10,006 matches
-
, Brașov), traducătoare. Este fiica poetului Szemlér Ferenc. După absolvirea Liceului de Muzică din orașul natal (1953), urmează Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1954-1959), lucrând apoi în redacția revistei clujene „Utunk” (1959-1962), la săptămânalul brașovean „Új Idö” (1963-1966), la „Művelödés” (1967-1968) și ulterior la „Brassói Lapok”. Debutează cu poezie în „Utunk” (1958), fiind prezentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
Severin, ca director al Școlii Normale. Condamnat la moarte de autoritățile germane de ocupație, pentru că admisese ca unul dintre elevi să tipărească o poezie patriotică, pedeapsa îi este comutată în muncă silnică. După război, va fi ales senator din partea ținuturilor natale. B. este unul dintre pedagogii de seamă ai României moderne. Autor, în 1878, al unui apreciat manual de pedagogie practică, a tipărit numeroase cărți de specialitate. Scrie într-o limbă literară de o surprinzătoare plasticitate și de o savoare aparte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]
-
pseudonim al lui Dan Constantinoiu; 11.X.1952, Bertea, j. Prahova - 24.III.1990, Slănic, j. Prahova), poet și prozator. Este fiul Mariei (n. Căldură) și al lui Ion Constantinoiu, țărani. D. a frecventat școala primară și gimnaziul în localitatea natală. Elev, din 1967, al unei școli profesionale de construcții, lucrează pe un șantier și urmează cursul seral al Liceului „C. Dobrogeanu-Gherea” din Ploiești. După stagiul militar revine pe șantier ca mecanic de utilaje, apoi trece în învățământ, ca învățător la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
MĂCIUCĂ, Constantin (13.X.1927, Iași, j. Gorj), istoric literar și teatrolog. Este fiul Marinei (n. Negrea) și al lui Sebastian Măciucă, țărani. Urmează școala primară în satul natal, apoi liceul la Târgu Jiu. În 1950 termină cursurile Facultății de Filologie a Universității din București și lucrează un an ca asistent la Catedra de lingvistică. Din 1951 funcționează în sistemul editorial ca redactor, director de editură (1964-1968), coordonator al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
, Eugen (28.XI.1941, Râmnicu Vâlcea), critic și istoric literar, eseist. Este fiul Mariei (n. Popescu) și al lui Nicolae Negrici, ofițer. Absolvind în 1959 liceul din orașul natal, se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1964. Intrând în învățământ, la Institutul Pedagogic, apoi la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova, parcurge toate treptele didactice, fiind și decan (1983-1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
târziu al luptei de clasă la țară mai întâlnim doar în stingherul Comoara din Vadul Vechi, realizat de Victor Iliu în 1964. Aproape de soare (1961) introduce o temă propagandis tică nouă : tânărul țăran Petre (Florin Piersic), care își părăsește satul natal pentru a munci într- un mare combinat sau pe un mare șantier. Opunându-se presiunii Kremlinului de a menține România în stadiul de țară „eminamente agricolă”, regimul Dej încurajează migrația de la sat la oraș, transformarea unei părți a țărănimii în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
transformarea unei părți a țărănimii în clasă muncitoare, în cadrul procesului de industrializare. Ca și Petre, țăranul moț Mihai (Sebastian Papaiani) vrea să părăsească la un moment dat marele șantier pe care lucrează și să revină, cu banii câștigați, în satul natal, dar colectivul îl determină să rămână - Partea ta de vină (1963). Poveste sentimentală (1961) inaugurează un curent invers, care va fi promovat cu insistență în filmele anilor ’70 și ’80 : părăsirea orașului de către ingineri, medici, profesori în favoarea unor zone rurale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
muncă. Din aceste cauze, la sfârșitul anilor ’50 are loc o adevărată migrație de la sat spre zone industriale și urbane încurajată de propaganda de partid. Aproape de soare este un cap de serie al filmelor cu flăcăi țărani care părăsesc satul natal pentru a lucra într-o fabrică. Petre Orșa, țăranul venit din satul lui de munte ca să ajungă oțelar la Hunedoara, este interpretat de un Florin Piersic debordând de energie. Începe ca lopătar la gura furnalului și ajunge într-un timp
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aflat în fața ștreangului, Bologa îl regăsește, pas cu pas, pe Dumnezeu. Discuțiile pe care le are cu preotul Constantin Boteanu, prietenul din copilărie devenit duhovnicul său, sunt eliminate în film. Momentul vizual, emblematic în carte, în care, întors în Parva natală, își plimbă privirea de la crucea cu reflexe aurii de pe turnul bisericii, ale cărei raze „ar fi încercat să-l sfideze sau să-l dojenească”, la „piatra aurită din cimitirul de lângă biserică, însemnând mormântul și amintirea tatălui său”, cel care îi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
înalte culmi. Saveta se duce în oraș, loc al viciului și perdiției, de unde se întoarce lămurită și se apucă de treabă lângă soț. Același mesaj apare în Sper să ne mai vedem, inginer hidroenergetician se întoarce să lucreze în satul natal, sau în Mireasma ploilor târzii, om de știință revenit și el la casa părintească. Și mai apăsat e pus pe ecran în Acasă - Petre Vârlan e muncitor pe un șantier de construcții și se întoarce să lucreze în agricultură. Cauza
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
, Aurel (14.IX.1941, Tritenii de Sus, j. Cluj), prozator și publicist. Este fiul Ludovicăi și al lui Simion Podaru, țărani. Face școala elementară în localitatea natală, liceul la Turda, după care urmează Institutul Agronomic din Cluj, absolvindu-l în 1964. Lucrează în agricultură, la Ripiceni, în județul Botoșani (1964-1966), și la Gherla (1967). Ulterior este profesor la Școala Profesională de Mecanici Agricoli din Beclean, apoi, tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288858_a_290187]
-
interviuri bine realizate, cu întrebări penetrante, iscoditoare, grupate în Exerciții la microfon (1996), caută să fixeze, în primul rând prin selectarea interlocutorilor, portretul unei epoci, în detaliile ei particulare. Pe de altă parte, din preocuparea pentru tradițiile culturale ale zonei natale se naște o lucrare precum Teodor Murășanu, un poet care-a trăit demult... (1998). SCRIERI: O fotografie veche, înrămată, pref. Radu Mareș, Cluj-Napoca, 1994; Exerciții la microfon, Cluj-Napoca, 1996; Teodor Murășanu, un poet care-a trăit demult..., Cluj-Napoca, 1998; Chef
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288858_a_290187]
-
, Domițian (11.I.1935, Copru, j. Cluj), critic literar. Este fiul Veturiei (n. Mureșan) și al Vasile Cesereanu, preot. Urmează școala primară în satul natal, apoi gimnaziul la Bistrița și liceul la Năsăud, absolvit în 1953, când se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București (pe care o termină în 1958). A lucrat ca redactor la „Tribuna” (1959-1960), secretar literar la Teatrul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
se numără nume importante ale medicinii și vieții academice românești. Va refuza, succesiv, postul de profesor la Facultatea de medicină din Fribourg (Elveția) și apoi postul de profesor la Paris în 107 după retragerea profesorului Lancereaux. Retras în Bucureștiul său natal (foto pg. 24 sus), va organiza catedra de Fiziologie a Facultății de Medicină Carol Davila (a cărei fondator este) și micul său laborator pe care-l organizează și dotează la standardele epocii. Nu va mai părăsi Bucureștiul decât în 101
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ȘERBĂNESCU, Theodor (29.XII.1839, Tecuci - 2.VII.1901, Brăila), poet. Era unul din cei optsprezece copii ai Smarandei și ai boiernașului Eni Șerban, devenit Șerbănescu. A urmat școala primară în orașul natal și Academia Mihăileană din Iași. Elev al Școlii Militare din același oraș, a terminat-o în 1861. Fire boemă, recalcitrantă față de rigorile vieții militare, mai ales din cauza piedicilor pe care aceasta le punea escapadelor sentimentale, poetul demisionează în 1873, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
, Efim (17.V.1944, Măgurele, j. Ungheni), poet. Este fiul Elisabetei (n. Cigoreanu) și al lui Constantin Tarlapan, țărani. Învață întâi în satul natal, urmează liceul la Cornești, județul Bălți (1957-1962), ziaristica la Universitatea de Stat din Chișinău (1962-1970) și frecventează cursuri de literatură la Institutul „Maxim Gorki” din Moscova (1985-1987). Va lucra ca redactor la ziarul „Viața satului” (1969-1971), Radio Chișinău (1971-1974), Editura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
XII.1894, Râmnicu Sărat - 17.I.1977, București), critic literar. Este al doilea dintre cei trei copii ai Demetrei (n. Ionescu) și ai lui Iordache Constantinescu, subchirurg. Primii ani de învățătură i-a făcut la școala „Vasile Boerescu” din orașul natal, unde urmează și gimnaziul (1902-1910). Devine apoi elev al Liceului „Unirea” din Focșani (1910-1914). Anii petrecuți în cursul liceal superior îi dau prilejul să citească mult și debutează cu o schiță în „Revista noastră” (1914), periodic scos de elevii liceului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
în familie, era la antipodul soției sale, Cleopatra, fiică a moșierului Nicorescu, sensibilă și cultivată. Întâiul lor născut (va fi urmat de trei surori, dintre care două, Florica și Alice, devin actrițe la Paris), C. face școala primară în orașul natal. Va fi avut preceptori și acasă, căci la nouă ani citea din clasicii francezi. Târziu, mărturisea că ar fi urmat ciclul secundar în șapte orașe, dar între 1892 și 1898 este intern la Colegiul „Sf. Sava” din București. Aici este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
, Andrei (pseudonim al lui Nicolae Ioana; 24.V.1953, Moreni), critic literar și prozator. Este fiul Ilenei și al lui Vasile Ioana, muncitori. Urmează școala elementară și liceul în orașul natal, absolvind în 1972, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvită în l978. Este doctor în filologie din 1995, cu o teză despre Marin Preda. Lucrează ca profesor în diferite școli din județul Dâmbovița (1978-1990), ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
REBREANU, Vasile (11.XI.1934, Florești, j. Bistrița-Năsăud - 28.IV.2006, București), prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Georgetei (n. Ilișiu) și al lui Ștefan Rebreanu, țărani. Face școala primară în satul natal, urmând apoi Liceul „George Coșbuc” din Năsăud (1944-1952) și Facultatea de Filologie la București (1952-1957). Va lucra ca redactor, apoi ca șef de secție la revista „Tribuna” din Cluj. În 1969 este numit director al Studioului de Radio-Televiziune Cluj, funcție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
, Călina (30.IV.1953, Slobozia Mare, j. Cahul), poetă. T. (al cărei prenume la naștere era Aculina) este fiica Ecaterinei (n. Culeva) și a lui Vasile Trifan, țărani. Urmează școala generală și liceul în localitatea natală, apoi Facultatea de Biblioteconomie și Bibliografie a Universității de Stat din Chișinău, absolvită în 1976. A fost bibliograf-șef la Universitate (1976- 1988), colaboratoare la Colegiul pentru Traduceri și Relații Literare (1989-1990), redactor literar la „Glasul națiunii” (1990-1991), cercetătoare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290273_a_291602]
-
IVĂNESCU, Alexandru (17.III.1924, Cinișeuți, j. Orhei), poet și traducător. Începe școala în satul natal, dar familia este obligată să plece în refugiu, iar I. își continuă studiile la Craiova, unde își dă și bacalaureatul. Între 1944 și 1950 urmează Facultatea de Medicină din București. Până în 1958 este medic militar, apoi medic internist și psihiatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
, Nicolae-Paul (3. VII. 1923, Caracal), prozator. Este fiul Anei (n. Kakassy) și al lui Mihail M. Mihail, funcționar. Urmează școala primară în orașul natal, iar între 1934 și 1938, ca bursier al Colegiului „Sf. Sava”, prima parte a gimnaziului la București. Continuă liceul la Caracal (1938-1942), susținându-și bacalaureatul la Râmnicu Vâlcea. Din 1942 devine - în paralel - elev al Școlii Militare de Ofițeri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
din edificul filosofiei politice ridicat de Jean-Jacques Rousseau (pe care îl și citează expres, la pagina 23). Patriotismul este definit general ca fiind iubirea țării în care indivizii s-au născut și crescut. Acest sentiment de atașament afectiv față de țara natală este o constantă antropologică, în sensul că pare a avea universalitate umană, fiind la fel de natural "ca și iubirea de mumă și de tată" (Aaron, 1843, p. 1). Totuși, în ciuda aparenței de naturalețe, patriotismul este cauzat de simpla obișnuință, de efectul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
avea universalitate umană, fiind la fel de natural "ca și iubirea de mumă și de tată" (Aaron, 1843, p. 1). Totuși, în ciuda aparenței de naturalețe, patriotismul este cauzat de simpla obișnuință, de efectul expunerii sistematice la obiceiurile, tradițiile, limba etc. specifice meleagurilor natale. Chiar dacă are statutul unei universale umane, patriotismul poate și trebuie să fie defalcat în două categorii diferite ierarhic: i) un patriotism primitiv sau tribal, care presupune "numai o iubire patologică" de nație, care se găsește inclusiv la "dobitoace" (sic!) (p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]