Războiul (acesta din urmă considera zvonul „o glumă infamă“ în numărul său din 2/14 septembrie 1877), iar Pressa, la „Cronica interioară“ (an. X, nr. 178, 2 septembrie 1877, p. 2) publica o relatare mai largă pe care, pentru că înregistrează exact atmosfera momentului, o reproducem în întregime: „Ieri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
translatorul Ilariu Hohaș, vioristul Drugoi și încă alții și porneam la Bordei. Plecam pe jos la Șosea, căci eram tineri și fără multe parale, ziua era plină de soare, iar sufletele pline de nepăsare și de veselie. Pe tot drumul glume, povești, sâcâieli și luări în periplezon. Și, în sfârșit, ajungeam. Bordeiul era plin. Cât vedeai cu ochii, pe sub toate tufișurile cete așezate jos, pe iarbă, fie pe haine ori fuste așternute. Și veselia era pretutindeni. Unii de-abia începeau, alții
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și „drujbă”, mi-a relatat mai multe scene menite să mă convingă de „vanitatea colegului nostru”. Una din ele, petrecută în casa doctorului C.D. Zeletin din București, merită reținută ca anecdotă, pentru aspectele „teatrale” pe care le conține. Cît în glumă, cît în serios, el, B., și Cârneci, care i-a însoțit, i-au cerut gazdei, un cunoscut medic și poet, să-i consulte. Fiecare era curios să știe cît de bine stă cu inima. „Mă crezi, bătrîne, că devenise gelos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dușmani. *Dimineață, în autobuz, profesorul Constantin Mardare, pensionar de cîțiva ani (palid, tras la față, cu pielea căzută), m-a întrebat dacă știu că a murit Sabin (Mișu Sachter). „Nu știu și nu cred”, i-am răspuns. E probabil o glumă - sinistră! -; el însuși are obiceiul de a glumi; ce-i drept, niciodată în acest fel”. Am coborît și am telefonat la redacție; da, se confirmă! M-am dus acolo. A apărut Bălăiță. Puțin nădușit, s-a așezat pe scaun: „Ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
M-am dus acolo. A apărut Bălăiță. Puțin nădușit, s-a așezat pe scaun: „Ei, ce zici de asta?”, m-a întrebat. Au apărut și ceilalți. Constat cum, brusc, Mișu a trecut în amintire. B. spune cîteva din ultimele lui glume. Rîdem, apoi, speriați, batem în lemn. Da, ăsta era Mișu: un om cu simțul umorului! După-amiază, ne-am dus toată redacția la el, într-un turn de lîngă stadion, în care eu nu mai intrasem niciodată. Peste trupul său era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
după o noapte de băutură, el raporta, mîndru, că „a rămas ultimul pe baricade”. Nu știu dacă era cel mai rezistent dintre noi, știu însă că era cel mai plin de vivacitate, un colpotor desăvîrșit (dar și un creator) de glume. Succesul unui banc îl încînta aproape la fel de mult ca și succesul unui poem. Își privea cu satisfacție auditoriul, trăgea lacom din țigară, își netezea de două-trei ori părul, apoi se scărpina (inimitabil!) în creștet cu degetul mic al uneia dintre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Doja, zărind un Dicționar de neologisme, i-am arătat primarului că limbajul consătenilor săi a luat-o înaintea acestuia: stres(s) nu e înregistrat. Nu se găsesc nici demustizare (stîrpirea muștelor) și nici igienizare. Asta fiindcă - i-am spus în glumă, citînd o vorbă din darea de seamă - cineva „nu-și exercită atribuțiile în sensul scopului”! *L-am revăzut pe Arthur Rubinstein cîntînd, împreună cu orchestra din Paris, Concertul nr. 5 în mi bemol „Imperialul” de Ludwig van Beethoven. Mască de evreu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care mi-au simțit „mușcătura” și, probabil, atunci cînd nu sînt de față, mă foarfecă mărunt. Ceva-ceva mi-a ajuns zilele trecute la urechi. Cică de ce îndrăznesc să am „opinii”, dacă n-am „operă”? Pe cînd acuzația de chelie? Dincolo de glumă, o asemenea confuzie a punctelor de vedere ar trebui să mă îndemne la schimbarea tacticii. Dar, deși îmi dau seama bine de faptul că, într-un oraș de provincie, unde adesea ea e confundată cu bîrfa, critica nu rentează, mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Neașteptate au fost însă argumentele sale în favoarea acestei teze. La una din ieșirile recente în străinătate (colocviu, simpozion), el și un alt român au spus o noapte întreagă bancuri, în timp ce un suedez n-a reușit să plaseze decît o singură glumă, și aceea nu prea sărată! Cîtă filosofie e - a adăugat el apoi - într-o zicere ca „Bine-a fost, dar rău era, / Rău e acum, da-i bine așa!”, și m-a invitat la modul complice, ca pe unul care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Au dispărut citatele din dicționarul bunei-cuviințe, iar în locul lor au apărut citatele folclorice. Piesa e o colecție de fapte melodramatice (revine problema aventurii extraconjugale). În 75 de minute nici un personaj n-a rostit o vorbă memorabilă, n-a reușit o glumă, deși se adunaseră la petrecere. Pe scurt: moralism îngust și naivitate didactică. Azi, la redacție, Toma Jămneală m-a chestionat („doar ești critic”) ce părere am; a lui, s-a grăbit să mă anunțe, e proastă. I-am repetat vorbele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pildă, Alex ștefănescu (tip care depășește quintalul, caraghios în mișcări, însă mereu jovial) a aranjat cu „galeria” (o clasă de la Liceul de Filologie din Onești) să strige: „Noi, indiferent de sex, / îl susținem pe Alex!”, pretext pentru întrebări malițioase și glume deocheate. Tot el a fost, ca să relatez în maniera cronicarilor sportivi, „autorul unei scene destul de rare pe stadioanele noastre”: a șutat în arbitru (Ana Blandiana, îmbrăcată într-un trening ciclamen), deplîngînd apoi, cu exagerări comice, faptul că nu poate să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
p. 132). *Sătul probabil de monotonia lingușelilor, Ceaușescu i-ar fi îndemnat - se zice - pe redactorii-șefi convocați în ședință cu el: „Aveți și voi păreri!” Pe unii vorbele astea îi vor fi pălmuit, alții vor fi crezut că e o glumă, cum de altfel și pare. * Încercînd une action de charme, respectiv să fac un compliment „de o nuanță mai duioasă”, mai tandru unei femei, m-am auzit și, dintr-odată, mi-am apărut mie însumi caraghios. Hotărît lucru, după o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și de Ovidiu Genaru. „Uite, așa intri în istoria literaturii”, mi-a zis, cu o voce în care gîlgîia rîsul, iar după o pauză de cîteva secunde a adăugat, în ipoteza că nu i-am sesizat ironia, „în iconografia ei”. Glumă de belfer, dar nu inocentă. Îmi pare rău că nu i-am dat replica pe care o merita, și anume că eu nu caut să mă evidențiez (deși s-ar putea să fiu citat în vreo bibliografie), în schimb el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-i roage: „Aveți grijă de tovarășul Stalin!”, actrița le spunea: „Aveți grijă de tovarășul copil!” Discuția a pornit de la titlul unui serial radiofonic difuzat de BBC, Tovarășul tata, un fel de 1984 al lui Orwell, descompus în scheciuri și glume asortate cu rîsete pe bandă de magnetofon. Autorii își închipuie că, în 1999, Londra se va numi Londongrad, iar Anglia Republica Sovietică Socialistă Marea Britanie. O familie londongrădeană vrea să-i facă un cadou bunicii, de ziua ei de naștere. Cumpără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe frate-su, ofițerul, care „în loc să urmeze academia militară, s-a însurat și s-a făcut proprietar de p... dă.” Mai mult sau mai puțin reușite, aceste „cuplete” au fost fără consecințe. Ieri, vineri, și-a arătat iarăși dinții, însă gluma sa a iscat un adevărat scandal. Lucrurile s-au petrecut în felul următor: Aflînd că „Serioja” (Adam) a plecat la fabrica din Buhuși, chipurile, după publicitate, a făcut observația că „ăsta dezbracă babele, ca să-mbrace fetele”, un altfel de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cea mai bună piesă pe care a scris-o; că tovarășul Micu (de la Casa de Comerț „Mercur”) a exclamat într-o pauză a spectacolului: „Ce curaj! Ce curaj!” Aflat într-o bună dispoziție, Nanianu a apelat la caietul său cu glume, în care ultima notată era aceea că la bătaia în ușă, cînd s-a întors de la premieră, nevastă sa a strigat unuia dintre copii: „Deschide-i și sprijină-l!” într-un acces de generozitate, Sp. l-a lăudat pe N.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-o, domnule, lăsați-o! Ne-au luat totul, afară de suflet: lumină, apă, mîncare, tot...” „Dacă la întunericul care există s ar adăuga ceva mai multă căldură și mîncare, ar fi la fel de bine ca în timpul războiului!” Cel care-mi spune această glumă aflată în circulație e „nea Ghiță Baltă”, corespondentul „Scînteii”! *Urmînd-o îndeaproape pe A., R. „profetizează” că nu voi ajunge nicăieri, pentru că prea pierd timpul! Alaltăieri, în loc să-mi execut unele obligații de a scrie, m-am „agățat” de Mémoires (2 vol
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în vreo discuție, în vreo activitate, în vreo relație -, am greșit grav. La fel mi s-a întîmplat și atunci cînd am vrut să fiu la fel cu ceilalți: „bun” la chef, vesel nevoie mare, generos fără criterii. * Am spus gluma despre „cele cinci contradicții” unui grup format din Elena Ciocan, Mihai Buznea, Al. Grigorescu și fotograful Constantin Bursuc, colegi de la vecinul „Steagul roșu” (îi notez aici ca „în caz de” să am pe cine bănui). Dintre cei patru, cel mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]