10,251 matches
-
a acestuia, a debutat ca medievist, vădind reale calități și pasiune. Încă de la început a depus eforturi susținute pentru cunoașterea paleografiei, a limbii slave și a diplomației moldovenești. Fascinația documentelor, pasiunea pentru descifrarea acestora până în resorturile cele mai intime, cu răbdare și acribie, a condus la apariția primelor contribuții științifice privind autenticitatea și datarea unor acte deja publicate, precizări cronologice din istoria Moldovei, depistarea unor falsuri, punerea în valoare a mențiunilor de acte de la sfârșitul secolului al XIV-lea și a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
era la extremă fără a ține cont de problemele ei familiale pe care le putea avea ca orice cuplu, la rândul lui. Anisia o asculta de fiecare dată ca un preot într-o misiune de spovedanie, cu calm și multă răbdare așa încât Carlina rămânea uimită și se rușina în sine de gestul ei imatur, dar cu sufletul îmbălsămat, aproape vindecat. Se întâmplă odată, când această scumpă ființă venise la Carlina în vizită și din una întralta află că situația familială nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mergi la facultate și eu te voi întreține. Ai să vezi că o să ne fie bine! Nicky s-a căsătorit, e la casa lui, în curând va avea și un copil, iar tu vei fi cu mine. Trebuie să ai răbdare, totu-i temporar. Înțelegi? - Mamă, te rog înțelege-mă! Dacă rămân cu tata o să înnebunesc! - Oricum ar fi, la urma urmei e taică-tău, îți face de mâncare și te poartă curat. - O să-ți demonstrez, mamă, că o să am timp
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
minut i se păru o veșnicie. În același timp se trezi brusc cu un individ în fața ei care ignoră agentul de poliție și o întrebă scurt și repede privind-o în ochi:Știi limba maghiară? - Nu, de ce mă întrebi? - Ai răbdare și ai să vezi. În clipa următoare i se adresă agentului de poliție, ea neînțelegând ce spunea din cauza faptului că nu cunoștea limba. Spre surprinderea ei, primi îndărăt darul prețios care o trecea frontiera. Pașaportul era intact, fără nici o viză
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu meticulozitate și nu-i adresa nici un cuvânt care să-l indispună. Oferea permanent o atmosferă agreabilă și protectoare. Încerca mereu să-i rispească îndoielile cu privire la sănătatea lui. Ea știa cel mai bine că acum, sănătatea lui era crucială și răbdarea ei era pusă la grea încercare. Toți suntem uneori îndreptățiți să sperăm că într-o zi se va găsi o soluție de vindecare și pentru asemenea cazuri, dar boala nenorocită care îl afectase era grea, nemiloasă și greu vindecabilă, de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
păstrată cu grijă. Totul îi părea clar. Nu-și uitase nici familia și nici prietenii. Își petrecuse câțiva ani în străinătate, făcuse multe sacrificii fără a ști uneori din ce categorie de oameni făcea parte. Era un tip inteligent, doar răbdarea îi mai dădea câteva bătăi de cap și-l punea pe jar. Vroia să devină un prosper om de afaceri. Atunci când reușești să-ți faci un nume bun trebuie să ai multă grijă de el. Viața îți pune multe obstacole
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din restaurant, rămânâd singuri în lumina lumânărelelor de pe mese într-o liniște plină de stânjeneală. Maică-sa o învățase să nu dea niciodată și sub nici o formă motive de imoralitate. Învățase să folosească tăcerea care uneori era destul de stânjenitoare și răbdarea pe care o considera puterea supraviețuirii. Alin se ridică grațios de la masă și se îndreptă cu precizie către recepție unde discută ceva cu cel responsabil de asta. După câteva minute se auzi învârtindu-se o cheie în broasca unei uși
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aici. Viața este grea și în străinătate dar cea mai dură o au țiganii, și totuși eu îi apreciez foarte tare. Poți învăța multe de la ei, sunt de apreciat. - Ce anume ai putea să înveți de la niște țigani? - Să ai răbdare și să fii foarte vigilent. Pe ei nu îi înșeală și nu îi fură nimeni. Au școala vieții, cum spun ei. Sunt într-o alertă continuă și nu sunt tăcuți. Sunt foarte receptivi și mențin cu precauție contactul vizual cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Până la urmă ai găsit un mijloc de rezolvare? - Bineînțeles, măicuță. Acum mă caută ei pe mine. - După câte înțeleg, o duci greu din punct de vedere psihic! - Oarecum, da. În asemena condiții există și stres. Încetul cu încetul, ușor, cu răbdare ajungi acolo unde vrei. - Mă bucur mult să aud asta. Așa te vreau. Un învingător și cu misiuni îndeplinite. - M-am lovit în lume ca de un zid de beton, dar nu am clacat. Nu mai știam ce să fac
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
după atâta timp. Viața o încătușase și tot ea o premiase. Dumnezeu o binecuvântase în a fi fericită alături de nepoți și de copiii ei. Venise vremea să se bucure, așa cum toți merităm o viață mai bună. Acum se înarmă cu răbdare multă, o virtute menționată și de Dumnezeu ca fiind o calitate pentru noi toți și căută să înlăture din mintea ei mentalitatea materialistă care o dominase până recent, observând cu stupoare că unele persoane avare făceau din bani și lux
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
întreg univers antropologic ce n-ar mai trebui reconstituit, pentru că el s-ar constitui, din umbre mișcătoare înregistrate pe peliculă, în orice moment al prezentului vizionării lui... Nu este vorba despre nici o utopie ; dacă spectatorul de azi nu mai are răbdare să contemple arta înmagazinată într-un film de-acum 70-80 de ani, poate că ar putea încă să fie interesat de valoarea sa antropologică și istorică. Serge Daney, marele critic francez, spunea odată despre filmele lui Serghei Paradjanov că te
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sunt aproape inexistente. Nu apar în propoziții decât foarte rar, și atunci pentru a fi demolate. Vechi înseamnă aici deja Welles, Bergman sau Fellini. Tânăra generație, neliniștită să nu piardă ultimul Tony Scott (descărcat de pe net, firește !), nu mai are răbdare să vadă vechituri (termenul folosit este mult mai dur, dar să zicem că i-ar corespunde, grosso modo, acela de vechituri)... Canonul este pentru mai toți aceștia nomina odiosa : nimeni nu-nțelege de ce aceste filme trebuie (re)văzute, toți se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
am învățat-o de la profesorii mei din liceu. Cu respect și dragoste îmi amintesc de cei ce m-au inițiat în tainele fizicii și ale chimiei (profesoară Tatiana Tofan și profesorul Vicol), ale raționamentului matematic (profesoară Iacovoiu-Mitache), mi-au cultivat răbdarea în arta desenului (profesorul Petrencu), m-au orientat spre frumusețile muzicii (profesorul Timus); tot profesorii mei mi-au arătat ce înseamna a învăța și a ști să folosești o limbă străină (profesorii Ungureanu, Burgard, Jelescu, Bujoreanu), ori să-ți calești
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
clasă, revăd anii de școală, ce îmi doream de la dascălii mei și caut să fiu dascălul pe care elevii mei îl doresc. Dascălii de ieri sunt prezenți în dascălii de azi! în dascălul de azi veți vedea blândețea fostului învățător, răbdarea fostei profesoare de literatură, rigoarea fostului profesor de matematică, energia fostului profesor de sport. E o axă temporală care străbate toate generațiile și în dascălul de mâine veți găsi toate aceste lucruri și, în plus, ceea ce el, dascălul de azi
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ridicare de ton, poate să încurajeze, poate să corecteze o greșeală, poate sa liniștească temeri, poate să facă un copil fericit cu o laudă. Dascălul este cel care adaptează limbajul de specialitate la nivelul de înțelegere al elevului și are răbdarea necesară să repete o expicație cât este nevoie. El găsește acele metode, strategii și “trucuri” care să facă drumul spre cunoaștere eficient, interesant, provocator și trainic. Dascălul poate să se oprească pe strada pentru a răspunde la o întrebare sau
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a răspunde la o întrebare sau pentru a-l îndruma pe elev cum să se comporte în anumite situații. El înțelege când este trist pentru că s-a certat cu părinții sau că cei din jur nu-l înțeleg. El are răbdare cu elevii atunci când nu și-a făcut tema,îi ajută până când ajutorul lui nu mai este necesar. Se bucură împreună de realizările lor,de întâmparile pe care le-a trăit în vacanță,si multe, multe altele! Aceste momente extraordinare sunt
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dialog posibil fiind între narator (dublul creatorului) și personaje: „Și înainte chiar de a începe să cobori, tu te retragi, dispari treptat în surâsul vostru candid și obscen, eternitatea voastră rușinoasă și îmbietoare, marea voastră putere, începutul nostru, răutatea și răbdarea voastră invincibila (...)” Românul este savuros prin artă descrierii, Nicolae Manolescu descoperind aici o imaginație „ a concretului greu egalabila” Paul George vede în George Bălăiță Poetul vizionar, „ cel ce ordonează lucrurile și le dă sens, re-creează lumea în două zile, în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Cere părinților să-i trimită cărțile de medicină, dar și „șevaletul meu portatif” (p. 18). în veștile expediate către Huși aduce precizări, îndeosebi pentru tata, care avea nevoie de confirmarea că fiul îi va urma în carieră, despre perseverența și răbdarea în a învăța, despre reușitele personale în practică chirurgicală studențeasca („a propos de disecție, fac ceva splendid cu aceeași răbdare care o întrebuințam pentru desene”) și despre hotărârile sale sporadice: „da, aș dori să mă fac chirurg” (p. 22). Ceea ce
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aduce precizări, îndeosebi pentru tata, care avea nevoie de confirmarea că fiul îi va urma în carieră, despre perseverența și răbdarea în a învăța, despre reușitele personale în practică chirurgicală studențeasca („a propos de disecție, fac ceva splendid cu aceeași răbdare care o întrebuințam pentru desene”) și despre hotărârile sale sporadice: „da, aș dori să mă fac chirurg” (p. 22). Ceea ce, probabil, îi explică medicul-tată în detalieri minuțioase îl duce cu gândul tot la pictură: „după cum scrii mata ar fi subiect
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
uneori nu mai cred în mine, deși sunt hotărâtă să rezist cu toate puterile și peste putere, să te aștept. Acum, când corespondența e oarecum normală, trăesc prin ea. Lacunele mari m’ar speria, pentru că eu pui sez în scrisori răbdarea în nădejdea venirei tale. Și acum mai trăesc alături de tine, dar îți văd viața cu ochi stupizi de miop, care combină realitatea cu imaginația și deformează în dauna amândorora realitatea. Nu știi ce impresionantă e tăcerea casei; e pustie; cu toate că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să nu o torni deodată, la început, ci până se încălzește sticla, câte puțin. În privința cartofilor, după ce îi tai, îi pui pe o sită să se scurgă apa și apoi îi pui în untură fierbinte; ei se prăjesc greu; aibi răbdare. Ai grije de tine, de lucrurile tale. Dacă e posibil, nu întrebuința prosoapele de olandă. Ține-ți socoteală de lucruri. Sunt bucuroasă că știi să te ajuți singură. E târziu, aproape 11, la tine acolo e 9. Aici e frig
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care nu se pot purta... Simt că niște păianjeni minusculi mi se plimbă în voie pe șira spinării. Nu-mi vine să cred. Doar nu e... — Dar mi-ați spus că vă doriți un alt look! zice Erin, la capătul răbdărilor. — Sună-mă când ai ce ți-am cerut. Și, înainte să pot face un pas, iat-o, ieșind din cabina de probă a lui Erin, la fel de înaltă, blondă și imaculată ca întotdeauna, buzele deja strâmbându-se într-un surâs plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să trag de el în jos. După care îmi vine o idee subită. — Stai, zic. Știi ce cred, că ar fi mai ușor s-o scoți dacă încerci să ți-o scoți pe cap. — OK, zice Amy Forrester la capătul răbdărilor. Cum crezi tu. Mai desfac fermoarul încă puțin, după care îi trag rochia extrem de strâmtă peste șolduri și în sus, spre cap. Ha! Am prins-o! Materialul roșu rigid îi acoperă complet fața, în timp ce restul trupului e doar în lenjerie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care poți să apelezi fără ezitare, orice problemă ai avea. El va răspunde În germană, italiană, poate chiar În patru limbi și pentru câțiva piaștri - o dată Încheiată Înțelegerea - vei beneficia de energia lui, de agilitatea lui, de discreția lui, de răbdarea lui, de elocvența lui, de virtuțile lui, de viciile lui, de sufletul și de trupul lui” <endnote id="(671)"/>. Nu de puține ori, lucrătorii și comercianții evrei erau destul de apreciați În epocă. Ei „au devenit - cum se exprimă inspirat Nicolae
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
valorii acestora, atît în rîndul publicului, cît și - vai! - al unora dintre emițătorii lor, scriitori. Altfel spus, lipsește educația pentru arhive, dovadă ușurința cu care persoane și instituții le iau de-a valma și se descotorosesc de ele. Lipsește, apoi, răbdarea de a clarifica relațiile dintre participanții la viața literară, de a decela contribuțiile lor la dezvoltarea sau evoluția climatelor culturale. Noi credem numai în cei cu „Operă”, cărora le punem coronițe peste coronițe; de ceilalți lucrători în „cîmpul literaturii” ne
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]