9,417 matches
-
pierderi substanțiale în greutatea corporală în timpul perioadei postpartum pot fi ciclate normal, dar au fertilitate scăzută în perioada de însămânțare. S-a evidențiat faptul că, foliculii ovarieni în stadiile timpurii de dezvoltare pot fi afectați în cazul unor deficiențe energetice pronunțate și o balanță energetică negativă prelungită, prin schimbări importante ale nivelelor factorilor de creștere a acestora (BRITT, J.H. 1991 1992). Studiind influența diferitelor afecțiuni postpartum asupra unor indici ai fertilității s-au constatat valori variabile ale intervalelor parturiție- concepție și
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
mucusul, acționând asupra celulelor epiteliale ale mucoaselor, determină desprinderea acestora din angrenajul celular și amestecarea lor cu exsudatul seromucos, dând naștere catarului mucocelular sau descuamativ, forma cea mai frecventă a inflamației catarale (Fig. 2.28Ă. Uneori, descuamația este atat de pronunțată încât lamina propria rămâne denudată. Această distrugere accentuată este elementul determinant pentru unii cercetători de a considera inflamația catarala că o inflamație alterativă predominant descuamativa. Nu împărtășim acest punct de vedere. Fig. 2.28. Mastita (mamităă catarala. Destinderea acinilor prin
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
28. Mastita (mamităă catarala. Destinderea acinilor prin exsudat și celule descuamate din pereții acinari. PAS, x 200. Morfologic, privind aspectele pur static, în majoritatea cazurilor nu se decelează decât descuamarea celulară cu hiperemie și hemoragie mai mult sau mai putin pronunțate, procesul apărând deci că o modificare predominant alterativă. Dacă privim însă procesul inflamator dinamic și în toată complexitatea lui, constatăm că modificările alterative din MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 131 inflamația catarala sunt secundare modificărilor exsudative care se continuă și după descuamarea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
avem un al doilea val simbolist din care fac parte Cecilia Cuțescu-Storck, Theodor Pallady, iar în sculptură primul val simbolist și singurul. Destinul unui sculptor precum Paciurea este singular, iar dimensiunea simbolistă a chimerelor sale alunecă spre o tot mai pronunțată definiție modernistă. În acest interval, 1902-1916, simbolismul în artele plastice și nu numai își consumă febril existența și ultimele resurse fără a fi scutit de contestații care se intensifică pe parcurs. În acest sens pot fi urmărite articolele lui Tudor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de al doilea val simbolist pentru care emblematic rămâne Mallarmé, în cazul în care el nu este afiliat complet modernismului. Pot fi adăugați epigonul Rollinat cu Nevrosele sale, Albert Samain și Jules Laforgue pentru a da un contur ceva mai pronunțat unei dimensiuni estetice, care se lasă cu greu normată canonic. Decadentismul și simbolismul păstrează o relație foarte strânsă, încât adeseori este dificil de stabilit pe unde trece frontiera care desparte cele două estetici, atunci când unul dintre termeni, în speță cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
menționată anterior, pe care criticul o face între Arta Decadentă și Arta Decadenței. Astfel, consideră criticul, există teme predilecte decadenței, menite să o ilustreze, scenele orgiastice dublate în fundal de iminenta invazie a barbarilor, scenele de cruzime cu o tentă pronunțat sexuală, ca în picturile lui Georges Rochegrosse, Moartea Babylonului (1901) care-și găsește un complement potrivit chiar în pictura lui Delacroix, Moartea lui Sardanapal, redate însă în tradiționala manieră "realistă". Moreau depășește însă convențiile picturii academice, pictura sa dobândind o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subiectele de basm, Ștefan Popescu reușește o sinteză între decorativismul Jugendstil sau Stilul 1900 cu estetica sa curbilinie, dominat de abundența ornamentului vegetal și pictura bizantină. Inluminurile cu subiecte din basmele române expuse în 1901 poartă amprenta interesului tot mai pronunțat al pictorului pentru arta bizantină. Gh. Oprescu, care a văzut expoziția, îi face o descriere în linii generale, însă, prin prisma prejudecății care descalifică artele decorative ca arte minore, criticul de artă se arată reticent, considerând că piesele expuse aparțin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
neoplatonic, un spațiu hiper-eonic. O astfel de reprezentare se deschide kitschului și întrebuințărilor lui ideologice, culminând cu eminescianizarea de un prost gust monumental a cuplului dictatorial, Nicolae și Elena Ceaușescu, de către Sabin Bălașa. De acest tip de idealizare cu o pronunțată notă de abstractizare uscată, convențională, se desolidarizează critic Petru Comarnescu. "Din nefericire, în bustul definitiv, Oscar Han și-a îngăduit o operație de stilizare care a generalizat excesiv trăsăturile, edulcorând efectul ansamblului și abstractizând până la inexpresivitate frumosul (prin particularizări realmente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îi cuprinde pe sculptorii Alexandru Severin, Horia Boambă, Filip Marin, Anghel Chiciu, Teodor Burcă. Un al doilea cerc i-ar include pe Frederich Storck și Oscar Spaethe, sculptori de formație germană -, aflați, nu întâmplător, sub protecția casei regale -, unde mai pronunțată este influența secession-ului și cealaltă pereche reprezentativă pentru care simbolismul este metabolizat în cadrul modernității, Constantin Brâncuși și Dimitrie Paciurea, ambii traversând o etapă simbolistă sub influența lui Rodin. Într-un al treilea cerc stau sculptori care au migrat dinspre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și numai capetele de copii expuse de cei doi în perioada 1906-1907 -, însă evoluția spre modernitate îi desparte substanțial. Așa cum remarca avenit Adriana Șotropa, copilăria este o temă predilectă la Brâncuși, fiind abandonată de Paciurea, care adoptă o direcție mai pronunțat simbolistă, deși un punct de intersecție există acolo unde ambii sculptori compun o expresivitate generată mai degrabă de suferință, în Supliciul (1907) la Brâncuși sau Christ încoronat cu spini (1907-1908) la Paciurea. Jean Jacquet remarca în cazul lui Paciurea că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
planuri și forme prin reducerea liniilor constructive la maxima simplitate și prin animarea formei printr-o tehnică de subtilitate tactilă, extremă"331. Sfinxul (1912) și Zeul Războiului (1915) acoperă aceeași arie rodiniană a capetelor monumentale, dar cu o și mai pronunțată sensibilitate simbolistă decât la artistul francez, sensibilitate marcată în dimensiunea sumbră, angoasantă, către care deschid cele două opere. Numitorul comun între Frederic Storck și Oscar Spaethe îl constituie formația lor müncheneză, dar și ulterioara modulare a sensibilității lor artistice în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezentant al simbolismului în sculptură cu lucrarea sa de debut, Faun dansând (1898), sau cu bustul fetiței Marie-Jeanne Grădișteanu (1900). Constantin Prodan, care-i tratează prin comparație, sesizând rivalități și tensiuni între cei doi sculptori, relevă în Spaethe o mai pronunțată dimensiune senzualistă specifică secession-ului, iar în Storck o profunzime pe care o asociază unei spiritualizări a materiei și unei reflexivități pusă sub semnul ideii. "Spaethe era un sensual, un voluptuos, îi plac silenii grași, sclavii bețivi, sau modelul femeesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de pe creștet, precum și chipul androgin, transformat în enigmatică mască, sunt elemente-suport pentru o astfel de interpretare. Paciurea reia tema doi ani mai târziu în Himeră înaripată (1929): o aripă ridicată, lipită de cap, o figură de femeie, dar fără trăsături pronunțate, ca majoritatea himerelor lui. Himera întoarce capul, însă nu frontal, chipul pare lipit ca o mască de un bloc de materie. Paciurea nu este interesat de totalitatea trupului, pe care nu vrea s-o reconstituie, ci de disponibilitatea materiei de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
moarte violentă asimilată actului sexual și prezidată de cuplul freudian Liebenstriebe / Todestriebe. Chipurile himerelor sunt cu mici excepții aceleași, ca și cum sculptorul ar fi ales să reproducă nu un tip, sau, mai degrabă, un arhetip, o față ovală, cu trăsături abia pronunțate, indicând acel preformat sau neformat, stadiu incipient al materiei în căutarea unei forme, explorând propria dimensiune ontologică. Apropierea de sculptura esențializată a lui Brâncuși sare în ochi, putem oricând compara Muza adormită în diferitele ei variante dar și Domnișoara Pogany
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reține sunt elementele folclorice și desfășurarea plenitudinară a unui suflet național. O parte din tablourile sale cu țărănci dobândesc o notă intimistă, tinerele fete sunt izolate într-o atitudine de visare pe care cadrul natural o amplifică, însă fără acea pronunțată turnură romantică. Țărăncile lui Artur Verona, Țărancă în pădure (3425), Țărancă în peisaj (915), au ceva hieratizat, înnobilate printr-o însingurare poetică. Țăranca stă culcată cu capul în palmă, cu spatele la privitor, sugerând un fel de proiecție onirică, o visare în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce era esențial, la nota simbolist-alegorică a compoziției și la ceea ce ține de decorativismul scenei, fapt care readuce în discuție tentația pictoriței de a se lăsa subjugată de stil(izare), cu atât mai mult cu cât destinația decorativă este mai pronunțată. O parte dintre aceste personaje par purtătoarele unui mesaj, o foaie pe care se află scris ceva semnalează existența unui text. Un anunț de căsătorie sau o informație infamantă? Nu vom ști niciodată, dar ne aflăm pe domeniul dragostei profane
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
era mult mai viu, făcând parte dintr-o tradiție culturală a contestării fertile a vechilor și noilor estetici sau curente, dar și în marile centre urbane incorporate Imperiului Austro-Ungar, începând cu Viena, unde nota conservatoare în artă era mult mai pronunțată. Spargerea unor canoane estetice de către pictori precum Gustav Klimt stârnește un scandal cu reverberații politice în Viena fin de siècle, unde artei îi este imprimat rolul de factor coagulant. Este vremea liberalizării expozițiilor și emancipării pe scară largă a noilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mișcărilor secesioniste occidentale: Jugendstil în Germania, Arte Joven în Spania etc. Societatea beneficia și de sprijinul principesei Maria 495, care expune lucrări de artă decorativă. Dacă Petre Oprea este reținut din considerente politice, Constantin Prodan sugerează un rol mult mai pronunțat al reginei în economia simbolică și simbolistă a noii societăți artistice, "(...) dar artistul, personalitatea care a avut cea mai mare influență asupra destinelor Tinerimei, a fost A.S. Regală principesa Maria, patroana societăței, care nu s-a mulțumit să inspire cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
făcut reclamă Ilenei, preluând o parte din desene în paginile lor, printre acestea Noua revistă română, Albina, Gazeta Săteanului, Literatură și artă română. În fulguranta ei apariție, revista Ileana configurează mai clar fenomenul secesionist în artele plastice, încadrat de o pronunțată sensibilitate decadento-simbolistă, marcată definitoriu în jurul anului 1900 și cu reverberații până în preajma izbucnirii Primului Război Mondial. Capitolul X X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck Țigăncile constituie una dintre temele picturii românești care redescoperea pe filieră romantică aportul de exotism adus de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stârni și respingere, un critic precum scriitorul Cazaban vorbește despre modelele alese de pictoriță ca despre niște "monștri în spirt". Cecilia Cuțescu-Storck se distanțează de tradiția romantică a mitului țiganilor ca populație intinerantă, cu propriile sale obiceiuri, cu un gust pronunțat al libertății și a căror viață afectivă este marcată de o pasiune adesea violentă. În plus, așa cum observă și Serafina Brukner, Cecilia Cuțescu-Storck nu mai prezintă țigăncile cu senzualitatea cutumiară, cu profesiile tradiționale, în cadrul vieții lor lipsite de constrângerile lumii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
crud. Ea apare ca îndoliată, ca o bocitoare retrasă în suferința sa, fără să mai afișeze nimic din ceea ce definea feminitatea devorantă a Salomeelor decadente. Fără îndoială, din ciclul picturilor având-o ca temă pe Salomeea, aceasta afișează cel mai pronunțat influența iconografiei bizantine. O altă variantă interesantă care se desprinde de tradiția decadentă a temei, Salomeea oferind capul sfântului Ioan, o înfățișează pe Salomeea oferind capul sfântului Ioan chiar mamei sale, Herodiada. Și aici devine vizibil eclectismul tablourilor Ceciliei Cuțescu-Storck
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ibidem, pp. 51-52. 206 Ion Duican (pseudonim al lui Alexandru Bogdan-Pitești), în Ileana, nr. 3-4. 207 Jules Michelet, Légendes démocratiques du Nord, Paris, Garnier Fréres, Librairies- Editeurs, 1854. 208 Făt-Frumos va da la rândul său numele unei reviste cu un pronunțat caracter naționalist. 209 Este vorba de scriitorul și traducătorul Wilhelm Jordan (1819-1904). 210 Este vorba de scriitorul român Theodor Speranția (1856-1929). 211 L. Bachelin, Esquisses Roumaines. Littérature, Folklore et Art, Steinberg Editeur, Bucarest, 1903, p. 217. 212 Ibidem, p. 215
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
populație (PIB per capita, ponderea populației afectate de poluare, numărul de spitale la 100 000 de locuitori, accesul populației la diferite tipuri de infrastructură). Se poate afirma că indicatorii de performanță globală a politicilor publice au un caracter social din ce în ce mai pronunțat: efectele sunt privite tot mai frecvent prin prisma evoluției standardului de viață sau a altor dimensiuni ale condițiilor de viață; crește importanța indicatorilor finali (de consecință - outcome - și de impact), care surprind schimbările produse în bunăstarea/calitatea vieții la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Nistru și Dunăre; dar firea poporului nostru [...] moștenită dela Traco-Romani nu s-a schimbat" (Constantinescu, 1928, p. 46). Absorbția slavilor devine astfel o constantă a discursului didactic interbelic, fiind sedimentată în memoria națională. Într-unul din manualele cu cel mai pronunțat caracter critic, O. Tafrali (1935) admite că "năvălirea și așezarea Slavilor în Dacia și în Peninsula Balcanică avură drept urmare transformări adânci", cea mai însemnată fiind "contopirea completă a Slavilor cu Daco- Romanii în Dacia" (Tafrali, 1935, p. 78). Pe măsură ce factorul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pigmenteze memoria românească, doar că sunt evacuate de ideea națională și injectate în schimb cu ideea socialistă. Soteriologia națională, dezvoltată în perioadele anterioare sub forma unei doctrini a mânturii neamului românesc, este înlocuită cu soteriologia comunistă. Salvarea colectivă preia un pronunțat caracter de clasă, fiind realizată acum de mișcarea muncitorească împotriva exploatării capitaliste. Strâns corelată cu această doctrină comunistă a salvării este martirologia partidului comunist, care înglobează totalitatea sacrificiilor muncitorești în luptele contra exploatatorilor capitaliști și a suferințelor proletare aduse de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]