11,439 matches
-
De teamă că și ea va rămâne Însărcinată, se căsătoriră la starea civilă. Însă căsătoria nu dură nici două luni, căci Între timp tatăl său reuși să-i dea de urmă cu ajutorul unor prieteni din Roma și Îl informă că iubita din Ierusalim pierduse sarcina, căzuse În depresie și se Întorsese deja la soțul și la colecția ei de gravuri. Fima hotărî că vina sa era de neiertat și Își impuse să o părăsească pe patroana hotelului și să se Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Beit Lid, sau analizând Întâmplător impactul unui articol al lui Fima despre Albert Camus. Uneori Își deschidea inima și povestea În fața soției și a prietenilor despre propriile sale cuceriri. Vorbea cu voioșie, cu bun-simț, fără să-și bată joc de iubitele lui, fără să le divulge identitatea și fără să se laude, expunând desfășurarea idilei cu umor și nostalgie, ca un om care știa deja de mult cât de amestecate Între ele sunt iubirea și ridicolul. Cât de dependenți de regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
despre școala de gândire care nega teoria lingvistică a lui Chomsky. Atunci când ea pleca era copleșit de un amalgam de sentimente - rușine, afecțiune, dor și recunoștință. Voia să fugă după ea cu lacrimi În ochi și să-i spună: Mulțumesc, iubita mea, să-i spună: Nu sunt vrednic de aceste favoruri, dar se stăpânea, ba chiar se grăbea să deschidă geamurile ca să alunge fumul de țigară care Îi Îmbâcsise bucătăria. Avea o viziune vagă, În care zăcea bolnav În pat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el vizitatoare? Doar erau opt apartamente În blocul ăsta. Dar ceva Îl opri s-o mintă pe femeia asta stafidită, plină de amărăciune, care Îi amintea de o vulpe Încolțită de hăitași, pe care o numea uneori În gândurile sale „iubita mea“ și pe al cărei soț Îl iubea de asemenea. Coborî privirea și se justifică: —O pacientă. E În tratament la noi la clinică. Ne-am Împrietenit Într-un fel. —Vor să deschidă o sucursală a clinicii la tine? — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se gândise să noteze ideea cu inima creștinismului, poate va ieși din ea vreun articol pentru ziarul de vineri. Dar era cu mintea În altă parte. Dormise mai puțin de trei ore noaptea trecută și dimineața Îl storseseră neobositele sale iubite. Ce vedeau de fapt la el? Un copil neajutorat care le trezea simțul matern, căruia să-i schimbe scutecele și pe care să-l alăpteze la sân? Un frate care să le șteargă lacrimile? Un poet a cărui muză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu minciunile. De acum va Începe un capitol nou. De acum Încolo viața sa va fi deschisă, cumpătată și cinstită. Cum a spus șoferul? Fără nici un fel de conștiință Încărcată. Nu există nici un motiv pe lumea asta să-și ascundă iubitele una de cealaltă. Dacă țin un pic la mine, de ce să nu țină și una la alta? Împrieteniți-vă imediat și vă veți putea Încuraja una pe cealaltă. Au atât de multe În comun: amândouă au suflete pline de compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nomazilor sălbatici, să te exciți puțin descoperind obiceiurile sexuale ciudate ale eschimoșilor. Acela de a pune la dispoziția adolescenților o văduvă coaptă ca parte a ritualului de inițiere Îi trezi brusc pulsații delicioase În abdomen. Mâinedimineață le va explica totul iubitelor sale, care Îl vor ierta cu siguranță: doar era vorba, mai mult sau mai puțin, de intervenția unei forțe majore. În afară de senzația de ușurare și de cea din abdomen i se trezi și pofta de mâncare. Nu mâncase nimic toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rupsese din nou de restul lumii? Renunță, așeză cu grijă receptorul În furcă, ridică din umeri și spuse: Bravo, amice, amintindu-și că oricum n-avea la el nici o fisă. Mâine se va trezi devreme și le va povesti totul iubitelor sale. Sau se va trezi și va pleca de-aici. Foșnetul coroanelor ude, frigul cumplit, pustietatea străzilor, toate astea Îi făceau plăcere lui Fima. Continua să se plimbe În direcția pantei și a câmpurilor. Mama sa avusese un obicei ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în lumina orbitoare, era ca un palton prin care nu pătrundeau razele. Din punctul ăsta de vedere semăna cu tante Doro, care se împlinise, fiind mai înceată în mișcări, și îi mărturisea mamei că Onkel Ralph ar fi avut o iubită din cercul lor de prieteni foarte apropiați. O cunoștea bine pe femeia aceea și nu avea cum să n-o întâlnească destul de des. Ralph petrecea cu ea fiecare al doilea sfârșit de săptămână într-un hotel de lux, în timp ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Kieran. Nu am întâmpinat-o călduros, cunoscându-i reputația și temându-ne pentru bărbații noștri. În plus, ne făcea să ne simțim șleampete, cu blugii ei care sfidau logica și bluzele ultramulate. Dar apoi s-a schimbat complet, devenind o iubită fidelă pentru Phil și o prietenă destul de bună pentru mine și Lisa. Și totuși, încă ne făcea să ne simțim nesigure. Rotunjimile ei erau mult mai vizibile decât ale noastre, zâmbetele ei mai cunoscătoare. S-a măritat cu Phil imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
oameni, mai ales când ești deja într-o stare de iritare nervoasă, lucru pentru care i-am fost recunoscătoare. Nici nu a încercat să găsească explicații inocente pentru incidentul cu atinsul degetului mic. Știa exact care era semnificația lui. O, iubita mea, îmi pare așa de rău. Îmi imaginez că a fost oribil. Acum începeam să-mi doresc să fi încercat să mă înveselească, pentru că aveam groaznicul sentiment că voi începe să plâng. —Te înțeleg. Harry ar ști cât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
își intră în rolul de gazdă, turnând în pahare și făcând drumuri între bucătărie și sufragerie. Danny se așeză într-un fotoliu trăgând-o pe Maria la el în brațe. Mă bucuram s-o văd atât de fericită și de iubită. Îmi doream să fac și eu același lucru cu Ed, dar cu mătușa Lynn acolo nu era voie. Trebuia să vorbesc întâi cu ea înainte de a-i mărturisi că relația mea cu Ed trecuse la alt nivel. — Deci întâi mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
puteam să dau drumul frâielor pentru că, dacă aș fi făcut-o, calul s-ar fi ridicat pe picioarele din spate și m-ar fi aruncat peste ținutul Surrey rupându-mi toate cele patru membre. Acesta era un fapt incontestabil. —Bine, iubito, cum spui tu. În primele câteva minute nu a fost prea rău pentru că eram pe o cărare netedă și îngustă pe care trebuia să mergem încet. Dar apoi cărarea a început să coboare. Nu mi-am dat seama de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
O, Ed, și eu! Mi-a fost groază că nu o să ne simțim în largul nostru, că nu ai simțit ce am simțit și eu, că eu... El se aplecă spre mine și-mi puse un deget pe buze. Delirezi, iubita mea. Cred că e timpul să te duci sus și să mai iei din poțiunile tale, să te culcușești în fotoliu în fața ferestrei, înfășurată într-o pătură și să te uiți cum apune soarele. Iar eu o să stau lângă tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
jumătate. Mark a deschis portiera mașinii și m-a ajutat să cobor. Probabil că se uita pe fereastră, așteptând să sosesc. —Mulțumesc! i-a strigat șoferului, care demarase în trombă înainte să-i mai tușesc o dată pe vopseaua mașinii. Haide, iubita, mi-a spus el cu tandrețe, în timp ce mă ajuta să intru în apartament. Nu mi-am dat seama că plângeam decât când mi-a dat un șervețel și m-a condus direct spre pat. Cămașa de noapte era împăturită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
el a zis „OK“ și nu „minunat“ sau „ca la început“. Și amândoi știam ce era în mintea mea. Suntem OK. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Mi s-au înmuiat picioarele și am crezut că mă voi prăbuși. — Te simți bine, iubita? m-a întrebat vânzătorul. Am dat din cap imperceptibil și am luat revista, aruncând banii pe tejghea și zbughind-o din magazin înainte să-mi poată vedea cineva fața. Cum am putut să uit de articol? Ei bine, era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ei, care după fiecare împerechere își usca sexul cu o foiță de orez. Omul cu ciocul de aramă mă împinse dincolo de pragul odăii, în care intrarăm în vârful picioarelor. Sub lumina potolită, răsfrântă de para roșie a becului, văzui pe iubita lui Faust stând în picioare și privindu-și sânii prin scobitura cămășii, pe care cu stânga o ținea depărtată de trup, ca să poată cu dreapta să-și vâneze puricii. Neîndoielnic că era Margareta. Era Margareta din înscenarea lui Reinhardt, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
adioă Când mă înturnai de la fereastră, Omul cu ciocul de aramă dispăruse. - Greta începui, după ce m-am așezat lângă dânsa pe muchia divanului, cuprinzându-i talia, spune-mi, unde și când ne-am mai văzut vreodată? - Mă cheamă Peppa, răspunse iubita lui Faust și degetele ei prelungi și reci îmi desfăcură nasturii cămășii la piept să-mi prindă sfârcul sânului. Atunci, mirosind-o la ceafă, am recunoscut-o încă o dată. Era femeia cu carnea dulce, pe care am întâlnit-o foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tresare speriat și se repede la șifonier. Lenjeria nu-l interesează; o întrebuința și pe când trăiam. Deschide larg ușa dulapului cu haine. Pipăie calitatea stofelor și întoarce buzunarele. Dar Zitta vrea să rămână singurăă Neamurile se retrag și singura mea iubită se apropie de patul pe care dorm, în sfârșit, un somn liniștit, fără să mai pot fi speriat vreodată de bătaia tot mai grea a inimii, care să-mi alunge odihna și să-mi mărească panica; de patul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întâmplat nicicând, visez de-a pururi: În noaptea în care câțiva oameni m-au trezit din somn, deschisei ușa cuprins de o emoție legitimă. Oamenii îngenuncheați îmi sărutară marginea halatului și exclamară cu toții deodată „Bravo, Ferdinand!”. ... „Vezi, Gloria?”, mă adresai iubitei. Îmi simțea gâtlejul strâns de surpriza fericirii ce mă copleșise. Gloria trezită din somn, pricepuse, în sfârșit, că Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru. „În numele domnului Președinte...”, începu unul dintre musafiri, agățându-mi un fel de gologan cu panglică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în sfârșit, că Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru. „În numele domnului Președinte...”, începu unul dintre musafiri, agățându-mi un fel de gologan cu panglică scurtă, de poala halatului. ... „Vezi, Gloria, mai putui să articulez, mișcat de realitatea faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât îl amuțisem pentru treizeci de secunde, în timp ce buzele continuau să i se miște, picurând ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bolnav și singuratic: „Ce mai aștept? nimic! pe căile-mi apuse, E o femeie ce sărută oricând vrea. Parisul sărutărilor nicicând n-avuse Mai tristă dragoste și mai bolnavă ca a mea...” Iată-l renunțând de bună voie la carnea iubitei. E sătul de minciuna ei și cântă pe Leda întruchipată în statuie de aur: Nu-ți vei mai face jocul, perfidă, Ci vei surâde în aur, candidă, De pat, aproape-mi. Ochi, pietre verzi cu sclipirile pale, Sâni, trandafiri cizelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pompe funebre, care condolează în frac, luând în același timp și măsura mortului, sunt numai câteva imagini puternic conturate din alcătuiri susținute în întregime de substanța realismului cutremurător, precum și de lirismul pur, ce le dă de altfel o amploare unică. Iubita lui e târfă și chip de icoană, e femeia de lângă el, și aceea care nu s-a născut încă, pe care nu o va reține din vina lui, nomad fără căpătâi, Pan trist și Faun voluptuos, și totuși om sortit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prind că scoți cepul și răstorni butoiul”, mă răstesc la dânsa: „canaua are doar o răsucelniță: servește-te de ea cu socoteală”. Gloria pleacă de la masă și-mi zice că se pișă borșul meu. Expresia aceasta nu există în vocabularul iubitei mele. Trebuie să fiu cinstit până la urmă și să recunosc că iubita mea este prea bine educată, și că nu întrebuințează asemenea cuvinte. E suficient, totuși, ca Gloria să rostească vorbele „ceașcă”, sau să zicem „mărar”, ca și ceașca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
are doar o răsucelniță: servește-te de ea cu socoteală”. Gloria pleacă de la masă și-mi zice că se pișă borșul meu. Expresia aceasta nu există în vocabularul iubitei mele. Trebuie să fiu cinstit până la urmă și să recunosc că iubita mea este prea bine educată, și că nu întrebuințează asemenea cuvinte. E suficient, totuși, ca Gloria să rostească vorbele „ceașcă”, sau să zicem „mărar”, ca și ceașca și mărarul să devină expresii triviale. ...Cuget câteodată foarte neliniștit, la orgoliul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]