KorAP: Find »[drukola/base=inscripție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...373 374 375 ...379 >

9,469 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

incubație. Credinciosului care doarme În interiorul sanctuarului zeul i se manifestă În formă directă sau prin diferite mijlociri și Îi dă indicații care, interpretate de personalul sacru, vor oferi Îngrijirea potrivită pentru fiecare caz. Devoțiunea și recunoștința credincioșilor, atestate de numeroasele inscripții de la Epidaur și din celelalte sanctuare ale lui Asclepios, capătă adesea În epoca elenistică forma aretalogiei sau a compoziției literare mai mult sau mai puțin răspândite care celebrează puterea vindecătoare, În sens larg mântuitoare, a zeității. Una dintre cele mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-lea Î.Hr. (Gershevitch, 1959, pp. 18 sqq. și 1964, pp. 22 sqq.) Religia Avestei târzii (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 1.1) prezintă o structură similară, deși mai articulată și mai complexă, cu aceea a religiei reflectate În inscripțiile suveranilor din dinastia ahemenidă (secolele VI-IV Î.Hr.) sau În informația dată de Herodot (I, 131 sqq.) despre obiceiurile persanilor. Totuși, există destule diferențe: Avesta, considerată În ansamblu, oferă cadrul unei religiozități (mai mult decât al unui „sistem” religios

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Avesta, considerată În ansamblu, oferă cadrul unei religiozități (mai mult decât al unui „sistem” religios) de tip henoteist, la baza căreia se află un politeism mai arhaic, modificat și condiționat de concepția dualistă (cf. mai jos, subcapitolul 2.6); dimpotrivă, inscripțiile ahemenide din timpul lui Darius I (522-486 Î.Hr.) oferă un cadru cu tendințe monoteiste, caracterizat de un dualism etic evident, urmat apoi de politeism, mai ales În timpul lui Artaxerxes II (405-359 Î.Hr.), dominat, pur și simplu, de figura

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al IX-lea d.Hr., care codifică existența a trei nivele ale religiei (d¶n): cel „gathic” (g³h³nșg), adică nivelul cel mai profund și inițiatic; „ritualul” (h³dam³nsarșg), nivelul intermediar, cultual și devoțional; „legalul” (d³dșg), nivelul extern, la care se referă inscripțiile ahemenide sau informația lui Herodot. Această interpretare se bazează și pe o idee răspândită În cultura și mentalitatea iraniene: colaborarea dintre regalitate și religie cu scopul unic de a pregăti venirea Împărăției lui Ohrmazd pe pământ. Dar și această idee

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la a constata un fenomen și la a oferi o reconstrucție mai mult teoretică decât istorică a naturii acestuia. G³th³, „Yasna celor șapte capitole”, imnurile, Wid¶wd³d, celelalte părți ale Avestei târzii (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 1.1), inscripțiile ahemenizilor, Herodot și alte mărturii grecești nu reflectă un sistem religios compact și cu atât mai puțin univoc, ci prezintă mai degrabă o realitate compozită, complexă, eterogenă și uneori contradictorie, care poate fi Înțeleasă și reconstruită În linii mari, dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
exclusiv, În imnurile dedicate diferitelor entități considerate demne de cult, absorbite de noua religie și oarecum purificate În spiritul viziunii sale etice. Asemenea urme sunt mai mult sau mai puțin reperabile și În alte mărturii care ne-au parvenit, de la inscripții ahemenide la izvoare clasice. Din păcate, cunoaștem foarte puțin despre posibila influență exercitată asupra religiei iraniene, mai ales În epoca preahemenidă, de către civilizațiile neariene de pe platoul iranian, În special de către cea a Elamului. Acest fapt este valabil atât pentru Iranul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
religioase (da¶va sunt negativi În Iran și pozitivi În India, În vreme ce ahura sunt exact invers), demonstrează În mod evident o Îndepărtată matrice comună: valoarea negativă pe care o au da¶va În G³th³, În Avesta În general și În inscripțiile ahemenide (În persana antică, daiva) este efectul condamnării lansate de Zoroastruxe "Zoroastru" Împotriva divinităților politeismului antic. De altfel, termenul indo-iranian Înseamnă „zeu”, la fel ca deus În latină, și derivă dintr-o rădăcină indo-europeană care are sensul de a „a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
reconstruiască un fond cert indo-iranian. Dintre toate aceste divinități, cele mai importante pentru istoria religiei Iranului antic sunt, pe lângă Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Mithraxe "Mithra" și An³hit³xe "Ana>hita>": acestea sunt prezente În mod semnificativ, alături de zeul suprem În inscripțiile regale ale ahemenizilor. Identitatea lui Mithraxe "Mithra" ca zeu al „contractului” și al „pactului” (mithra), personificare a puterii care Îi este inerentă, a fost bine reconstituită, pornind de la o sugestie Înțeleaptă a lui A. Meillet (1907). Studiile care au urmat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
divine distincte, una indo-iraniană și una de origine occidentală, Încercând să explice afirmația lui Herodot (I, 131) despre originea mesopotamiano-semitică (asiriană și arabă) a Afroditei Urania, pe care persanii au preluat-o și venerat-o printr-o influență străină (În inscripțiile ahemenide An³hit³xe "Ana>hita>" apare Începând din timpul domniei lui Artaxerxes I) și căreia Herodot Îi dă din greșeală numele de Mithraxe "Mithra" (cf. Boyce, 1975a, pp. 71 sqq.; 1985). Verethraghnaxe "Verethraghna", „cel care dă la o parte piedica”, victoriosul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dându-le noi semnificații vădit abstracte. De altfel, multe dintre elementele de bază ale limbajului gathic au, În mod firesc, o preistorie indo-iraniană, atestată cel mai bine În Vede. Este grăitor cazul termenului Adevărxe "Adevăr", așa, În Avesta, arta, În inscripțiile ahemenide, și •ta, În Vede (cf. mai sus, subcapitolul 1.2): deși o comparație atentă gathico-vedică pune În lumină diferite relații, sintagme și fraze care aparțin În mod clar unui patrimoniu tradițional de doctrină și poezie sacră comun celor două

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pentru citirea sigiliilor, a cameelor, bulelor etc. din epoca sasanidă, lucru mai puțin important dacă nu chiar nesemnificativ, pentru istoria religioasă cf. Gignoux, 1986b). Totuși izvoarele epigrafice conțin, În cea mai mare parte texte cu un caracter non-religios, cu excepția unor inscripții scurte cu valoare funerară din Fars. Așadar, inscripțiile suveranilor ahemenizi au un evident scop politic; același lucru se poate spune și despre cele ale suveranilor sasanizi, dar și unele și altele sunt, chiar și indirect, foarte importante pentru istoria religioasă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
epoca sasanidă, lucru mai puțin important dacă nu chiar nesemnificativ, pentru istoria religioasă cf. Gignoux, 1986b). Totuși izvoarele epigrafice conțin, În cea mai mare parte texte cu un caracter non-religios, cu excepția unor inscripții scurte cu valoare funerară din Fars. Așadar, inscripțiile suveranilor ahemenizi au un evident scop politic; același lucru se poate spune și despre cele ale suveranilor sasanizi, dar și unele și altele sunt, chiar și indirect, foarte importante pentru istoria religioasă a Iranului antic. O deosebită importanță din acest

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
scop politic; același lucru se poate spune și despre cele ale suveranilor sasanizi, dar și unele și altele sunt, chiar și indirect, foarte importante pentru istoria religioasă a Iranului antic. O deosebită importanță din acest punct de vedere o au inscripțiile medio-persane ale marelui preot Kedșr, restaurator fanatic al zoroastrismului În secolul al III-lea d.Hr. (cf. infra, subcapitolul 3.3). Corpus Inscriptionum Iranicarum din Londra și Iranische Denkmäler din Berlin sunt seriile care au contribuit cel mai mult la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-lea d.Hr. (cf. infra, subcapitolul 3.3). Corpus Inscriptionum Iranicarum din Londra și Iranische Denkmäler din Berlin sunt seriile care au contribuit cel mai mult la ediția textelor epigrafice. În R.G. Kent (1953) există o culegere aproape completă a inscripțiilor ahemenide, cu transcriere și traducere, la care se adaugă M. Mayrhofer (1978). Pentru inscripțiile sasanide, transcrieri și traduceri se găsesc În M. Back (1978), la care se adaugă P.O. Skjærvø (1983). Studii recente și aprofundate ale inscripțiilor lui Kedșr

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Iranische Denkmäler din Berlin sunt seriile care au contribuit cel mai mult la ediția textelor epigrafice. În R.G. Kent (1953) există o culegere aproape completă a inscripțiilor ahemenide, cu transcriere și traducere, la care se adaugă M. Mayrhofer (1978). Pentru inscripțiile sasanide, transcrieri și traduceri se găsesc În M. Back (1978), la care se adaugă P.O. Skjærvø (1983). Studii recente și aprofundate ale inscripțiilor lui Kedșr au fost Întreprinse de D.N. MacKenzie (1989b) și Ph. Gignoux (1991). Izvoarelor epigrafice li

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
completă a inscripțiilor ahemenide, cu transcriere și traducere, la care se adaugă M. Mayrhofer (1978). Pentru inscripțiile sasanide, transcrieri și traduceri se găsesc În M. Back (1978), la care se adaugă P.O. Skjærvø (1983). Studii recente și aprofundate ale inscripțiilor lui Kedșr au fost Întreprinse de D.N. MacKenzie (1989b) și Ph. Gignoux (1991). Izvoarelor epigrafice li se pot adăuga cele iconografice, Însă, din păcate, acestora nu le-a fost dedicat nici un studiu complex, organic și sistematic, deși nu lipsesc unele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
spune așa - pe pământ ale modelelor spirituale și cerești. Cosmosul, În convingerea credinciosului zoroastrian, este În Întregime manifestarea grandioasă a puterii imense a celui care a creat „acest pământ, acel cer, omul și fericirea pentru om”, așa cum afirmă Darius În inscripțiile sale de la Naqs-¹-Rustam. Uneori, zoroastrismul a fost considerat oarecum superficial din cauza preceptelor sale legate de puritatea omului și a elementelor, dar și pentru unele dintre prescrierile sale specifice referitoare, de exemplu, la admiterea căsătoriei consangvine (În avestică khva¶tvadatha; În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
inițial din douăsprezece luni a câte treizeci de zile fiecare. Există În izvoare informații despre diferite sisteme de intercalare, deși cele câteva date și elemente nu sunt foarte clare (pentru stadiul studiilor și referințelor bibliografice, cf. Panaino, 1990b). Cunoaștem din inscripțiile ahemenide un calendar civil persan antic, destul de bine atestat, dar incomplet. De asemenea, este atestat, din epoca primului imperiu persan, și un calendar religios, cu referințe clare la teologia zoroastriană. Acest calendar stabilește o legătură specială Între fiecare lună și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fost zoroastrian. În ciuda Îndoielilor sau a opiniilor contrare, acest fapt poate fi considerat, În mod rezonabil, sigur (cf. Duchesne-Guillemin, 1972; Herrenschmidt, 1980; Boyce, 1982; 1992, pp. 125 sqq.; Gnoli, 1985, pp. 53 sqq., 1989a, pp. 83 sqq.), datorită mărturiilor de pe inscripțiile suveranului, din care nu lipsesc referiri etico-religioase În deplină concordanță cu spiritul Învățăturii zoroastriene, mai ales, dar nu numai, În privința dualismului Artaxe "Arta"-Draugaxe "Drauga". În schimb, despre predecesorii săi, Cirus și Cambise, nu putem spune nimic sigur, deși recent

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și Gaum³ta, falsul Smerdi din tradiția preluată de greci (cf., printre alții, Wiesehöfer, 1978; Bickerman și Tadmor, 1978; Dandamaev, 1976, pp. 91 sqq.; 1989, pp. 83 sqq., 95 sqq., 103 sqq.): deși se poate reconstitui puțin, foarte explicită este, În inscripțiile lui Darius de la Bisutun (I, 35-71), referirea la o confruntare de fond, mai mult decât politică și socială, mai degrabă religioasă. Existența acestui conflict, În care rolurile asumate de Darius și Ga¿mata nu sunt deloc clare, ar putea fi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai puțin arhaică a mesajului lui Zoroastruxe "Zoroastru" (Între a doua jumătate a secolului al VII-lea și Începutul secolului al VI-lea Î.Hr.). Pe de altă parte, persistența unei stări conflictuale religioase În Iranul ahemenid este cunoscută din inscripția lui Xerxes de la Persepolis Împotriva daiva, dovadă clară a adeziunii acestui suveran la religia zoroastriană (Gnoli, 1985, p. 58; 1989a, pp. 91 sqq.; cf. Bianchi, 1977). Mai mult, integrarea izvoarelor epigrafice ahemenide În izvoarele clasice permite reconstruirea destul de clară a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
58; 1989a, pp. 91 sqq.; cf. Bianchi, 1977). Mai mult, integrarea izvoarelor epigrafice ahemenide În izvoarele clasice permite reconstruirea destul de clară a unei dezvoltări aparte a istoriei religioase a Iranului ahemenid sub domnia lui Artaxerxes II (404-359 Î.Hr.). În inscripțiile acestui suveran apar, Într-adevăr, alături de Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", alte două divinități iraniene, Mithraxe "Mithra" și An³hit³xe "Ana>hita>". Dacă acestei date, semnificative prin ea Însăși, i se adaugă și informația lui Herodot despre influențele asiriene și arabe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
M. Boyce (1975c; cf. Gnoli, 1985, p. 70). Faptul că ahemenizii, cel puțin de la Darius I Încolo, au fost zoroastrieni este foarte verosimil și pare să fie confirmat de informații atestate În izvoarele iraniene, cum ar fi terminologia religioasă din inscripțiile lui Darius și Xerxes (Gnoli, 1989a, pp. 88 sqq.), sau grecești, cum ar fi Alcibiade (cf. Bidez și Cumont, 1938, II, p. 22), atunci când se vorbește despre educația primită de tinerii principi persani de la cel mai Înțelept dintre magii Învățători

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lui Zoroastruxe "Zoroastru" „fiul lui Øromaz¶s”. Totuși, nu există nici o Îndoială că cel puțin câțiva ahemenizi, chiar Înainte de Artaxerxes II, au avut tendințe politeiste. Acest fapt rezultă clar din izvoarele grecești. Singura excepție este probabil Darius I care, În inscripțiile sale, nu pare să ofere vreun element concret de politeism propriu-zis și nici măcar de tipul celui care se reflectă În „amestecul religios” din Avesta târzie. Referirea la Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și la „alți zei care există” din inscripțiile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
inscripțiile sale, nu pare să ofere vreun element concret de politeism propriu-zis și nici măcar de tipul celui care se reflectă În „amestecul religios” din Avesta târzie. Referirea la Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și la „alți zei care există” din inscripțiile de la Bisutun (IV, 60 sqq.) trebuie Înțeleasă ca fiind adresată divinităților supreme ale popoarelor din imperiu (Gnoli, 1983; 1989a, p. 97), În contextul atitudinii etico-religioase determinate de necesitățile politice corespunzătoare realității formării unui stat multinațional și aspirațiilor universaliste ale suveranului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]