9,529 matches
-
propus de România urma să fie primul luat în discuție, ceea ce pentru delegația română constituia o poziție de un cert avantaj. Finlanda ne-a întâmpinat cu o vreme mohorâtă, încețoșată și umedă. La aceasta se adăugau scurtimea zilelor și nopțile nesfârșite. De fapt, zilele erau un fel de amurguri cenușii, o luminozitate aproximativă cernându-se cu zgârcenie dinspre cerul plumburiu. Iluminatul public funcționa incontinuu. La fel, în spațiile de lucru, becurile și tuburile de neon rămâneau tot timpul aprinse. Ni se
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a eșecului s]u și dep]șind nevoia de a înl]tură rațiunea și de a testa limitele impuse de porunca divin]. Povestea lui Adam reflect] întregul potențial al binelui și al r]ului deja existent în ființă uman] și nesfârșita șaga a reacției umane în fața revelației divine pe tot parcursul istoriei. Această exemplific] lupta permanent] din sânul umanit]ții pentru a descoperi calea spre acțiuni echilibrate și spre supunerea în fața criteriilor divine. În acest sens, cuvantul islam înseamn] revelația originar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiilor acceptate de morală autoritar] reprezentau aspirațiile unei populații europene din ce in ce mai diversificate, măi încrez]toare în sine și mai culte, dar viața public] de atunci avea nevoie de principii pe care Montaigne nu le-a oferit. R]zboaie crunte și nesfârșite au evidențiat nevoia de modalit]ți pașnice de rezolvare a disputelor politice. Creștinismul nu mai putea oferi aceste soluții, de vreme ce protestantismul sfâșiase Europa într-un asemenea mod încât un acord asupra preceptelor acestei religii istorice era imposibil. Deși religia era
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teorie natural] a dreptului susține c] aspectul cel mai important este în concordant] cu legile naturii. Diferite alte teorii propun că importante aspecte precum libertatea omului, solidaritatea social], evoluția autonom] a naturii sau o combinație a acestora. Posibilit]țile sunt nesfârșite, dat fiind faptul c] singură constrângere general recunoscut] este aceea c] pentru a avea valoare, o stare nu trebuie s] caracterizeze un anume individ sau o anumit] situație; trebuie s] fie o stare universal], capabil] de a fi atins] oriunde
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-i așa, toate "animalele" erau egale, numai ca unele erau mai egale decât altele (vezi Orwell, 2002). Povestea mașinilor cu "numere mici" sau a duminicilor pare și impare. Povestea partidului unic și a conducătorului providențial; cultul personalității și povestea repetițiilor nesfârșite pe străzi și stadioane, pentru că totul trebuia să fie perfect pentru întâmpinarea tovarășului și tovarășei. Povestea colectivizării și a proprietății de stat, care citită altfel înseamnă povestea proprietății tuturor, adică a nimănui. Povestea economiilor făcute de stat în scopul nebuniei
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
elementul-cheie în filosofia postmodernă este "revoluția lingvistică". Unii postmoderniști preiau ipoteza Shapir-Whorf, conform căreia modul în care "vorbim" despre lume ne modelează weltanschauung-ul, adică felul în care o înțelegem, o experimentăm sau o trăim. Orice afirmație conține un număr nesfârșit de sensuri, deci există o multitudine de feluri de a vedea și trăi lumea: Nu există semnificație ultimă pentru un anume semn, sens unitar al unui text sau interpretare ce poate fi privită ca fiind superioară alteia" (Latour, 1988: 182-3
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
tînjește după intrarea la Conservator și se și pregătește pentru asta. Motivațiile lui mai mult îngînate îl fac să încerce, alternativ, stări de jenă și de amuzament: ce să fac, acasă-i greu, sîntem mulți, trebuie să mă... produc! Reia nesfîrșitul recital în care disting piese antologice ale instrumentului, executate cu o acuitate care denotă, sigur, vocația. Din cînd în cînd, se poticnește, se uită la mine îmbujorîndu-se și se autotaxează: am greșit! După care reia pasajul. Cu aceeași jenă, îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din cea mai nouă generație afirmată. Înainte de orice, meserie bine deprinsă. E chiar o demonstrație ritoasă de probitate. Cu nimic sub ce s-a practicat în atelierele academiei antebelice. O certitudine: pictura noastră, constant, pe mîini bune. Au dispărut cîrdurile nesfîrșite de oameni ai muncii, veniți, după '90, la regalul Peleș, să vadă unde-au locuit... Ceaușeștii. I-au uitat proletarii pe Pingelică și pe Samantha. Istoria cinică. Acum, castelu-i iar liniștit și reintegrat suveran în istoria lui autentică. Sub privirea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
largi populare, pînă mai ieri trecînd încolonate prin fața tribunelor, sau desenînd, pe stadioane, cu propriile trupuri, emblemele național-comunismului, ci cîteva figuri temerare ale vechii și nobilei Românii. Nu masele de oameni ai muncii au dat piept cu mineriadele și cu nesfîrșitele cohorte de slugi ale dictaturii cu degetul pe trăgaci zi și noapte, ci cîțiva bărbați de impozantă ținută. Ce reconfortante sînt (și acum) imaginile cu țigara Kent din care trăgea, degajat, Coposu, cu briantul papion purtat, dezivolt-emblematic, de Rațiu. Imagini
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
definit/ definesc statul român modern. Culmea e că talciocul ăsta rău-mirositor se confundă cu străvechea sărbătoare a Sfintei. Dacă din veac, mult cucernica procesiune s-a consumat în taina credinței, oferindu-se sufletelor noastre ca o mereu reînnoită epifanie, șirurile nesfîrșite mișcîndu-se în tăcere pe lîngă voievodalele ziduri și portaluri, pînă în preajma sfintelor moaște, iată că, pe an ce trece, sărbătoarea își pierde sensul primar și devine inversul ei: prilej de vulgaritate și de blasfemie. Dacă pînă acum administrația a păstrat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am zis (un pic argotic, nu-i așa?) noi, înrăiții melomani, vineri seara, cînd pe scena Filarmonicii a aterizat superba nălucă. Aterizat: pentru că peste marea orchestră, peste sala arhiplină a planat întîi calm și prevenitor, după care s-a înclinat nesfîrșit fîlfîita arătare, ieșită chiar atunci din cețuri beowulfe și menită a ne induce transa ședinței de hipnoză. Nu mai văzuserăm așa ceva. Nu ne aducem aminte să mai fi văzut așa ceva. Se perindaseră o viață aici, în fața ochilor noștri curioși, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
referă.192 Enunțul, odată arătând starea de descoperire a unei ființări, capătă o proprietate nefirească: el menține această ființare în stare descoperită. În termenii filosofiei clasice, odată descoperit un adevăr exprimat printr-un enunț adevărat acesta își păstrează valabilitatea la nesfârșit. Faptul acesta poate fi admis din perspectivă existențială, atâta vreme cât termenul "existențial" are în conținutul său ideea de finit (omului este "ființă finită"), iar Heidegger accentuează această idee, condiționând absolut adevărul de Dasein. Ceea ce nu mai poate fi admis, din perspectivă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
toamna a venit cu o frânghie aurie și le va duce pe lumea cealaltă, pe o câmpie: Toamnă, toamnă, Cui ne dai ? Minunatul nostru grai Ne va încălzi natura ! Alina Sfetcu TOAMNA Este toamnă. Frunzele cad neîncetat, formând un covor nesfârșit, multicolor. Splendoarea lor târzie, în lumina sonoră a celor din urmă zile cu soare, mă poartă într-o lume mai puțin cunoscută. Unde ajunsesem nu știu, dar știu că și acolo era toamnă. Mă plimbam și din inima pădurii a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
se ridică sus pe cer, luminînd cu strălucirea ei palidă întreaga câmpie. Imediat, siluetele nemișcate ale pinilor se detașează net, apa unui râu aruncând reflexe argintii înspre sălciile de pe mal, în timp ce, pe malul opus, cîmpia pare să se întindă la nesfârșit. Bogăția de plante face să existe și o bogăție de insecte și animale. Te surprinde mai ales abundența insectelor și păsărilor ; pretutindeni vezi fluturi, gândaci, bondari și greieri. În pădure cântă pițigoiul cu notele sale curioase. Ce plăcut este ca
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
supraîncărcate, m-am dus grăbită la culcare. În câteva minute, marile aripi ale fanteziei m-au luat și m-au dus într-un ținut necunoscut. Totul semăna cu un imens templu. Era soarele amiezii. Mă aflam în mijlocul unor ținuturi păduroase, nesfârșite ce se desfășurau în zarea înaltă împreună cu toate culmile unice în blânda lor arcuire, cu piscurile albe ce stau cu coamele lor în lumină și cu brâie de umbre pe la încheieturi. Aici, în vârful acestor munți care și-au dezbrăcat
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
visul american suferă. Copii americanilor bogați cresc În lux, se simt Îndreptățiți să fie fericiți și sunt mai puțin Înclinați să muncească din greu, să facă sacrificii și să facă ceva cu viața lor. Pentru ei, visul american este o nesfârșită căutare a plăcerii de moment, lipsită de orice țel mai Înalt În viață. Pentru acei americani care cred Încă În promisiunea americană și care au făcut toate eforturile pentru a-și Îmbunătăți situația și a reuși, cu unicul rezultat de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În urmă. Tânărul tocmai se Întorsese din prima lui vizita În Statele Unite ale Americii și l-am Întrebat ce i-a plăcut cel mai mult. Mi-a spus, „America este atât de Întinsă”. Acum Europa dărâmă pereții despărțitori, frontierele, limitele, nesfârșitele demarcații care au separat oamenii de vecinii lor și de străini pentru mai bine de două milenii. Cineva poate Închiria acum un automobil și poate face un pelerinaj de-a lungul și de-a latul continentului fără a fi oprit
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și explicată cu formule matematice. Viziunea iluministă asupra lumii ca un spațiu gol și materie În mișcare era, În cuvintele filosofului și omului de știință Alfred North Whitehead, „o chestie plicticoasă, fără sunet, miros și culoare, numai ciocnirea materiei la nesfârșit și fără Înțeles”25. Concepția despre natură a filosofilor iluminiști, ca o construcție abstractă, rațională, matematizată, părea mai potrivită pentru o lume a mașinilor decât una a ființelor umane. Nu e surprinzător. Învățații perioadei iluministe fetișizau metafore cu mașini În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
persoană. Istoricul Morris Berman ne reamintește că În epoca medievală, oamenii „nu erau foarte preocupați de felul În care apăreau În față celorlalți”22. Sentimentul de sine crescut l-a adus cu el pe cel de autoreflecție și, deloc surprinzător, nesfârșitele ore petrecute solitar În față oglinzii. Accentul crescând În ceea ce privește sinele și autonomia personală și-a pus amprenta pe schimbarea stilului de mobilier. Scaunul a fost introdus În juul anului 1490 la Palatul Strozzi În Florența 23. Înainte, oamenii ședeau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
punct al orizontului. Timpul, care dintotdeauna fusese conceput drept ciclic și relativ Închis, a devenit brusc liniar și expansiv. Vechile instituții feudale, cu limitele spațiale și granițele lor temporale, s-au prăbușit dinaintea a ceea ce părea să fie o frontieră nesfârșită și un viitor infinit. Dezvoltarea unei perspective a proprietății private a fost instrumentul mintal esențial pentru domesticirea noii frontiere spațio-temporale. Întreaga realitate terestră a fost reconfigurată Într-o singură formulă - al meu versus al tău. Cu această formulă europenii au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Uniunea Europeană pentru o economie bazată pe hidrogen, În iunie 2003, președintele Prodi a avertizat că „În prezent abordarea noastră În domeniul energetic se bazează Într-o măsură zdrobitoare pe combustibili fosili și nucleari. Dar această situație nu poate continua la nesfârșit”46. Adevărata problemă, a observat Prodi, „este dacă avem suficient aer, pământ și mare pentru a elimina reszidurile gazoase, lichide și solide ale combustibililor fosili și nucleari folosiți pentru generarea energiei. Răspunsul este un nu clar”47. „Soluția ratională a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și, ceva mai apoi, permanente oscilații, încercări de redresare, cu sau, de cele mai multe ori, fără succes. Cu timpul, situația ospiciului a început să constituie obiect de anchetă, reviziile devenind tot mai dese și cu referire aceleași relații de intrigi minore, nesfârșite, între câteva persoane. Ne referim doar la câteva revizii semnificative în privința reconstituirii profilului instituției în acea perioadă, deși în oarecare măsură au fost și constatări în contradictoriu. La 18 mai 1885, la cererea Epitropiei se trimit în control la Ospitalul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
plastilină, pe care o modelăm până acolo unde capătă forma care ne convine. Dacă la asta adăugăm talentul nostru de a trimite totul în banc, în anecdotic, în istorica noastră capacitate de adaptare la situație, în brațele unei filosofii a nesfârșitei negocieri cu propria-conștiință, a unei etici care îți oferă un fior mioritic, bun de folosit la nevoie... * * * Incapacitatea de a rosti corect cuvintele vinovat-nevinovat, este punctul final al unei tragedii adunată în resturile unui costum de clown. * * * Obosiți (istoviți) peste
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de dogme, toate aceste elemente exercită de asemenea o influență asupra desfășurării luptelor istorice și determină, în multe cazuri, în special forma lor. Există aici o interacțiune a tuturor acestor factori, în cadrul căreia mișcarea economică, creându-și drum prin mulțimea nesfârșită de întâmplări (adică de lucruri și de evenimente a căror legătură internă este atât de îndepărtată sau atât de greu de stabilit, încât o putem considera ca inexistentă și deci ignora), se impune în cele din urmă drept ceva necesar
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
suntem, de unde venim și unde mergem. De unde venim și unde mergem, trecutul și viitorul, iată toată ființa noastră, iată mijlocul de a ne cunoaște .” Mihail Kogălniceanu STR(MOȘII după Alexandru Vlahuță și Vasile Pârvan Încep zările să se Închidă. Păduri nesfârșite se Înalță Între pământ și cer și parcă amenință cu tăcerea și Întunericul lor. Șir după șir se-nfundă sclipitoarele coifuri În umbra văilor Întortocheate și Înguste. Cercetașii furnică În toate părțile și străji sunt puse pe Înălțimi, ca nu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]