12,372 matches
-
mîna-i zglobie erau acum de două ori ininteligibile pentru clasă, felul în care se abandona complet propriei veselii se dovedea irezistibil. Cînd, în sfîrșit, se declara învins, studenții lui erau în delir. Aici înțelegem foarte clar semnificația celor două componente narative esențiale, notate în primul capitol: povestitorul și povestea. În timp ce Pnin însuși este absorbit de umorul aparent devastator al textelor, amuzamentul studenților ce formează auditoriul derivă în exclusivitate din spectacolul fascinant dat de povestitor. Și, înglobînd cele două aspecte, mai avem
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să-l înlocuiască cu cel de „orientare”, dacă îi este de vreun folos. Marea problemă provocată de termenul „punct de vedere” constă în aceea că nu întreprinde nimic pentru a descuraja îmbinarea și confuzia a două aspecte distincte din practica narativă: 1. Orientarea: de unde se povestește ceea ce se povestește. 2. Persoana: sursa imediată și autoritatea tuturor „cuvintelor” folosite în relatare. Ceea ce se poate rezuma la două întrebări distincte: „Cine este cel care vede?” și „Cine este cel care vorbește?” După cum s-
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și autoritatea tuturor cuvintelor folosite în povestire. În primul caz este vorba despre focalizare, în cel de-al doilea de narație, iar acesta din urmă va fi subiectul la care mă întorc acum. Problema de a specifica exact cîte instanțe narative opționale sau obligatorii sînt implicate în procesul de narare poate deveni foarte complicată. Schema general acceptată de naratologi este următoarea (vezi Chatman, 1978: 151). În cercetarea lui Chatman, autorul real și cititorul real sînt lăsați la o parte, sub pretextul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
foarte complicată. Schema general acceptată de naratologi este următoarea (vezi Chatman, 1978: 151). În cercetarea lui Chatman, autorul real și cititorul real sînt lăsați la o parte, sub pretextul că contrapunerile lor „implicate” funcționează ca substitute în procesul de transmisie narativă. Mai mult decît atît, Chatman susține că perechea narator-naratar reprezintă poziții opționale. Voi propune o alternativă simplificată care sper să nu ignore posibilele complexități; voi argumenta că, în pofida unei relevanțe potențiale a constructelor „autor implicat”, „naratar”, „cititor implicat”, cele trei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mult decît atît, Chatman susține că perechea narator-naratar reprezintă poziții opționale. Voi propune o alternativă simplificată care sper să nu ignore posibilele complexități; voi argumenta că, în pofida unei relevanțe potențiale a constructelor „autor implicat”, „naratar”, „cititor implicat”, cele trei roluri narative principale în procesul de transmisie narativă sînt: autorul, naratorul și cititorul. Nu este întîmplător că din cele șase roluri dezbătute în studiile de naratologie, acestea trei sînt cele mai des întîlnite la suprafața textelor narrative, și sînt primele care ne
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
perechea narator-naratar reprezintă poziții opționale. Voi propune o alternativă simplificată care sper să nu ignore posibilele complexități; voi argumenta că, în pofida unei relevanțe potențiale a constructelor „autor implicat”, „naratar”, „cititor implicat”, cele trei roluri narative principale în procesul de transmisie narativă sînt: autorul, naratorul și cititorul. Nu este întîmplător că din cele șase roluri dezbătute în studiile de naratologie, acestea trei sînt cele mai des întîlnite la suprafața textelor narrative, și sînt primele care ne vin în minte cînd ne gîndim
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
implicat pe care tocmai a extras-o din text - de ce ar mai construi un astfel de narator, de ce ar scrie lucrurile pe care le scrie, în felul cum le scrie? Un autor implicat poate fi transpus retrospectiv într-un text narativ sau într-un altfel de text. În cazul narațiunilor literare, imaginea autorului implicat pe care cititorul o dezvoltă tinde în practică să aibă de-a face cu intenția autorului. Avem un răspuns la întrebarea cititorului: „Ce fel de persoană ar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
această versiune nu este însuși autorul; ar putea fi chiar o imagine pe care autorul real o respinge cu vehemență, sau care este fie flatantă, fie disprețuitoare. Nu este totuși clar dacă autorul implicat reprezintă un nivel distinct în structura narativă. Putem utiliza acest concept pentru a ne referi la imaginea lui Faulkner extrasă din Zgomotul și Furia (cu siguranță, una foarte diferită de cea din The Reivers) sau putem la fel de bine să operăm o distincție asemănătoare și în cazul lui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a unei persoane. Pe scurt, imaginile pe care le avem despre autori sînt întotdeauna contrafăcute, așa încît toți autorii devin, dacă îi putem numi astfel, „autori deduși”. Dar avem capacitatea și ar trebui să separăm aceste imagini de realitatea producției narative auctoriale: chiar dacă ar putea fi importante în receptarea narațiunii și în teoria critică, ele sînt irelevante pentru producția narativă. Autorul implicat are un rol real în procesul narativ, ca produs al receptorului, dar nu este unul principal sau măcar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dacă îi putem numi astfel, „autori deduși”. Dar avem capacitatea și ar trebui să separăm aceste imagini de realitatea producției narative auctoriale: chiar dacă ar putea fi importante în receptarea narațiunii și în teoria critică, ele sînt irelevante pentru producția narativă. Autorul implicat are un rol real în procesul narativ, ca produs al receptorului, dar nu este unul principal sau măcar necesar în transmiterea narațiunii. Este o proiecție rezultată din procesul de decodare, nu un stadiu real de proiectare în zona
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
capacitatea și ar trebui să separăm aceste imagini de realitatea producției narative auctoriale: chiar dacă ar putea fi importante în receptarea narațiunii și în teoria critică, ele sînt irelevante pentru producția narativă. Autorul implicat are un rol real în procesul narativ, ca produs al receptorului, dar nu este unul principal sau măcar necesar în transmiterea narațiunii. Este o proiecție rezultată din procesul de decodare, nu un stadiu real de proiectare în zona codificării. 3.6.2. Naratari și cititori implicați În timp ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
produs al receptorului, dar nu este unul principal sau măcar necesar în transmiterea narațiunii. Este o proiecție rezultată din procesul de decodare, nu un stadiu real de proiectare în zona codificării. 3.6.2. Naratari și cititori implicați În timp ce transmisia narativă se poate axa pe autor și narator, în mod similar, receptarea ar trebui să recunoască cititorul ca participant esențial, iar naratarul și cititorul implicat, ca participanți secundari. Naratarul este o persoană, implicată sau detașată de evenimentele narațiunii, căruia naratorul i
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
directă, ar trebui să fie risipită, bineînțeles, de vorbele atribuite acestei doamne fictive. În toate aceste cazuri, ca și în altele, rolul naratarului nu reprezintă o parte fundamentală în structura de bază a narațiunii, ci un procedeu integrat în strategia narativă. În toate situațiile menționate mai sus - și, de fapt, aproape întotdeauna - naratarului i se adresează un narator intradiegetic, adică nu naratorul narațiunii, în sensul de bază al cuvîntului (sursa sau agentul a tot ce este narat). După cum spune Bal despre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care textul îl are în vedere ca public. Inferențele și stereotipurile sînt angajate în poziționarea oricărui cititor implicat vizat de text. De obicei, ne simțim pe un teren mai sigur dacă schițăm trăsăturile unui astfel de cititor implicat în texte narative ce sînt prin esența lor mai degrabă generale și care, cu toate că sînt plăcute, nu se bucură de tot respectul nostru. Este astfel mai ușor să schițezi identitatea și valorile cititorului implicat vizat de romanele unor autori precum Barbara Bradford Taylor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Ong (1975), publicul autorului este întotdeauna imaginar, o țintă temporară convenibilă. Cititorii reali și publicul real pot percepe narațiunile într-un mod imprevizibil, din puncte de vedere diferite, și pot chiar vedea cu totul alți autori. 3.7. Tipologia modurilor narative (după Simpson) Critica literară folosește o paletă bogată de termeni bine definiți pentru a distinge între diferitele tipuri de narator și, prin extensie, tipurile de narație. Mulți dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
aproape de comicul vulgar decît de sinistru. Modelul lui Simpson contribuie la o analiză mai sistematică a acestor diferențe. Metoda propusă de el determină studierea narației din punct de vedere gramatical și analiza în amănunt a gradului în care diferitele instanțe narative sînt exprimate de aspectele gramaticale concrete care se regăsesc în structura lor. Conținutul acestui capitol se află așadar în continuarea tendinței de gramatizare a intrigii de la sfîrșitul capitolului precedent (2.6): modelul lui Simpson evaluează măsura în care se poate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a două sau mai multe personaje văzute cu detașare; ea poate descrie doar actele unei singure persoane, dar dintr-o perspectivă detașată, în care, sugerez eu, acea persoană este tratată ca ei/ele. Al doilea criteriu, care se aplică modurilor narative și în funcție de care Simpson propune din nou trei categorii majore, se referă la modalitate și evaluare, un subiect complex pe care nu îl vom dezvolta în acest capitol (cititorul va găsi numeroase referințe în acest sens, inclusiv în studiul lui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care redau gîndurile, senzațiile și reacțiile unui personaj („a observat că...; s-a mîhnit din cauză că...”), denumite colectiv verba sentiendi.. Un fragment de narațiune în care se regăsesc unele dintre aceste elemente este, asemenea celui din Jane Eyre, într-o modalitate narativă evident pozitivă, implicînd aparenta participare a naratorului și entuziasmul său în privința istoriei pe care o înșiră, încrederea în propriile puteri și controlul asupra materialului narativ - care îi aparține. De asemenea, un astfel de fragment va fi de cele mai multe
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se regăsesc unele dintre aceste elemente este, asemenea celui din Jane Eyre, într-o modalitate narativă evident pozitivă, implicînd aparenta participare a naratorului și entuziasmul său în privința istoriei pe care o înșiră, încrederea în propriile puteri și controlul asupra materialului narativ - care îi aparține. De asemenea, un astfel de fragment va fi de cele mai multe ori caracterizat de o trecere în plan secund sau chiar de o absență totală a modalității epistemice și a cuvintelor de distanțare (acești termeni vor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de tipul „Este foarte (im)probabil ca...”, precum și mijloace mai idiomatice: „Fără discuție ,Tony și nu altcineva a luat bicicleta”. De asemenea, pot fi folosite verbe indicînd „cogniția speculativă”: „a presupune”, „a-și imagina” etc. Pe lîngă acestea, fragmentele narative cu modalitate negativă conțin o serie de construcții referitoare la percepția umană („Este evident că... Evident...” și, tot așa, cu parteneri adjectivali/adverbiali: „clar”, „evident”, „aparent”, „pare-se” și multe altele). În mod la fel de previzibil, narațiunea va conține puține fraze
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ale unui anumit fragment scris în cîteva dintre modalitățile și stilurile menționate mai sus. Unele dintre aceste transpuneri sînt ușor de înfăptuit, pe cînd altele sînt aproape imposibile, aceste diferențe fiind ele însele instructive. Astfel, arăta Simpson, transpunerile unui fragment narativ între versiunile A, B(N) și B(R), păstrînd aceeași modalitate sau menținînd lipsa ei, se realizează direct. Așadar, transpunerea între ceea ce eu am numit narație-eu, narație-ei/ele și narație- el/ea, respectînd, de exemplu, modalitatea pozitivă a originalului însă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
relatări neutre (non- modalizate) într-una modalizată (pozitivă sau negativă) poate fi realizată, dar operațiunea inversă este imposibilă, deoarece trecerea din relatarea pozitivă, cu abandonarea limbajului subiectiv și modalizat, în cea neutră ar duce la crearea de goluri în pasajul narativ, făcîndu-l incoerent. Aceasta, din pricină că multe din trăsăturile pe care le-am identificat ca purtătoare de nuanțe naratoriale pozitive sau negative nu mai au acest rol, ci și pe acela de parte constitutivă a pasajelor în care sînt incluse. Să analizăm
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Genette. Cărțile publicate de Chatman (1978 și 1990) conțin lungi dezbateri stimulative asupra acestor subiecte și ale altora asemănătoare, însoțite din plin de exemplificări din filme și texte literare. La Verdonk&Weber (1995) găsim multe studii stilistice interesante de proză narativă. Pentru precedenta directă a schemei modurilor narative realizată de Simpson, vezi Capitolul 9 din Fowler (1986) care se încheie cu o scurtă analiză a schimbărilor de perspectivă - și a funcțiilor lor - într-o scenă decisivă din romanul lui Mervyn Peake
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
1990) conțin lungi dezbateri stimulative asupra acestor subiecte și ale altora asemănătoare, însoțite din plin de exemplificări din filme și texte literare. La Verdonk&Weber (1995) găsim multe studii stilistice interesante de proză narativă. Pentru precedenta directă a schemei modurilor narative realizată de Simpson, vezi Capitolul 9 din Fowler (1986) care se încheie cu o scurtă analiză a schimbărilor de perspectivă - și a funcțiilor lor - într-o scenă decisivă din romanul lui Mervyn Peake, Titus Groan. Printre cele mai avansate și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de Simpson (1993). Acest capitol a lăsat complet deoparte problema mereu controversată a povestirii la persoana a II-a; recomandăm o ediție specială dedicată subiectului, publicată de Fludernik într-un număr special din revista Style (28:3). 4 Articularea textului narativ II Personaj, mediu înconjurător, suspans, film 4.1. Personajul Personajul și tot ceea ce presupune el relativ la sondarea gîndurilor unei alterități imaginate și nu în ultimul rînd a unicității motivelor și diferenței de viziune prezintă probabil cea mai puternică atracție
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]