10,334 matches
-
dacă ratam o ocazie?124. Destinul romanului Primul cerc este marcat de cotitura politică reprezentată de căderea lui Nikita Hrușciov, din octombrie 1964. Acesta susținuse revista "Novîi mir" și, implicit, pe Soljenițîn însuși. Scriitorul începe să se teamă de o percheziție la seiful revistei, unde se află romanul și, sub influența acestei temeri, îl expediază în Occident, după care se simte ușurat: Acum n-aveți decât să mă împușcați!"125. În astfel de împrejurări, dispare orice sens metaforic dintr-o afirmație
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
temeri, Soljenițîn face greșeala de a retrage din seiful redacției, în septembrie 1965, cele patru exemplare ale romanului Primul cerc, dactilografiate și pregătite pentru publicare, pe care le ascunde în apartamentul unui prieten, însă, după numai câteva zile, se face percheziție în acest apartament, iar romanul este confiscat. Ulterior, scriitorul va mărturisi: [...] a fost cea mai mare nenorocire a celor patruzeci și șapte de ani ai vieții mele. Timp de mai multe luni l-am resimțit ca pe o lovitură de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să trimită în Occident o copie a lucrării, văzând în asta o modalitate ca mesajul să ajungă la ruși. Soljenițîn alege calea ocolită, pentru că cea dreaptă era blocată și bine păzită. În august 1973, KGB-ul realizează o serie de percheziții și interogatorii. Una dintre dactilografele lui Soljenițîn, Elizaveta Voroneanskaia, păstrase un exemplar și-l ascunsese în pământ, fără ca Soljenițîn să știe, întrucât el îi ceruse să ardă totul. În urma interogatoriilor, Voroneanskaia este găsită moartă în apartamentul ei și se presupune
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
rari, împuținați de scorbut la Ust-Ijma în patruzeci și trei, când era să dea ortul popii"146. Hrana foarte proastă și distribuită în cantități foarte mici, somnul mereu insuficient și hărțuirea permanentă (numărătoarea deținuților în mod repetat dimineața și seara, perchezițiile nesfârșite) aduc viața la limita superioară a suferinței. Lumea lagărului este infernală mai ales pentru faptul că aici este vizată, cu o cruzime extremă, distrugerea ființei umane în ceea ce are specific, adică nivelul intelectual și cel spiritual. Omul este redus
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Aleksandr Urmanov, zilele ca unități temporale (stabilite de Dumnezeu) își urmează cursul, dar termenul de lagăr (hotărât de puterea opresivă) aproape că rămâne neclintit 180. Timpul trăit de deținut este mult mai dilatat decât timpul obiectiv. Înțelegem aceasta din secvența percheziției de seară, când Șuhov aduce de pe șantier o pânză de ferăstrău, pe care o ascunde într-una dintre mănuși. În cele câteva secunde care trec din momentul în care gardianul strânge mănușa goală, până să o verifice pe cealaltă, Șuhov
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
constată că nu are febră și că poate merge la lucru. Se întoarce în baracă, unde își ascunde rația de pâine, păstrată pentru mai târziu. Se dă semnalul de adunare pe platou, pentru ieșirea la muncă. Gardienii încep numărătoarea și percheziția, activități care preced ieșirea în stepă. Drumul spre șantierul din stepă durează suficient timp, iar Ivan Denisovici se gândește la satul său, la familie și la scrisorile pe care le primise. Ajunși pe șantier, cei din brigada 104, în care
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
solidar cu deținuții. Există multe indicii care sugerează că naratorul nuvelei cunoaște bine lumea lagărului și că este, poate, un fost deținut. Așa s-ar explica și atitudinea de compasiune pentru deținuți, pe care o dovedește acest narator. În scena percheziției, apare într-o paranteză o completare motivată nu sub aspect informativ, ci emotiv: gardienii "le-au poruncit deținuților să-și desfacă pufoaicele (în care fiecare și-a pitit căldura din baracă)"275. Remarcăm încă un narator interesant din acest punct
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a scăpat de Soțgorodok, la prânz a ciupit o porție de cașa în plus, șeful de echipă a adus-o bine din condei cu normele, de zidit a zidit cu spor, pânza de ferăstrău nu i-au găsit-o la percheziție, a dobândit câte ceva de la Cezar, și-a cumpărat tutun. Si n-a căzut bolnav la pat, a scăpat. A trecut o zi fără necazuri, aproape fericită 351. Citită prin prisma celor nouă "Fericiri" rostite de Iisus Hristos pentru îndrumarea spirituală
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în condiții de pierdere a demnității umane. Lagărul este o școală a supraviețuirii, iar Ivan Denisovici se conduce după o nouă etică, făurită în lagăre. În acest sens, este interesantă plasarea în opoziție a lui Șuhov cu Buinovski. În scena percheziției de dimineață, protestele căpitanului de rangul doi atrag pedeapsa cu carcera. Ivan Denisovici consideră că asemenea ieșiri sunt naive. Buinovski a luat lovitura asupra sa, dar, în lumea lagărului, aceasta nu are nimic eroic, este doar un act irațional și
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
se știe din experiența monahilor, munca, mai ales cea manuală și însoțită de rugăciune, este o asceză purificatoare. În ce privește rugăciunea, experiența lui Ivan Denisovici pare să se limiteze la strigătul disperat în momente de pericol, cum este acela din timpul percheziției de seară. Amenințat de pericolul de a fi trimis la carceră ca pedeapsă pentru că deține o pânză de ferăstrău găsită în șantier, ascunsă într-o mănușă, Șuhov se roagă "din adâncul sufletului și cu toată căldura lui". Și o împrejurare
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
carceră ca pedeapsă pentru că deține o pânză de ferăstrău găsită în șantier, ascunsă într-o mănușă, Șuhov se roagă "din adâncul sufletului și cu toată căldura lui". Și o împrejurare fericită chiar îl salvează, căci intervine șeful gardienilor, care grăbește percheziția, iar gardianul renunță să verifice și mănușa cu pricina. Se dovedește puternică tocmai rugăciunea scurtă și intensă, autentică, strigătul după ajutorul lui Dumnezeu, pornit din suflet, în condițiile în care ajutor nu poate veni din nici o altă direcție. Viața austeră
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pagini complete) chiar în biroul dânsului. Deci toată scena nu fusese decât o bătaie de joc la adresa mea. Tot în bătaie de joc, șeful secției 1 Poliție, d-l Petraș Dumitru, mi-a spus la un moment dat că ,,facem percheziție la Dosoftei” să vedem dacă are aparatură de iradiere. Ce fel de percheziție putea face Poliția cu de la sine putere, dacă pentru așa ceva este nevoie de aprobare de la judecător pe baza unor probe serioase. Probe pe care eu nu le
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
bătaie de joc la adresa mea. Tot în bătaie de joc, șeful secției 1 Poliție, d-l Petraș Dumitru, mi-a spus la un moment dat că ,,facem percheziție la Dosoftei” să vedem dacă are aparatură de iradiere. Ce fel de percheziție putea face Poliția cu de la sine putere, dacă pentru așa ceva este nevoie de aprobare de la judecător pe baza unor probe serioase. Probe pe care eu nu le aveam! În situația dată, eu ceream ca cei doi indivizi, Dosoftei Ioan și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
motive au fost invidia și ura; "ura pentru că sunt cult, procur ziare și reviste personalului, citesc ziarele"... Oricum, nevastă-sa îl ține sub cheie și îl însoțește la slujbă și îl tratează cu insulte grosolane. Seara îl caută prin buzunare, percheziție severă, confiscându-i, abuziv, orice valoare găsește. Mi s-a întâmplat ca tocmai azi să mă surprindă domnul Cioacă, aici, în strada Speranței, la mulți kilometri de casă. Nu am avut cum să-l evit; mi-am spus chiar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ocupau de problemele obișnuite ce îi legau, nu puteau fi în nici un caz pe placul autorităților. și Dinu îi tot promisese că le va distruge, dar Mihai nu era sigur că o făcuse cu adevărat. și în cazul acesta o percheziție în casa de la Câmpulung le punea pe tavă la dispoziția Securității, strânse cu grijă într un pachet și așezate în ordine cronologică! „Jur-împrejur, cumplite neguri cenușii Mistuie o lume întreagă, ce-n gol se năruie surd. Iar eu tot mereu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
frică să iasă pe stradă pentru că evreii erau prinși și bătuți. Și mai știu - de asta-mi aduc aminte cu precizie - că, de câteva ori, au venit seara la noi echipe de tineri în cămăși verzi, cu banduliere, care făceau percheziții. Ne întorceau casa pe dos, dar nu-mi dau seama ce căutau. Două lucruri țin minte. Mama îmi cumpărase de ziua mea un lexicon Larousse. Un tânăr din echipa de percheziții m-a întrebat ce carte era aceea. I-am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de tineri în cămăși verzi, cu banduliere, care făceau percheziții. Ne întorceau casa pe dos, dar nu-mi dau seama ce căutau. Două lucruri țin minte. Mama îmi cumpărase de ziua mea un lexicon Larousse. Un tânăr din echipa de percheziții m-a întrebat ce carte era aceea. I-am răs puns că era un Larousse. „A, ceva rusesc!“ a exclamat tânărul și mi l-a confiscat. Mult mai târziu, cineva din poliție mi l-a returnat. De asemenea, mi s-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
filaj pe momente operative și vor fi efectuate lucrări IDEB (NB: Nu cred că IDEB-ul e cel cu lumina!), în scopul stabilirii activității sale și a caracterului relațiilor pe care le are în rândul cetățenilor români. vor fi efectuate percheziții secrete asupra bagajelor sale în scopul depistării unor materiale cu conținut dușmănos, a legăturilor pe care le are în rândul cetățenilor români ori a unor indicii de folosire a legăturii impresionale (?). Concluzia mea felicitări tov. mr. Stănescu Nic.! Cu asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui Iisus... 8 — Securiștii au năvălit în casa din strada Dr. Staicovici în ziua de 3 august 1958. Eu nu mai stăteam acolo, rămăsese tata, surorile lui mai mari și fratele meu Ionică. Au intrat în casă și au făcut percheziție, au căutat peste tot, au răsturnat totul... tata nu credea totuși că va fi arestat. Către dimineața zilei următoare, agenții au sigilat biroul tatei și au plecat. L-au luat cu ei și pe tata, fără pulover, fără nici o haină
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în fața locuinței doctorului Banu, era o altă mașină. Doctorul Banu avusese însă noroc, murise de inimă. Cei care scotoceau prin odăi erau șase cu toții, cel puțin așa mi-a spus tata. Bunicul era însoțit la baie cu pistolul în ceafă. Percheziția a durat cam cinci șase ore. Ore de coșmar. Spre dimineață, unul dintre securiști ne-a cerut să-i dăm ciorapi de lână și flanele călduroase. Apoi au pus sigiliu pe odaia bunicului, pe care l-au dus ținându-l
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Buzău, 1994. Apoi, tot de Gheorghe Penciu, redă un episod de interior: Într-o zi deosebit de friguroasă, cineva îi furase lui Voiculescu obielele. Gestul ne-a indignat pe toți pentru că nu exista unul să nu sufere de frig. La o percheziție făcută asupra fiecărui deținut, au fost descoperite la un fost plutonier major de jandarmi, Andrei...Poetul însă i le-a lăsat. „Poate că el are mai multă nevoie de ele”, a zis el, căutând să îndulcească situația. Altădată, la baie
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
părinte !” Inchisoarea îl purificase... Într-o dimineață arăta agitat, tulburat foarte...” Unde este Ionică?” a întrebat el despre feciorul său, pe cel mai mic dintre copii. Și a prins a povesti fapte care și le inventa dar care păreau reale: percheziții ale Securității... În noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963 Ionică a fost chemat de cineva: „Scoală, și vino, Ioane, moare Vasile, tatăl tău !” „Ionică, eu mor ! Mor! M-au omorât ! Nu le dau nimic! Ai grijă că sunt mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
fost arestat și a scăpat din închisoare o dată cu decretul de grațiere nr. 411/1964. Pr. Anton Dămoc, fost paroh de Fărăoani, a fost ridicat de securitate prin anul 1949 în urma unei revolte a țăranilor din acel sat. Tot atunci, la percheziție, i s-a găsit Pr. Ioan Butnaru scrisă rugăciunea „Tatăl nostru” parodiat... care ești la Moscova (Stalin), blăstămat fie numele tău...” etc. A fost ridicat și Sf. sa... Nu cunosc câți ani a stat în detenție. O poate spune Pr. A
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
expediați în „bou vagon” în România. Eu, fiind cunoscut de ei ca având origine italiană am fost tolerat. În cei patru ani de ocupație maghiară și mai cu seamă în timpul luptelor ce s-au dat pentru ocuparea Orăzii am riscat percheziții, ca la urmă să fiu osândit la moarte prin împușcare, scăpând în ultimul moment prin intervenția unui căpitan maghiar care m-a întors din drum, trimițându-mă la poliție. Fiind eliberat Ardealul, conventul a fost organizat ca secție pentru teologie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a arestării și osândirii mele de mai târziu. În tot timpul activității mele în Piatra Neamț (5 decembrie 1948 - 25 mai 1962) am ținut 3084 predici, după cum rezultă din caietele mele cu însemnări zilnice. În 25 mai 1962, după mai multe percheziții anterioare am fost arestat de securitatea din Bacău o dată cu alți preoți franciscani. În prima zi de anchetă, anchetatorul meu mi-a pus această întrebare: - Domnule Celante, știi pentru ce te-am arestat? - Nu știu, domnule anchetator, i-am răspuns. - Pentru că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]