9,535 matches
-
Plasa Dragoș Vodă, a fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă
Plasa Dragoș Vodă, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334344_a_335673]
-
în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Dragoș Vodă a existat doar între anii 1931 și 1950, fiind rezultatul unei reorganizări teritoriale interne a județului interbelic Ialomița spre sfârșitul consolidării organizatorice inițiată în anii de constituire a României
Plasa Dragoș Vodă, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334344_a_335673]
-
stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Dragoș Vodă a existat doar între anii 1931 și 1950, fiind rezultatul unei reorganizări teritoriale interne a județului interbelic Ialomița spre sfârșitul consolidării organizatorice inițiată în anii de constituire a României interbelice, având suprafațe mai mari sau mai mici, după cum fusese reorganizată. Reședința sa fusese localitatea omonimă, Dragoș Vodă, astăzi aflată în județul Călărași. Teritoriul județului fusese împărțit în
Plasa Dragoș Vodă, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334344_a_335673]
-
Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Dragoș Vodă a existat doar între anii 1931 și 1950, fiind rezultatul unei reorganizări teritoriale interne a județului interbelic Ialomița spre sfârșitul consolidării organizatorice inițiată în anii de constituire a României interbelice, având suprafațe mai mari sau mai mici, după cum fusese reorganizată. Reședința sa fusese localitatea omonimă, Dragoș Vodă, astăzi aflată în județul Călărași. Teritoriul județului fusese împărțit în cinci plăși până în anii 1930, după cum urmează, În 1938 județul avea opt plăși
Plasa Dragoș Vodă, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334344_a_335673]
-
Plasa Cârligătura, a fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Iași. Cu o suprafață de 3.227 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Iași, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre județe de întindere medie ale țării și unul de câmpie și deal
Plasa Cârligătura, județul Iași () [Corola-website/Science/334356_a_335685]
-
cu județul antebelic omonim, Iași, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre județe de întindere medie ale țării și unul de câmpie și deal, respectiv de podiș, de altitudine joasă și medie. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic, se află județul actual Iași, având o suprafață sensibil mai mare, 5.476 km², având încorporate părți (mai mult sau mai puțin semnificative) din județele interbelice Botoșani, Baia, Roman, Vaslui și Fălciu (de la nord, în sens anti-orar). Plasa Cârligătura a
Plasa Cârligătura, județul Iași () [Corola-website/Science/334356_a_335685]
-
de podiș, de altitudine joasă și medie. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic, se află județul actual Iași, având o suprafață sensibil mai mare, 5.476 km², având încorporate părți (mai mult sau mai puțin semnificative) din județele interbelice Botoșani, Baia, Roman, Vaslui și Fălciu (de la nord, în sens anti-orar). Plasa Cârligătura a existat între anii 1919 și 1950, cu excepția unei întreruperi (pentru câțiva ani în jurul anului ) când fuzionase cu plasa Bahlui (sub numele de Bahlui-Cârligătura), în toată perioada
Plasa Cârligătura, județul Iași () [Corola-website/Science/334356_a_335685]
-
în sens anti-orar). Plasa Cârligătura a existat între anii 1919 și 1950, cu excepția unei întreruperi (pentru câțiva ani în jurul anului ) când fuzionase cu plasa Bahlui (sub numele de Bahlui-Cârligătura), în toată perioada organizatorică inițiată în anii de constituire a României interbelice, având suprafațe mai mari sau mai mici, după cum fusese reorganizată. Reședința sa fusese localitatea Târgu Frumos, pe atunci comună urbană, astăzi oraș. Teritoriul județului fusese împărțit în cinci plăși până în anii 1930, apoi în trei, respectiv în șase plăși (în
Plasa Cârligătura, județul Iași () [Corola-website/Science/334356_a_335685]
-
Plasa Țăndărei, a fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă
Plasa Țăndărei, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334343_a_335672]
-
în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Țăndărei a existat între anii 1919 și 1950, în toată perioada organizatorică inițiată în anii de constituire a României interbelice, având suprafațe mai mari sau mai mici, după cum fusese reorganizată. Reședința
Plasa Țăndărei, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334343_a_335672]
-
de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Țăndărei a existat între anii 1919 și 1950, în toată perioada organizatorică inițiată în anii de constituire a României interbelice, având suprafațe mai mari sau mai mici, după cum fusese reorganizată. Reședința sa fusese localitatea Țăndărei, astăzi aflată tot în județul Ialomița. Teritoriul județului fusese împărțit în cinci plăși până în anii 1930, după cum urmează, În 1938 județul avea opt plăși, la
Plasa Țăndărei, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334343_a_335672]
-
Plasa Călărași, a fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă
Plasa Călărași, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334340_a_335669]
-
în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Călărași a existat între anii 1919 și 1950, în toată perioada organizatorică inițiată în anii de constituire a României interbelice, având suprafațe mai mari sau mai mici, după cum fusese reorganizată. Reședința
Plasa Călărași, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334340_a_335669]
-
de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Călărași a existat între anii 1919 și 1950, în toată perioada organizatorică inițiată în anii de constituire a României interbelice, având suprafațe mai mari sau mai mici, după cum fusese reorganizată. Reședința sa fusese localitatea omonimă, Călărași, astăzi aflată în județul Călărași. Teritoriul județului fusese împărțit în cinci plăși până în anii 1930, după cum urmează, În 1938 județul avea opt plăși, la
Plasa Călărași, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334340_a_335669]
-
Plasa Bahlui, a fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Iași. Cu o suprafață de 3.227 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Iași, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre județe de întindere medie ale țării și unul de câmpie și deal
Plasa Codru, județul Iași () [Corola-website/Science/334357_a_335686]
-
cu județul antebelic omonim, Iași, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre județe de întindere medie ale țării și unul de câmpie și deal, respectiv de podiș, de altitudine joasă și medie. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic, se află județul actual Iași, având o suprafață sensibil mai mare, 5.476 km², având încorporate părți (mai mult sau mai puțin semnificative) din județele interbelice Botoșani, Baia, Roman, Vaslui și Fălciu (de la nord, în sens anti-orar). Plasa Codru a
Plasa Codru, județul Iași () [Corola-website/Science/334357_a_335686]
-
de podiș, de altitudine joasă și medie. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic, se află județul actual Iași, având o suprafață sensibil mai mare, 5.476 km², având încorporate părți (mai mult sau mai puțin semnificative) din județele interbelice Botoșani, Baia, Roman, Vaslui și Fălciu (de la nord, în sens anti-orar). Plasa Codru a existat neîntrerupt între anii 1919 și 1950, în toată perioada organizatorică inițiată în anii de constituire a României interbelice, având suprafațe mai mari sau mai mici
Plasa Codru, județul Iași () [Corola-website/Science/334357_a_335686]
-
mult sau mai puțin semnificative) din județele interbelice Botoșani, Baia, Roman, Vaslui și Fălciu (de la nord, în sens anti-orar). Plasa Codru a existat neîntrerupt între anii 1919 și 1950, în toată perioada organizatorică inițiată în anii de constituire a României interbelice, având suprafațe mai mari sau mai mici, după cum celelalte plăși fuseseră reorganizate. Reședința sa fusese localitatea Buciumii, pe atunci comună urbană, actualmente inclusă în municipiul Iași. Teritoriul județului fusese împărțit în cinci plăși până în anii 1930, apoi în trei, respectiv
Plasa Codru, județul Iași () [Corola-website/Science/334357_a_335686]
-
concert of music by Bach. The hidden way" de către Cluj University Press, Cluj-Napoca, 2007) și spaniolă ("Concierto de música de Bach", Gadir Editorial, Madrid, 2010; traducere de Joaquín Garrigós Bueno). Un fragment din acest roman a fost tradus în perioada interbelică în limba franceză („Funérailles (fragment du Roman Concert Bach)”, în vol. Sarina Cassvan, "Contes roumains d’ecrivains contemporains", 1931, pp. 168-175; traducere de Sarina Cassvan). Romanul a fost ecranizat în anul 1974 de către regizorul Dinu Tănase, după un scenariu propriu
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
elaborare. Mihai Zamfir afirmă că romanul "Concert din muzică de Bach" atinge nivelul calitativ maxim al prozei Hortensiei Papadat-Bengescu, în timp ce „"Drumul ascuns" reia, în ton minor, "Concertul...", fără a-i coborî prea mult nivelul”. Într-un studiu vast din perioada interbelică cu privire la romanul românesc, Șerban Cioculescu considera că " Drumul ascuns" este „un foarte important roman”. Unii critici consideră că " Drumul ascuns" ar fi romanul care încheie adevăratul ciclu al Hallipilor, continuarea acțiunii nemaifiind necesară. „Între primele trei romane comunicarea este organică
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
asociații și societăți de binefacere. Astfel Bessy și Take au fost fondatori Societății Carpatina din Sinaia, creată în 1893 împreună cu fostul stareț al Mănăstirii Sinaia, Arhimandritul Nifon, a cărei activitate va fi continuată de Secția Alpină a Bucegilor în perioada interbelică. Bessie a manifestat o anume înclinare spre socialism. Adversarii politici ai lui Take Ionescu afirmau chiar că este socialistă. Cert este că a fost abonată permanent la organele de presă ale mișcării socialiste, "Munca" și "Lumea Nouă". A rămas celebră
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
în același timp evitate, societatea apare cu bunele și cu relele sale, iar Études philosophiques vor stabili cauzele. Ca atare, opera literară este importantă. Prima traducere în limba română a fost realizată de către Al. Popovici și tipărită parțial în perioada interbelică (prin anii 1926-1927) în broșura nr. 87 a colecției „Lectura - floarea literaturilor străine” publicată de Editura Adeverul S.A. București. Nuvela a fost tradusă apoi de Gavril Marcuson și publicată în volumul "O dramă la marginea mării", editat în 1974 de
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
Co. din Iași sub titlul " Femeia de treizeci ani"), de Aurel Alexandrescu-Dorna (publicată în 1914 de Editura Librăriei Leon Alcalay din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1916) și de Catrinel Mugur (publicată în perioada interbelică de Editura Cultura Poporului din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1992 de Editura Excelsior din Timișoara sub titlul " Femeia de treizeci de ani"). Cea mai răspândită traducere a fost realizată de Haralambie Grămescu și
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Educație Școlară al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice (1942), profesor de limba și literatura franceză la liceul „Gh. Șincai” din București (1946-1947) și profesor de limba franceză la liceul „Mihai Viteazul” din București (1947-1949). A publicat cronici literare în revistele interbelice și postbelice „Herald”, „Rampa”, „Zodiac”, „Azi”, „Vremea”, „Familia” (unde a scris rubrica Scriitori și cărți), „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „Axa”, „Universul literar”, „Luceafărul” (Sibiu, 1945), „Kalende”, „Saeculum”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Națiunea” etc. Pentru o perioadă
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
circulație operele fundamentale, scrierile inedite descoperite în arhiva personală păstrată în țară de sora sa, doamna Corina Alexandrescu, și în fondurile marilor noastre biblioteci și instituții de cultură, ca și publicistica sa rămasă uitată în ziare și reviste din perioada interbelică. în trecutele vremuri, când la noi în țară nu exista niciun xerox de utilitate publică, Mircea Handoca a fost nevoit să copieze cu mâna un număr enorm de pagini, ca diecii din mânăstirile noastre, de vrednică pomenire, din îndepărtatele veacuri
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]