10,542 matches
-
Și celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? / Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. / Și zicea lui Iisus: pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta. / Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Mântuire fulgerătoare, obținută tocmai pentru că nici nu îndrăznea să cugete la ea, în ceasul al doisprezecelea (niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui viclenie în lupta cu forța statală personificată printr-o armată de milioane de soldați puși să-l păzească, de instituții și forme de organizare socială. Acestei forțe grandioase deținutul îi opune instinctul propriului său cur (...) Stând pe closet, te pomenești într-o bună zi, tu, fost deținut, că prin intestinele dezintoxicate îți alunecă ceva moale, fără durere, senzația fiind una de blândețe și căldură, ca și cum ceea ce dai afară s-ar despărți cu părere de rău de mațul gros. Îți auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am uitat demult, pe Cocrișel și situația existențială tragică în care s-a aflat - niciodată! Îl îmbrățișez înduioșat, ca pe un vechi tovarăș de suferință. — Acum ai scăpat! Dar atunci? Te-au tăiat ori ba? Cocrișel nu-mi răspunde. „Te pomenești că el doar scrie, dar de vorbit nu vorbește. E numai text.” * „ - Mamă, de ce îmi apăreai atât de rar în vis?” „ - Ca să te cruț... Pentru că în fiecare seară îți era teamă că o să mă vezi în vis...” * „ - Interceptasem de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vă rog să mă iertați că mă exprim așa! Cred că de aceea adevărații creștini nu mai deschid ușa la așa-ziși colindători ca să le dea bani. E departe de a fi colinda ceea ce cânta ei azi. Nici nu mai pomenesc de Pruncul Iisus și Sfântă Fecioara. Doar asta e colinda adevărată cum S-a născut, și unde. Hai să ne întoarcem cu colindele din trecut. Să învețe în familii, în grădinițe și școli pe toți copiii de mici. Nu se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
privești grădină. Parcă am intrat în Paradis. Toți avem emoții. Dăm slavă lui Dumnezeu, îngenunchem și sărutam pământul (pietrele) - urmele pașilor Domnului Iisus. Ne descătușam inimile, ne spunem tainic durerile care ne apasă sufletul, ne rugăm pentru toți și-i pomenim pe cei de acasă. Cu adevarat, când ne-am ridicat din genunchi parcă eram alții. Eram ca niște păsări zburătoare pentru că ni se luase povară grea ce-o purtăm în trup. Ne descătușasem, parcă nu mai eram pământeni, ci niște
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
dar nu te lasă mult, cam 5 minute și te scoate imediat cu forța... Deși când intri rămâi mirat de tot ce vezi. Apoi te grăbești să te rogi măcar un pic, dar abia te descătușezi la rugăciune și te pomenești că te poftește afară din Sfanțul Mormânt. Dar numai să vă vedeți acolo, ca Domnul are El grijă și nu păgubiți cu nimic. Dimpotrivă, dacă ați înțelege cât aveți de câștigat, ați da totul ca să ajungeți acolo. Parcă vi se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
bine, de e rău, ce să-mi ceri!? Doar patru clase am și atât. Dacă trăia mama poate mă educa, se ocupă cu milă de mine. De când aveam 6 ani s-a dus mama, Dumnezeu s-o ierte, c-o pomenesc. Am luat și eu de la lume și de la biserica învățăturile cele bune, spun eu. Asta sunt eu, nimic mai mult. Domnul cu Milă Lui! Că multe minuni a mai făcut și cu mine, nevrednica. Dar, așa cum sunt, sunt fericită că
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o sfiala, o tristețe, o durere de nedescris. Vezi Locul unde L-au pironit pe Cruce pe Domnul. Îngenunchezi, săruți Mâinile întinse, îți spui tainic ce ai pe suflet și lași în Mână Domnului toate. Îți spui durerile și dorințele, pomenești pe toți cei din familie, pe prieteni și pe dușmani, te rogi că Domnul să ne dea ceea ce ne lipsește și ne trebuie la toti pentru mântuire. Acolo pe Golgota S-a adus Jertfă. S-a unit Cerul și Pământul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pentru a o termină. A făcut apel la toți care vor (să strângă mai mulți la un loc sau individual) să trimită un ajutor în bani, cât se poate. Mare pomană ar face cei ce trimit. El și așa ne pomenește pe toți creștinii din România. Bine ar fi să fie auzit apelul și rugămintea lui pentru că - mi-a spus cu lacrimi - grecii se ajută, catolicii se ajută, rușii se ajuta iar noi, românii, nu! De parca n-am avea urechi de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se știe cât a scris, îi mărturisea în 1945 lui Ion Biberi într-un interviu că nu scrie, propriu zis, decât cam trei luni pe an. E cam indecent să vorbesc acum de mine, după numele pe care le-am pomenit, dar întrebarea mă obligă. Eu mă apuc de scris în momentul în care ceea ce s-a acumulat îndelung mă somează implacabil la exprimare. Nu pot să scriu nimic fără o lungă gestație, în bună măsură subconștientă. Foarte des, chiar cel
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
rațional) a nu le lua în seamă. Rațiunea trebuie controlată de inteligență și de suflet. Altminteri, duce la „raționalizare” (care uneori e o soluție, dar nu oricând) și la sistematizare, care sunt superficiale și forțate. Duce la utopie. La teroare. Pomeneam mai sus de credincioși practicanți lipsiți de simțul divinului. Nu li se poate imputa aceasta. Sufletul lor nu e tautologic. E destul de trist că nu pot discerne în cotidian lucrurile „sfinte și însemnate”. Riscă să treacă iremediabil, cu inocență, pe lângă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Dacă ești mânat de un gând, el atrage printr-o simpatie misterioasă informații pe care poate că nici nu le-ai fi visat. Răsfoind o carte sau revistă dai de o trimitere nebănuită, care te trimite la alta, și te pomenești la un moment dat în posesia unei științe care te-a găsit ea pe tine mai mult decât tu pe ea. Firește, e neapărat necesară o anumită școlire și instrumentație prealabilă, cunoașterea unor limbi, oarecare exercițiu filologic, o anumită familiarizare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în De amicitia, erau și atunci destul de rare, poate tot atât de rare ca în zilele noastre și ca întotdeauna. Vestitele și exemplarele cupluri de prieteni ca Damon și Pithias sau Harmodius și Aristogiton, care au existat istoricește, pentru a nu mai pomeni pe cele legendare ca Ahile și Patrocle sau Oreste și Pilade, erau, ca și cel care i-a inspirat lui Cicero cunoscutul dialog, cazuri cu totul excepționale : au și fost reținute ca atare în amintirea omenirii. Firește că asemenea prietenii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
gust. Rolul lui Eliade ca „șef” al unei generații de „trublioni” (termen mai mult sau mai puțin echivalent, la Anatole France, cu irlandezul „hooligan”) nu-i putea provoca lui Ralea decât o reacție de respingere. Însuși France, că tot îl pomenirăm, autor foarte prețuit de Ralea și în genere de „bătrâni”, dar oaie neagră pentru „huligani”, devenise o piatră de încercare : a nu-l accepta era consecința unor opțiuni străine criteriilor propriu-zis literare. Într-un roman, Nuntă în cer (1938), Eliade
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un umor tipic englezesc și de o ironie corosivă, iar la urma urmei, totuși, funciarmente creștin în morală. Mă gândeam că ar fi fost mai normal ca Ralea să-l guste pe Samuel Butler, dar nu l-am auzit niciodată pomenindu-l și nici nu-mi amintesc dacă-l citează undeva (dar e adevărat că Ralea nu frecventa atunci domeniul anglo-saxon). Evitând cu Ralea subiectul, n-am știut niciodată dacă citise Oceanografie, dar nu văd cum, dacă ar fi citit-o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o agresiune contra stilului franțuzesc al comediei, briliantă, grațioasă, ambiguă, care, de la Marivaux sau Beaumarchais a mers subțiindu se, până la un Alfred Capus, astăzi uitat, și apoi la, de pildă, Denys Amiel, Alfred Savoir, Jean Sarment, Sacha Guitry, ca să nu pomenim mai mulți, filiație în care comicul franc al comediei molierești a cedat din ce în ce „spiritului”, râsului moderat și zâmbetului cu subînțeles. De fapt, Ionescu reînvia o tradiție milenară, cea a farsei populare, fundamental legată de tradiția Carnavalului și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
autorului, Ulița copilăriei, Ibrăileanu spune că aceasta e „într-un sens ca Oamenii din Dublin ai lui James Joyce față de Ulysse”. Firește, astăzi ne poate amuza alăturarea acestor autori, însă în epocă perspectiva era cu totul alta - și cine mai pomenise până atunci la noi de Joyce ? Tot el a fost printre primii care au scris despre Proust, într-un fel pasionat și pasionant (să nu uităm că G. Călinescu, mai tânăr cu o generație, nu s-a putut acomoda cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
realitatea palpabilă ”), nici, așadar, „supunerea la obiect” (deși este) ; ci a supunerii la poezie. Și formula asta e banală, dar spune mai mult. Virgil Mazilescu mărturisea că nu știe ce se întâmplă cu el când își compune versurile, că se pomenește pur și simplu compunându-le ; uneori la masă cu alții, în plină conversație, începeau să-l sâcâie în minte ; zicea că nici nu și le înțelegea întotdeauna prea bine (deși sunt, repet, de o strașnică precizie). Era totdeauna uimit de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Apoi a început să-i stropească picioarele cu lacrimile ei, să i le șteargă cu părul capului ei ; le săruta mult și le ungea cu mir” - de momentul acesta declarat etern de însuși Mântuitorul, Maria-Magdalena din piesa lui Mazilu nu pomenește decât în treacăt : l-a pierdut. Maria-Magdalena din Evanghelie săvârșise în aparență un gest de un erotism exacerbat, dar în fapt, ca și acel Jongleur de Notre-Dame al lui Anatole France, a făcut ceea ce știa cel mai bine să facă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și melancolie uimește dar nu surprinde, fiind o formă hedonistă de histrionism cărturăresc. Dar iată-l pe Andrei Pleșu devotându-se cu abnegație unui travaliu nerăsplătitor, inatractiv, de cârtiță, un travaliu ce pretinde efectiv acea „jertfă de sine” de care pomenea în pasajul citat adineaori. E vorba de studiul asupra activității teoretice și publicistice a lui Ștefan I. Nenițescu. Ihn zu lesen ist eine Poenitenz - cum spune Nicolai Hartmann despre un filozof german contemporan cu Hegel. A parcurge atent imensul material
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
torențiale era foarte greu de adus apă de la acea fântână. În ajunul sărbătorilor, sâmbăta după amiază, se formau cozi cu cei care erau veniți să se aprovizioneze cu apă de la acea fântână. Deși se consuma foarte multă apă, n-am pomenit niciodată să se fi terminat, sau tulburat apa din acea fântână. Pentru adăpatul vitelor și al păsările din gospodărie se folosea apa de la râu. Oile, caprele, vacile, boii și caii se duceau la gârlă și beau apă din râu până-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a plecat pe drumul veșniciei. A fost îngropat în cimitirul orașului. L-am plâns mult, cu lacrimi grele, și eu și unchiul Ștefan și tanti Florica. Cred că la toate slujbele pe care le-am oficiat ca preot l-am pomenit și m-am rugat pentru iertarea păcatelor lui. După mulți ani, a murit și tanti Mărioara la Craiova, unde era stabilită fiica ei Mioara. Unchiul Dumitru și tanti Mărioara au fost creștini buni, oameni de omenie, blânzi, răbdători, modești, cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lamenteze. Atunci a auzit o voce din interior: deschide ochii! I-a deschis. Vedea! Dar mâna îi era plină de sânge. Dragul de Lionel! Din nou mi-a spus că-mi va trimite bani pentru plata datoriilor, deși n-am pomenit niciodată de nevoile mele. Apoi a profetizat că războiul din Irak va înceta, dar până în anul 2000 vor mai fi câteva războaie. A sfârșit binecuvântându-mă cu multă căldură. Ce vis! Aveam multe alunițe pe față, care se transformau în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din viața lui am învățat să cred în îngerul păzitor al fiecăruia, așa cum fiecare ar trebui să se poarte ca un înger păzitor al celuilalt. Povești? Fie. și am și eu una de povestit. Pe când aveam zece ani ne-am pomenit împinși din sărăcie în sărăcie și mai lucie cu ajutorul unui preot bogat din Fârțănești. Nu mai încăpea de bunicu. și a făcut ce-a făcut de l-a trimis cu numeroasa lui familie în pribegie de post, tocmai la Stoicani
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
iau caietul cu pricina, motiv de distracție pentru ei, aceștia cunoscând totala neștiință a limbii române de către negustor, cum la fel nici eu nu cunoșteam rusa. M-am dus, am deschis ușa, clopoțelul și-a făcut datoria și m-am pomenit că iese din camera alăturată o fată ca de vreo 18 ani, frumoasă și cam voinică pentru anii ei. M-a întrebat, după ce mi-a răspuns cu "zdravstui-te" la bună-ziua mea, "șo vî felaite”? Am căutat să-i explic dar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]