11,805 matches
-
lui Stalin mâna pe comorile noastre. Nemții au încercat mai târziu să repare greșeala și să recupereze datele, pe care le-au bănuit când la ruși, când la englezi: războiul din 1941, Arnold Fast, operațiunea Bernhardt.“ „Arnold Fast?“, m-am mirat, „Prezumtivul programator orb? Nu fusese deja angajat de nemți, înainte să-l răpească englezii?“ „Ba da, opera pe Zuse, făcea codări și decriptări. Ce nu știi dumneata e că Fast era un agent dublu, angajat de MI 6. Povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ții minte, doar ea îți mai spunea Sandu.“ „Și cocoașa lui Petrișor? Ați infiltrat-o și pe ea?“ „Nu fi vulgar. Omul ăsta chiar are un handicap. Singurele infiltrații pe care le face sunt cu novocaină.“ „Și Cezar?“, m-am mirat, „Bidileanu?“ „Nebunii erau cei mai potriviți pentru operațiunea asta. Dădeau cel mai puțin de bănuit. Cine l-ar fi suspectat pe blândul și surescitatul Bidileanu că, la două zile, introduce în poeziile lui rapoarte cifrate despre obiectivul «Sanda»? Un artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-nceapă să se milogească.“ „O pățiți, credeți-mă pe cuvânt! Nu mai apucați să ieșiți de-aici!“ „Nu, zău? Poate ne spui și de ce?“ „Apocalipsa!“, a bâiguit scriitorul. Parcă intrase în transă. „Ăsta a luat-o pe-arătură...“, s-a mirat Mihnea. „Îi patinează biscuiții...“ „Nimic nu mai poate fi oprit...“ Tonul suna ciudat, vocea distorsionată: când milă, când frică, apoi iar furie și siguranță. Ceva nu era în regulă. „Să-i dau una?“, s-a interesat Mihnea. „Mai lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am hotărât să-i tai și ultimele speranțe. Mihnea zâmbea și el, rezemat de tocul ușii. Știam amândoi ce urmează. „Apropo de uitare. Ai uitat și tu un lucru, tovarășe ESCU sau cum ți-o fi spunând...“ „Cum?“, s-a mirat scriitorul, „Cine?“ „Iar face pe prostul!“, a oftat Mihnea. M-am apropiat și mai mult de prizonier. „Economia Minții e variabilă. Chiar tu ai zis-o.“ „Da. Și?“ „Și-asta înseamnă că jocul nu se încheie niciodată, că tranzacțiile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cele două secvențe: "N.B. Cotidianul 7 plus dezvăluie în ediția sa de sâmbătă diversiunea prin care ziarul de casă a lui Traian Băsescu, Evenimentul Zilei, a chemat prin SMS-uri populația Bucureștilor la o mineriadă în Piața Universității. Nu mă miră. Nu e întâia oară când portdrapelul presei prezervativ din România dovedește că e gata să încalce orice regulă a gazetăriei de dragul buzunarelor prea largi ale Familiei Ringier de la Zurich. Rămâne totuși întrebarea: de unde a avut Traian Băsescu bani pentru o
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
poate fi numită logica latinistă a periodizării trecutului românesc. Convenționalitatea inerentă a selecției "punctelor de sprijin" care alcătuiesc osatura temporală a istoriei face ca orice sistem de mapare a trecutului să fie posibil. În aceste condiții, nu trebuie să ne mire decizia lui A.T. Laurian (1853) de a folosi sistemul cronologic "ab Urbe condita" "de la fondarea Cetății", a Romei. Originea istoriei poporului român este plasată tocmai în 753 î.e.n., anul mitic al întemeierii Romei (1 a. R.). În concepția corifeului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
transpusă asiduu în literatura didactică cu atât mai zelos evidențiată de către facțiunea fanatică a naționalismului. Constatarea că manualele școlare colportează clișee auto-gratulatorii care îi prezintă pe români în eroica postură jertfelnică de apărători ai civilizațtiei apuse nu trebuie să ne mire, în lumina faptului că cele mai fine și pătrunzătoare spirite ale teologiei ortodoxe românești au contribuit din plin la confecționarea acestei onorante imagini de sine. Iată-l pe Stăniloae, cuprins de febricitatea naționalistă, ridicând poporul român la cea mai înaltă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
reușit să renunțe, însă pentru alții a fost mult prea târziu. O persoană care este cunoscută că ia droguri sau că a luat droguri este oarecum respinsă de societate. Lumea o privește altfel, se ferește de tine. Să nu te miri dacă nu iți vei găsi un loc de muncă. In fond, cine va angaja pe cineva care se droghează? Vreau să le spun celor care sunt pe punctul de a consuma droguri să nu facă acest lucru. Societatea îi va
„Fii conştient, nu dependent!”. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Dumitru Denisa Corina, Argeanu Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1978]
-
oricui, măcar din... prea multă imaginație. — O, iar ați nimerit la țanc, spuse repede tânărul blond, căci într-adevăr aproape greșesc, adică aproape nu-mi e deloc rudă sau îmi e de atât de departe, încât, zău, nu m-am mirat câtuși de puțin că atunci n-am primit răspuns acolo. Ați cheltuit degeaba banii cu francarea. Hm... măcar sunteți inocent și sincer, calități demne de toată lauda!... Hm... Dar pe generalul Epancin îl știm, și-l știm pentru că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
provenit din rândurile iuncherilor. Așa că, nu știu cum, și generăleasa Epancina se trage tot din prințesele Mâșkin, fiind și ea ultima în felul ei4... — He-he-he! Ultima în felul ei! He-he! Cum ați întors-o! spuse funcționarul chicotind. Râse și oacheșul. Blondul se miră întrucâtva de faptul că reușise să facă un calambur, de altfel destul de prost. — Imaginați-vă că am spus-o fără să mă gândesc la altceva, îl lămuri el, în sfârșit, cu mirare. Sigur că da, sigur că da, îl aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai multă importanță. — Da, dintre aceia, chiar dintre aceia, îl întrerupse repede, cu nerăbdare nepoliticoasă, negriciosul, care, de altfel, până atunci nu i se adresase niciodată funcționarului coșuros, ci, de la bun început, discutase numai cu prințul. — Da?... Cum așa? se miră funcționarul care încremenise cu ochii căscați; imediat pe fața lui începu să se compună o expresie de venerație și servilism, chiar de spaimă. Sunteți fiul acelui Semion Parfionovici Rogojin, cetățean de onoare prin naștere 5, care a murit acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi omorât negreșit! — L-ați supărat cu ceva? întrebă prințul, cercetându-l cu o curiozitate cumva specială pe milionarul îmbrăcat cu cojoc. Însă, deși și în milion, și în privința moștenirii putea fi ceva demn de atenție, pe prinț îl mai mira și-l mai interesa și altceva la drept vorbind, și Rogojin, cine știe de ce, și-l alesese cu plăcere pe prinț de interlocutor, deși părea să aibă nevoie de un tovarăș de discuție mai degrabă la modul automat; mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Hm! Și multă vreme ați binevoit să călătoriți? — Doar patru ani. De altfel, n-am stat decât aproape într-un singur loc, la țară. — V-ați dezobișnuit de felul în care trăim noi? Și asta-i adevărat. Crede-mă, mă mir și singur că n-am uitat să vorbesc rusește. Uite, discut acum cu dumneata și îmi zic: „Păi vorbesc bine“. Poate că de asta vorbesc atât de mult. Zău, de ieri am poftă să tot vorbesc rusește. — Hm! He! Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o cunoștea el și pe care de-abia o lăsase în luna iulie în sătucul Otradnoe. Reieși că această nouă femeie, în primul rând, știa și înțelegea neobișnuit de multe lucruri, atât de multe, încât Toțki fu nevoit să se mire profund, întrebându-se de unde o fi putut ea obține atâtea informații, însușindu-și noțiuni atât de precise. (Oare din biblioteca ei de domnișoară?) Pe deasupra, înțelegea foarte multe și din punct de vedere juridic și avea cunoștințe reale dacă nu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uneori gânduri ciudate prin minte, cum ar fi de pildă clipele când privea acești ochi: parcă presimțea în ei o beznă profundă și tainică. Privirea îndreptată spre el părea că-l pune în fața unei enigme. În ultimii doi ani se mirase adeseori de felul cum se schimba fața Nastasiei Filippovna, care devenea teribil de palidă și, ciudat, paloarea chiar o făcea și mai frumoasă. Toțki, care, ca toți gentlemenii care și-au făcut de cap la viața lor, tratase la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sau trei idei consecvente nu puteam lega. Așa mi se pare. Însă, după ce crizele se potoleau, deveneam iar sănătos și puternic, cum sunt acum. Mi-aduc aminte: tristețea din sufletul meu era insuportabilă; chiar îmi venea să plâng; mă tot miram și mă nelinișteam; mă deprima groaznic faptul că toate îmi erau străine; asta am înțeles-o. Ceea ce era străin mă ucidea. Mi-amintesc că din această beznă m-am trezit cu desăvârșire într-o seară, la Basel, tocmai când intram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru că nu există pe lume ceva mai frumos ca o păsărică. De fapt, toată lumea din sat s-a supărat pe mine mai mult din pricina unei întâmplări... iar Thibaut pur și simplu mă invidia; la început clătina din cap și se mira cum de înțeleg copiii totul de la mine, iar de la el aproape nimic, apoi a început să râdă de mine când i-am spus că amândoi n-o să fim în stare să-i învățăm nimic și că ei vor fi cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și crăpate. De fapt, nici înainte nu fusese frumoasă; doar ochii îi avea blânzi, buni, nevinovați. Era îngrozitor de tăcută. Odată, înainte de întâmplarea cu comis-voiajorul, pe când lucra ceva, a început brusc să cânte și mi-aduc aminte că toți s-au mirat și au început să râdă: „Marie cântă! Cum? Marie cântă!“ și ea s-a fâstâcit foarte tare și de-atunci n-a mai îngânat nici un cântec. Pe atunci oamenii încă o mai alintau, dar, după ce s-a întors bolnavă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amintindu-și iarăși întrebarea de mai înainte. — Și chiar nu vă e rușine? Doar nu sunteți așa cum ați vrut să păreți! Nu se poate una ca asta! strigă brusc prințul cu un reproș profund, pornit din inimă. Nastasia Filippovna se miră, râse, ascunzând parcă ceva sub zâmbetul ei, îl privi puțin încurcată pe Ganea și ieși din salon. Însă, înainte de a ajunge în antreu, se întoarse brusc, se apropie iute de Nina Alexandrovna, îi luă mâna și și-o duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iute, încât nimeni nu apucă să-și dea seama de ce se întorsese. Ceilalți n-au văzut decât că i-a șoptit ceva Ninei Alexandrovna și că, parcă, i-a sărutat mâna. Însă Varia văzuse și auzise totul și o urmări mirată din priviri. Ganea se dezmetici și se repezi s-o ajungă din urmă pe Nastasia Filippovna, însă aceasta ieșise deja din casă. O ajunse de-abia pe scări. — Nu mă conduceți! îi strigă ea. La revedere, pe diseară! Să veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așa? — Foarte rușinos. — Ei bine, atunci aflați că mă căsătoresc, după toate astea chiar neapărat o s-o fac. Adineaori mai stăteam la îndoială, dar acum nu! Nu mai spuneți nimic! Știu ce vreți să spuneți... Nu e ceea ce credeți. Mă miră extraordinara dumneavoastră siguranță... — În ce? Care siguranță? — În faptul că Nastasia Filippovna se va mărita neapărat cu dumneavoastră și că totul e deja hotărât; pe lângă asta, mă miră și siguranța pe care o aveți că, dacă nunta va avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spuneți nimic! Știu ce vreți să spuneți... Nu e ceea ce credeți. Mă miră extraordinara dumneavoastră siguranță... — În ce? Care siguranță? — În faptul că Nastasia Filippovna se va mărita neapărat cu dumneavoastră și că totul e deja hotărât; pe lângă asta, mă miră și siguranța pe care o aveți că, dacă nunta va avea loc, aceste șaptezeci de mii vă vor ajunge direct în buzunar. De altminteri, în povestea aceasta, multe lucruri îmi sunt necunoscute. Ganea se agită tare în direcția prințului. — Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să fiu caraghios. — Mi se pare, observă prințul cu băgare de seamă, că Nastasia Filippovna e inteligentă. La ce bun, presimțind acest chin, s-ar băga singură în capcană? Doar ar putea să se mărite și cu altcineva. Asta mă miră. — Păi tocmai aici e calculul! Nu știți totul, prințe... aici... mai e și... pe deasupra, ea e convinsă că o iubesc la nebunie, vă jur, și, știți, am toate motivele să bănuiesc că mă iubește, în felul ei, firește, adică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la Kars? Sau cum a început să vorbească omenește calul lui sur, lăturaș? Ajunge și într-un asemenea hal de decădere. Și pe Ganea îl umflă brusc râsul. — De ce vă uitați așa la mine? îl întrebă el pe prinț. — Mă mir că ați râs atât de sincer. Zău că încă mai râdeți ca un copil. Mai înainte ați venit ca să ne împăcăm și mi-ați zis: „Dacă vreți, vă sărut mâna“; ne-am fi împăcat exact ca niște copii. Deci, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-un cuvânt, trebuie negreșit și sunt obligat să vă introduc. Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin! — În clipa asta? Acum? Dar ați uitat... dădu prințul să înceapă. — Nimic, n-am uitat nimic, să mergem! Aici, pe scara asta superbă. Mă mir că lipsește ușierul, dar... e sărbătoare, și ușierul o fi plecat undeva. Încă nu l-au alungat pe bețivan. Acest Sokolovici îmi datorează tot norocul vieții și al carierei, numai mie îmi e obligat, dar... iată că am ajuns. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]