9,822 matches
-
pe Lévinas. Mai mult, să cuprindă retorica rigor mortis a spiritelor care se lăsau fascinate de dreapta ca recurs la ultimul mijloc de constrîngere a spiritului la principiu și euforia de stînga a intelectualilor Înaripați, obligați să descopere astăzi În oceanele și culmile Înzăpezite de sub ei simple butaforii pe care ei le cristalizaseră odinioară În neabătute ședințe de delir. Pornind de la Epistola către romani a lui Pavel, unde ni se vorbește despre lege și credință, despre „dezactivarea” legii de către credință, verbul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
el. Vom aștepta irupțiile brutale și bruștele dezagregări care, la fel de imprevizibil dar și de sigur ca În mai 1968 vor veni să Întrerupă această slujbă albă.” Ideea Revoluției era Încă vie În mintea intelectualului francez, În vreme ce, În același an, peste Ocean, soții Ceaușescu, aflați În vizită oficială la invitația lui Richard Nixon, erau fotografiați alături de o păpușă Mickey Mouse de mărimea unui om. De aceea, 1968 nu este un an de cotitură pentru romanul francez, care continuă să fie scris la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
zare/ Că toate se vor atinge în uitare" (II). Poetul descrie drumul spre Styx ca o evadare în altă lume; universul este similar celui real, cu desfășurări cotidiene (visuri de iubire și mărire), într-un peisaj bolovănos sau acvatic, un ocean de sidef și tăcere, într-o lumină moartă, suspendată. Cetatea morții parcă ar fi o altă cetate a existenței, în care totul se desfășoară după un anumit ritual, un joc "de-a v-ați ascunselea" printre statui. Poetul visează trepte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
împuținarea timpului: "Zadarnic în ornic mi se termină/ Timpul ca apa dintr-o ulcea/ Cine din mine ți se-nchină/ E vinovat în fața mea." Timpul este îngerul morții, trecerea în somnul lui este mirifică, ca zborul pe un fund de ocean, fără ieșire și fără plângere. Ana Blandiana cântă sentimentul liniștii perceput senzorial; el se va transforma în asociații fundamentate, în gânduri în care ne recunoaștem, rezultate din experiențe prin care am trecut, dar pe care nu am încercat să le
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ioan Alexandru este un poet autentic. Ion Gheorghe "Pâine și sare", roman în versuri, E. S. P. L. A., 1957; "Căile pământului", Editura Tineretului 1960; "Țara rândunelelor", versuri pentru copii, Editura Tineretului, 1963; "Cariatida", Editura Tineretului, 1964; "Nopți cu lună pe oceanul Atlantic. Scrisorile esențiale", E. P. L., 1966; "Cariatida"(retrospectivă), Editura Tineretului,1967, "Zoosophia", Editura Tineretului, 1967; "Vine iarba", E. P. L., 1968; "Cavalerul trac", Editura Tineretului,1969; Mai mult ca plânsul", Albatros, 1970; "Poeme", "Colecția cele mai frumoase poezii", Albatros, 1972; "Avatara
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru a putea cuprinde eul său tumultuos. Poemul "O toamnă" ne trimite la Bacovia prin acel sentiment de sfârșit de lume: Spui că în scaune se-aude apa susurând?/ Spui că-n copacii din fereastră se-neacă/ vrăbiile? Spui că oceanul se apropie?" Un pește imens înghite marea: imagine desprinsă de pe retina unui ochi deschis în apă care va percepe altfel lumea; cer aurifer, lacuri senine, marea tulbure; iată că natura este plină de mister, sau, cum putem observa și în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Istria: "Deliormanul șade pe labe ca un lup/ flămând, cu blana ruptă de câinii de la stână,/ iar dealurile goale, cu flacăra bătrână / scăzută, rumegată de timp și de nisip/ Și arată de sub văluri misteriosul chip". În noua ediție din "Blănurile oceanelor" revine la suprarealism (1969). 5 În "Cartea cu oglinzi" (1962), "Să ne iubim visele"(1967), C. Nisipeanu dedică poeme unor confrați suprarealiști ca Ștefan Roll, Geo Bogza, V. Teodorescu etc. Motivul obsesiv este visul. Astfel surâsul iubitei poartă lumini de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Al. Piru, op. cit., p. 278. 2 Dan Cristea, "Un an de poezie", Dacia, p. 196. 3 Ion Negoițescu, "Poezia lui M. Eminescu", Editura Cartea Românească., pag. 170. 1 Vlad Surianu, "Contrapunct critic", Editura Junimea, 1971, p. 112. 2 "Fluviile visează oceanul", E.S.P.L.A., 1961; "Pământul și fructele", E.S.P.L.A., 1964; "Iluminările mării", E.S.P.L.A., 1967; "Oase de corăbii", Editura Tineretului, 1968; "Delte", E. S. P. L. A., 1969; "Fața străină a nopții", Editura Cartea Românească, 1971, "Poeme de dragoste", Albatros, 1971; "Singurătatea amiezii", Editura Facla
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a fi egali (sau egal limitați). Încercați să gândiți o comunitate în care ar lipsi, spre exemplu, două tipuri de valori ce țin, aproape în mod egal, de ceea ce ne este dat: frumusețea și proprietatea! Odată cu ele ar dispărea un ocean de pizmă și amărăciune. Partea proastă este că s-ar mistui totodată și o mare parte a motivelor pentru care ne ambiționăm să trăim. * Unul din riscurile ce pândește pe orice scriitor: lipsa contactului cu oamenii concreți. De aceea scrisul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str. 1 Decembrie 1918, bl. M10, tel. 0258.826007 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Ca pentru momițe...”) 5). Mintea încearcă să suplinească atrofia sentimentelor, dar rezultatele nu sînt dintre cele mai convingătoare. Particule poetice Fără îndoială, există o fascinație a colosalului și alta a miniaturalului, în artă și poezie. Cutare pictează sau cîntă muntele, oceanul, fluviile, iar cutare lucrurile microscopice, pomenind de moleculă și de atom. în literatura romînă, cuvîntul din urmă figurează mai întîi în Istoria ieroglifică, unde e definit astfel: „Lucrul carele într-alt chip sau parte nu să mai poate despărți, despica
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unde au locuit împreună până la moartea lui Grace, patru decenii mai târziu, în 1979. Împreună au făurit o imagine pe care lumea a receptat-o ca atare: două femei curajoase luptându-se cu natura pe coasta de nord-vest a violentului ocean. Acolo și-a petrecut Yourcenar mai mult de jumătate din cei 84 de ani, sugerând unor observatori că a fost tot atât de americancă pe cât era de franzuzoaică. Fără Grace Frick, Yourcenar n-ar fi realizat atât de mult. Frick citea și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
-i malurile, nimic nu-i era familiar. Traducerile din puținele poeme ale lui Cavafis pe care le făcuse cu atâta afecțiune prin anii '30 au fost definitivate în ianuarie 1940; dar aceea era o lucrare de mult terminată, înainte de traversarea oceanului. Nu va mai publica nimic altceva până în 1944. Chiar atunci, foarte puține lucrări văzuseră lumina tiparului până la publicarea Memoriilor lui Hadrian 43, la sfârșitul anului 1951. În acea iarnă Marguerite trebuie să fi savurat pachetul care conținea exemplarul ei din
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
obscur jurnal literar franțuzesc. Cavafis și Grecia deveniseră strâns legați în memoria ei după ce mulți ani hoinărise pe acolo ca o păstoriță arcadiană, împreună cu prieteni apropiați, bărbați și femei. Acum, în America, pe măsură ce citea în ziare despre atrocitățile zilnice de peste ocean, numărul cu poemele grecești trebuie să-i fi oferit momentan consolare. Cavafis avea să rămână poetul ei favorit. Va publica ediția ei cu operele lui Cavafis cu un amplu aparat teoretic introductiv abia peste 18 ani. Dar între timp a
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
curajul; ceva se trezea în ea, principiul creativității în mijlocul liniștii mării. Ar fi putut fi un loc primitiv din arhipelagul grecesc care ieșea din Marea Ionică. Aceasta era America pe care Yourcenar o putea înțelege. Pentru prima dată de când traversase oceanul simțea că era ea însăși. Grace a recunoscut schimbarea: a notat în jurnal că Marguerite scria din nou. Pentru Grace nu avea importanță ce scria Marguerite sau dacă se va publica sau nu. Un spirit muribund, un suflet până atunci
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
un pesimism mai filosofic, bazat pe natura umană însăși, pe ceea ce poetul filosof Lucrețiu numea "lacrimile lucrurilor". Clasicismul Margueritei putea fi înțeles mult mai bine de minunata lume nouă a Americii de la mijlocul secolului decât în vechea lume devastată de peste ocean. Yourcenar ca Hadrian (1951-1955) Eu, care aș fi dat un an din viață să mă întâlnesc cu Hadrian (Comentariu frecvent făcut de Yourcenar în fața prietenilor și editorilor) Eros, acel zeu care este cel mai înțelept dintre toți. Memoriile lui Hadrian
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
întors la Mount Desert în august. În vara următoare, 1953, erau înapoi la Paris. Astfel începea un model de rutină pe care cuplul l-a urmat timp de un deceniu, până ce Grace, suferindă de cancer, nu a mai putut traversa oceanul. Își petreceau verile și toamnele la Mount Desert, se duceau în Europa iarna sau la începutul primăverii și se întorceau totdeauna în Maine cu mult timp înainte pentru a sărbători ziua de naștere a Margueritei, pe 8 iunie. Memoriile lui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Pastel). Alte două par a fi, în acest prim volum, obsesiile majore ale poetului, chiar și în textele cu inserții sociogonice ori cosmologice în care se invocă frecvent, cu marja inerentă de ironie (postmodernă), "O, apele liliachii și verzui/ ale Oceanului Primordial scăldând/ malurile erodate ale arhipelagului/ cu nume exotic": Logosul și erosul. Preeminența Logosului în lirica lui Liviu Antonesei poate fi justificată de varii motive poetice sau trăsături formale. Între ele: componentele poematice de influență și expresie modernistă, topite într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și de cântec/ și de bucurie/ cum mai avem în noi/ lacrimi și tristețe/ durere și răni sângerânde// avem nevoie de îmbrățișare/ de ochi verzi/ spălați cu întinderea oceanului/ sau colorați direct în iarbă/ avem nevoie de curcubeu/ și de pasăre măiastră/ sau de pasăre pur și simplu/ din aripile căreia să ne facem/ vise și înălțare peste cer/ avem nevoie de tăcere/ de mine și de tine/ dar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
conștient că mișcarea anabasică este necesarmente dublată de cea katabasică. Pentru că doar amândouă fac posibilă consacrarea, adică, în termenii poetului, "puterea de a divina", Împlinirea tainei. Dar despre "divinele secrete care'mi dau de știre:/ eu sunt,/ suntem/ isvorul și oceanul/ adâncurile-unui mare vid/ pe care îl străbat hoinar...", cu siguranță că cel care aude Lumina din adâncul clopotului va mai da mărturie și în viitor. Referințe critice (selectiv): Laurențiu Ulici, în "România literară", nr. 27, 5 iulie 1979; Nicolae Ciobanu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în roșu (Editura Paralela 45, Pitești, 2008), intitulat chiar O aventură în zori, continuat într-o serie întreagă de poeme construite, secvențial sau total, după tiparul aventurii solitare într-un cosmos perceput ca o soluție catharctică: "îmi spăl privirea în Ocean/ de lucrurile toate/ până pielea se acoperă de sarea și solzii singurătății/ și mâinile îmi sunt ca de amfibie// sub limpedele cer/ mă aflu tot cuprins de apa/ în care munți golași// încremeniți în valuri// se revarsă" (***). Încă de la început
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintr-un sine multiplu, dar egal zbuciumat, este construit poemul Non plus ultra: "eu vin/ pornind de la zero/ desculț/ vin îmbrăcat simbolic// în coastele veacului/ însângerat de un sfârșit/ enigmatic// acesta-i cuvântul/ strigătul verde/ oblic pe cer/ drept în Ocean/ pe obraz trăgând linii sângerânde/ neverosimile/ soarele ca o tipsie încinsă pe creier/ nevoile fiziologice ale trupului/ în care... Doamne!/ mă satur de zbuciumul interior al fiecărui organ". Impresia vizibilă pe care o lasă discursul liric doar în aparență, așadar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
verticală: "m-am prezentat/ dimineața/ înalt/ încheiat la nasturi și copci/ în aerul rece// în fața plutonului/ după o noapte plină/de vise pregătitoare/ fără vin sau femei// (o imagine mărită microscopic/ a unei molecule/cu bastonașe infuzori plasmă ocrotitoare// un ocean de libertate/ cât hăul/ unei lacrimi// o imagine vie)// bucurie liniștită/ când pieptul ți-e liber în brizele mării/ când sărată aripa vântului îți intră/ în nări/ când doar soarele lovește cu săgețile apei/ în ochi/ când doar glasul pescărușilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și apocalipsa roșie, Editura Vasiliana, Iași, 2010; Balada sărmanului pescar (poveste din mările sudului) (în colaborare cu Traian Mocanu), Editura Cronica, Iași, 2010. Însemnări de călătorie: Mexicul tărâmul de basm al poeziei, Editura Dacia, Cluj, 2003; Trei Râuri și un ocean de poezie, Institutul European, Iași, 2007; Mexicul tărâmul de basm al poeziei, Editura Cronica, Iași, 2008, note de călătorie ediția a doua revăzută și adăugită. Cărți de proză scurtă și romane: 11 fante, zi-i despre dialogul edenic, Editura Știința
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
își arată la rândul său, fără rezerve, natura duală despre care vorbeam mai sus. Inclusiv într-un teritoriu liric presupus maiestuos, în care abundă realități esențiale ale ființei (ceea ce se marchează inclusiv prin utilizarea majusculelor ca Soare, Înălțime, Adâncime, Pământul, Oceanul etc.). Ajuns în fața uneia dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]