12,849 matches
-
Mihai Cantacuzino nu putu să-și ascundă mirarea. Examina rapid tot ce vedea în odaia spațioasă și nu înțelegea, era chilia unui cărturar sau un atelier de pictură și sculptură? În orice caz ceea ce surprindea era albul crud al pereților luminați de ferestrele largi orientate spre sud, firidele adânci odihnind volume cu legături scumpe, bancul de tâmplărie cu fel de fel de instrumente așezate într-o ordine desăvârșită, pupitrul dintr-un lemn scump necunoscut spătarului, jilțul cu intarsii de fildeș și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la capete pe doi butuci. Pe scândură era întins un fel de țol din câlți de cânepă, care fiind mai scurt lăsa vederii asperitățile lemnului nefinisat. Pe peretele dinspre răsărit, icoana Învierii lui Hristos zugrăvită în culori foarte vii era luminată de o imensă candelă suspendată de tavan cu trei lanțuri de argint ciocănit, lanțurile nefiind alcătuite din zale separate, ci dintr-un fel de împletitură de frunze, tulpini și mărăcini imaginând cununa de spini a lui Iisus. — Ia loc, spătare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
credeam că a stat. Or să se troienească drumurile... Ca din altă lume, grav veni glasul sfinției sale Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei: — Și am venit aci și am stat în post și rugăciune trei zile și trei nopți și m-a luminat Sfântul Duh și i-am scris măriei sale lui Io Constantin Basarab Voievod că nu pot să-mi părăsesc turma pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu să o păstoresc. — Și? — Și a venit aprig și plin de mânie răspunsul domnitorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o nedumerire a sfinției sale. „Arhieriei voastre îi este frică de moarte?” În clipa aceea mi s-a părut că soarele s-a dus după munte și că umbra din biserică s-a îndesit, doar fața vlădicăi Theodosie mi a apărut luminată de candelele de la icoanele împărătești. Zâmbetul i-a împietrit pe față, apoi s-a stins treptat și, grav, a răspuns: „Cum să nu-mi fie frică de moarte? Eu cred din toată puterea ființei mele în învierea cea cu trup
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se bucură, cât se răsfață și cât înviază, în loc de a-și pierde lumina. Își deschide mai vârtos ușa cerului, a luminii celei adevărate. O zice Isaia la al noulea cap: «Celor ce locuiesc în locul și umbra morții, lumina îi va lumina pe ei». Și de vreme ce aici, după adormirea cea firească se întoarce iară omul la osteneli, la scârbe, la supărări, la patimi, acolo, după adormirea cea de pe urmă, pe care o numim noi a morții, trece din scârbă la bucurie, din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi aduși la Istanbul și dați morții”. Sfinția ta, eu am slujit în casa domnului Valahiei și nu știu ce să fac ca să-i răsplătesc binele cu care m-a înconjurat. — Stai aici, și patriarhul Ierusalimului îi arată pupitrul care mai era luminat puțin de soarele gata să apună. Stai aici și scrie tot ce ai auzit. Până termini, cuviosul Ilarion are grijă ca scrisoarea să plece în noaptea aceasta. În cel mult două zile va fi la București, în mâna lui vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În cel mult două zile va fi la București, în mâna lui vodă Brâncoveanu. Monahul, fără nici un cuvânt, ieși ca o umbră pe ușă în timp ce medicul se pregătea de scris. A doua zi după înmormântarea Stancăi, când încă nu se luminase bine de ziuă, beizadea Ștefan fu trezit din somn de un argat care speriat îi spuse că au sosit doi dorobanți de la curte. Ștefan simțea acea sfârșeală pe care o avea întotdeauna când după o noapte de insomnie adormea în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în spătărie. Zâmbetul care-i înfrumuseța fața, mișcările ponderate și pline de grație, totul degaja calm și siguranță de sine. — Ei, ce-i? îl întrebă pe Ștefan. — Să vedem, răspunse acesta atrătând sigiliul nedesfăcut, sau îl trezim pe taica? — Se luminează de ziuă, dar taica mi s-a părut suferind, să-l lăsăm să se odihnească, era prea îndurerat de Stanca... Totoescu se plecă salutându-i respectos și se retrase împreună cu ostașii din gardă care mai rămăseseră în spătărie. Cei doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în șa? — O să încerc. — Prinde capul ăsta de frânghie, leagă-l de inelul șeii, să nu te pierd pe drum. Era să-i spună Ștefan că n-o să poată dormi? Nu răspunse nimic și așa cum mergea, ultimul pe potecă, luna luminând acum din stânga, băgă de seamă cum capul ieromonahului se lasă în piept, deci adormise. Până la el nu se auzea sforăitul dar se gândi că probabil Leu, măgarul cuviosului, îl aude, că altfel cum se explica precauția cu care își cumpănea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu ale celuilalt. Când se putea, călcâiele ieromonahului îl făceau pe Leu să-și grăbească pasul în trap liniștit, când nu, urmăreau cum crește umbra înaintea lor, ei mergând spre răsărit, apoi cum apare din față discul lunii ușor ciunt luminându-le calea. Luni după-amiază în chiote de surugii sosea la București prințul Ștefan în careta-i luxoasă, gonind pe Podul Mogoșoaiei. Duminica Floriilor fusese o zi însorită și foarte caldă; speriați să nu le-o ia alți pomi înainte, caișii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au intrat în biserica domnească. Clopotele băteau grav, anunțând începerea deniei. Lumina zilei încă nu murise, dar vremea se stricase și prin ușa prea strâmtă rămasă deschisă nu intra multă lumină, așa că lumânările pâlpâind și sfârâind blajin poleiau auriu totul, luminând cald, de jos în sus fețele celor ce le țineau în mâini. Vlădica Antim, în odăjdii arhierești negre, cusute pe margini cu argintiu, stăpânea cu glasul lui exact emoția credincioșilor. L-au condus pe Brâncoveanu la jilțul domnesc și l-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
singurul voievod uns în viață. Se așeză și se lăsă pătruns de solemnitatea momentului, încercând din răsputeri să-și unească rugăciunea sa cu a celorlalți: — „Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, și îmbrăcăminte nu am ca să intru într însa. Luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, și mă mântuiește.“ Era atâta fericire în glasul puternic bărbătesc care le acoperea pe ale celorlalți încât mitropolitul Antim din altar nu putea să înțeleagă nimic. Pentru a pătrunde taina omului din fața lui, ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor. Maici ca niște umbre treceau grăbite cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la căpătâiul femeii, alături de Ștefan Voievod. — Să trimitem după doftor, propuse starețul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa fel ca lumina răsăritului de soare să-i prindă pe osândiți din față și ca privitorii invitați special să se poată desfăta netulburați de razele dimineții. Ienicerii din gardă se strânseră într-un cerc, înghesuind condamnații între ei. Se luminase, torțele fură stinse și paznicii închisorii își luară locurile lor în jurul cortului din mijloc decorat cu însemnele sultanului și ale cumnatului său, marele vizir. Tânguit, primul muezin începu să-i îndemne pe credincioșii lui Allah să-și recunoască dumnezeul. După
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de frica turcilor și a vânzătorilor din țară, nu avusese curajul să însemne locul decât cu o candelă care, curățindu-se mai bine, s-a văzut înscrisul de pe ea: „Această candelă ce s-au dat la sfeti Gheorghe cel Nou luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constandin Brâncoveanu Basarab Voevod și iaste făcută de doamna măriei sale Măria, care și măria sa nădăjduiește în Domnul iarăși aicea să i se odihnească oasele; iulie în 12 zile, leat 7228” (1720). Întoarsă din exil
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aduse ca pildă În paginile cărții. " Iubește-ți țara, române, și fii mândru de locul cinstit ce-1 ai Între popoare!.. Ne-am ridicat la un loc de multă vază Între neamuri prin trudă și prin vrerea de a ne lumina și a ne ține pas cu neamurile mai Înaintate.."( George Coșbuc, "Patria și neamul"). Simpla prezentare a faptelor istorice și a datelor istorice nu duce În mod direct la formarea unor trăsături de caracter. Prin discuții purtate cu abilitate de
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
a permite ochiului să recepționeze orice fenomen luminiscent, nu era nimic luminos, până când acele radiații, încă neidentificate și emanând fără dubiu din tubul Crookes, au traversat carapacea de carton, căzând pe ecranul fluorescent; ele și-au pus în evidență existența luminând, într-o oarecare măsură, obscuritatea. Să vadă că ecranul s-a luminat sub influența unor radiații invizibile, să remarce o linie de umbră traversând ecranul, să identifice obiectul care a produs acea umbră, să verifice că sursa de radiații este
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
până când acele radiații, încă neidentificate și emanând fără dubiu din tubul Crookes, au traversat carapacea de carton, căzând pe ecranul fluorescent; ele și-au pus în evidență existența luminând, într-o oarecare măsură, obscuritatea. Să vadă că ecranul s-a luminat sub influența unor radiații invizibile, să remarce o linie de umbră traversând ecranul, să identifice obiectul care a produs acea umbră, să verifice că sursa de radiații este cu certitudine tubul Crookes, toate acestea nu i-au luat cercetatorului experimentat
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
zei, nu am știut ce să fac cu ele... În fiecare noapte rătăceam prin Casa Albă până la ora 12; și nu îmi este rușine să vă spun, domnilor, că am îngenuncheat și l-am rugat pe Dumnezeu Atotputernicul să mă lumineze și să mă călăuzească... Și într-o noapte am avut o revelație... Nu ne rămânea nimic altceva de făcut decât să luăm Filipinele și să-i educăm pe locuitorii lor, să-i luminăm, să-i civilizăm și să-i creștinăm
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
am rugat pe Dumnezeu Atotputernicul să mă lumineze și să mă călăuzească... Și într-o noapte am avut o revelație... Nu ne rămânea nimic altceva de făcut decât să luăm Filipinele și să-i educăm pe locuitorii lor, să-i luminăm, să-i civilizăm și să-i creștinăm 19. Istoria ar fi fost complet diferită dacă nu ar fi existat tendința de a auzi cu claritate vocea lui Dumnezeu atunci când credem că ne spune exact ceea ce vrem să auzim. Lui McKinley
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
clară între conceptele care derivă și cele care nu derivă din metoda științifică. 8 Samuel Huntington, "The Clash of Civilizations?", Foreign Affairs, vara anului 1993, pp. 22-49. 9 Fraza citată de Winthrop este luată din Matei 5:14: "Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe munte nu poate fi ascunsă." Fragmentul a fost copiat din predica "Un model de milă creștinească" ținută de Winthrop la bordul vasului înaintea plecării puritanilor din Anglia. Odată ajunși în Massachusetts, Winthrop a început să
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
a doua zi calul se afla la poarta infidelului, care se grăbi să-i accepte favorul. Cui să-i fie aruncată piatra? Lui Venus mercenară din Cișmigiu sau celei aducătoare de câștig de la Șosea? Trebuie apoi citată grădina publică Bellevue, luminată a giórno joia și duminica, prevăzută cu o orchestră germană ce amintește de Musard, frecventată de femeile din înalta societate și de câteva demimondene elegante a căror prezență este tolerată; această grădină seamănă cu Mabille sau cu Château des fleurs
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
etajele de vegetație z.step. - zona stepei z.silvost. - zona silvostepei z.st. - zona stejarului se.go. subetajul gorunului se.fa. - subetajul fagului e.bo. - etajul boreal e.sa. - etajul subalpin e.a. - etajul alpin Indicii ecologici (după Ellemberg, 1974) L1-9 - lumina 1 plante de umbră plină 3 plante de umbră 5 - plante de semiumbră (cresc în lumină, dar suportă o umbrire moderată) 7 - plante de lumină, care suportă slab umbrirea 9 - plante de lumină plină T1-9 - temperatura 1 - plante răspândite în
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
după ce au tăiat-o cu săbiile, au dat de alte bălți. Au năzuit mai departe și i-au întâmpinat vânători de oameni care-i așteptau la locuri poruncite. Din toată armia aceea soarele de a doua zi nu a mai luminat decât ghemuri spârcuite. Unele au fugit cătră Ionășești la vadul Siretului și de acolo cătră Oblucița, altele s-au plecat ostașilor moldoveni. În unii prinși au lucrat crâncen paloșele răzășilor. Unii bei și feciori de bei au fost închinați lui
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
nu demult aprins un foc care acum părea că are de gînd să se stingă; fumul supărător care umplea odaia părea mai rece decît aerul curat, întocmai ca și ceața din mlaștinile noastre. Cîteva lumînări albe, așezate pe căminul înalt, luminau slab odaia, sau ar fi mai potrivit să spun că-i tulburau slab bezna. Camera era mare, ba aș putea spune că pe vremuri fusese chiar frumoasă, dar toate lucrurile care se zăreau erau acoperite cu praf și mucegai și
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]