9,501 matches
-
un copil pe nume Epiurxe "Epiur", singur sau În prezența Menervei și a unor lase, sau al unei lupte Împotriva zeiței Mlacucxe "Mlacu÷". Rămâne, În sfârșit, de subliniat puternica elenizare a cultului. Chiar dacă unele asemănări dintre practicile cultuale (deosebirea dintre sacrificiul pentru zeii subpământeni și cei de deasupra, „magia simpatică” Între caracterul divinităților și cel al victimelor, èsharai și bothroi și așa mai departe) pot reprezenta dezvoltări paralele independente, cu siguranță Etruria Împrumută din lumea greacă aspectul global al locului de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Rom. 11,1). Pe de altă parte, apartenența la religia iudaică Îi Împiedica pe cei În cauză să fie Înrolați În armată, să facă parte din elitele politice sau din serviciul imperial, unde li s-ar fi cerut să facă sacrificii Împăratului sau „geniului” său. Scutirea evreilor de serviciul militar și de sacrificiul adus Împăratului a constituit, Într-un prim moment, premisa unei soluții promițătoare. c) Spre deosebire de religia elenă, care trebuie reconstruită pornind de la multe cetăți, triburi și teritorii, religia romană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împiedica pe cei În cauză să fie Înrolați În armată, să facă parte din elitele politice sau din serviciul imperial, unde li s-ar fi cerut să facă sacrificii Împăratului sau „geniului” său. Scutirea evreilor de serviciul militar și de sacrificiul adus Împăratului a constituit, Într-un prim moment, premisa unei soluții promițătoare. c) Spre deosebire de religia elenă, care trebuie reconstruită pornind de la multe cetăți, triburi și teritorii, religia romană este religia unei singure cetăți. Dar prin chiar „originea” ei, și deci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ianusxe "Ianus", Vestaxe "Vesta", Jupiter, Martexe "Marte", Quirinusxe "Quirinus"; ele sunt oficiate de rex și regina sacrorum, flamines, pontifices și virgines Vestae. - Cultele graecus ritus; limba cultului este (În parte) greaca; semnul caracteristic este purtarea unei cununi atunci când se aduce sacrificiul; acestui rit Îi aparțin cultele introduse de stat (sacra peregrina publice adscita), printre care cele Îndreptate către Ceresxe "Ceres", Liberxe "Liber", Liberaxe "Libera", Apolloxe "Apollo", Esculapxe "Esculap", Cybelexe "Cybele"; ele sunt celebrate conform riturilor adoratorilor lor originari; le revin respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și propria cultură și, din această cauză, este o formă proprie și autonomă - ca atare, de neatacat sau de nedepășit - de autoconștiință și de autocomunicare. c) Clasificarea religiei romane ca „religie culturală ce se exprimă prin venerarea imaginilor și prin sacrificiu” nu exclude faptul că - Începând deja din epoca regilor - s-au utilizat texte scrise pentru organizarea cultului și a divinației (imnuri, rugăciuni, ritualuri, cărți sibiline)2. Și În epoca imperială erau cunoscute culte fără imagini și cu simboluri aniconice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pure sub regele Numa, care nu se slujea de edificii de cult costisitoare și era lipsită de imagini de zei În formă omenească, imagini fabricate din metal prețios și de hecatombe scumpe (Cicero, De natura deorum, 2, 9 sqq.). Sacrificiile sângeroase (de animale) constituie o parte integrantă a religiei romane până când au fost interzise, dar, pe de o parte, ele sunt deja criticate de „filozofii italici” În secolele VI-V Î.Hr. (cf. subcapitolul. 2.3b), iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai vechi ale religiei indo-europene sunt profund inserate În istoria popoarelor hati, hurrite și semite și, pe de altă parte, că au supraviețuit dovezi foarte sărace ale presupusei existențe a Începutului și vetrei domestice, ale Împărțirii În clase și ale sacrificiului de cai. În special Georges Dumézil (1898-1986) a fost cel care a interpretat riturile, zeii, miturile și saga Romei pe baza paralelelor indo-germanice și mai ales indiene și iranice 1. Lucrările sale Încep În perioada În care se descoperă literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sumar la punctele care urmează: (a) omologia Între structura societății romane Împărțită În „clase” și grupul zeilor superiori (Jupiter, Martexe "Marte", Quirinusxe "Quirinus"): fonction tripartite 2; (b) comparația Între rituri, de exemplu Între ritul roman al lui equus October și sacrificiul indian al calului; Dumézil definește chiar și sărbătoarea romană „un asva-medha roman”3; (c) comparația Între mituri, saga, figurile zeilor și ale eroilor, de exemplu Între Vestaxe "Vesta" și cultul indo-arian al focului, gemenii (Castorii, Romulusxe "Romulus"-Remusxe "Remus"), Mater
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
constituie cel mai vechi ritual al Occidentului antic, el a adunat un material care nu a fost Încă valorizat Îndeajuns important prin implicațiile ce pot decurge din el pentru o comparație de structură cu religia romană, un material despre ritualul sacrificiilor, alcătuirea panteonului și ornitomanție. Desigur, și proveniența lingvistică a Împrumuturilor miceniene În limba latină, și semnificația pe care descoperirile miceniene o vor căpăta pentru civilizația din Italia centrală constituie Încă obiect de discuție, dar este vorba despre elemente În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apoteoza și lauda „amintirii” au legătură cu unele plăcuțe de aur care celebrează această mnemosyne și Îi făgăduiesc celui mort: „vei fi mai degrabă un zeu decât un muritor”1. Empedocle pune În legătură Într-un mod foarte eficace critica sacrificiului sângeros - și, de aceea, a unui rit fundamental ce ține de theologia civilis - cu doctrina metempsihozei. Tatăl care sacrifică un animal zeilor Își ucide propriul fiu, care și-a schimbat Înfățișarea; tatăl Își Înghite fiul, fiii Își Înghit mama (F
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legături istorice și chiar de rudenie 2: gens Aemilia considera că se trage, prin Mamercus Aemilius, dintr-un fiu al lui Pitagora. Deci până și anumite rituri romane pot fi interpretate În sens pitagoreic, ca, de exemplu, acoperirea capului În timpul sacrificiului 3. Regelui Numa Îi este atribuită o literatură religioasă cu rezonanțe pitagoreice 4. 2. Cultele și zeii greci, miturile și actualizarea lor dramatică, orfismul și misteriile lui Bachus, teologia și critica religiei fac parte integrantă din religia romană, atât privată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
13, 8). Ziua de 6 martie este zi de sărbătoare (feriae) prin ordinul senatului (Fasti Praenestini): „pentru că În această zi Împăratul Cezar Augustus a devenit pontifex maximus sub consulatul lui Quirinius și al lui Valgius; din această cauză, duumvirii oferă sacrificii, poporul se Încoronează și sărbătorește”. Încoronarea și Întreruperea lucrului reprezintă și un mijloc de control: „21 aprilie: Întemeierea Romei, zi festivă, Încoronare generală” (Fasti Caeretani). Cetățeanul roman care se găsește În capitală (urbs), Într-o cetate italică (municipium) sau Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Scipionilor pe via Appia, ca și hipogeul aparținând familiei Calpurn Pison pe via Salaria. Se povestește că gens Fabia ar fi fost nimicită pe Cremera (477 Î.Hr.) atunci când gens Fabia ar fi părăsit tabăra ca să ofere la Roma un sacrificiu gentilic 1. Gens Fabia Își celebra sacra gentilicia pe Quirinal și avea un grup propriu de „ocrotitori Împotriva lupilor”, luperci Fabiani. Ei considerau că Își au originea În Herakles, Întemeietor al acestei gens (nu se știe de când). Polemica lui Cicero
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
autoritățile supreme ale orașului. Prin hotărârea consiliului orașului, care la Urso asumă În materie de politică religioasă același rol central al Senatului din Roma, ei se Îngrijesc de sanctuare, de temple și de așezămintele de cult. Organizează spectacolele de circ, sacrificiile și actele de cult pe lângă lăcașurile zeilor (pulvinaria). Firește, Îndeplinirea acestor sarcini cerea alt personal consacrat cultului: cei care Înjunghiau victimele (victimarii) și muzicanții (tibicines), care nu au nevoie să fie numiți În legea-cadru. Religia privată și personală apare numai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsesc printre rețete de bucătărie și simple instrucțiuni despre arat, semănat, cumpărarea și vânzarea sclavilor și a animalelor. De obicei, ritualurile indică (a) Împrejurarea În care este săvârșit ritul, (b) materialul necesar pentru cult (tămâie, vin, felul de animal pentru sacrificiu), (c) persoanele care trebuie (sau nu pot) să Îndeplinească ritul și, În sfârșit, (d) beneficiarul (destinatarul) acțiunilor și rugăciunilor cultuale. Aceste ritualuri sunt unice În felul lor printre izvoarele referitoare la religia romană, mai ales pentru că ele alcătuiesc o unitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiind cunoscute tuturor, descriind numai rituri particulare (propria). Pentru că, pe de altă parte, Occidentului i-au fost transmise numai texte despre agricultură, dar nu și arhivele templelor romane sau ale preoților, suntem nevoiți să recompunem elementele recurente și centrale ale sacrificiului folosind surse numeroase și eterogene. c) Cultul roman ca acțiune simbolică 1. Limbajul semnelor cultului roman este reglat de o „gramatică a simbolurilor”, o sintaxă și o pragmatică deosebită. Prin „cult” Înțelegem aici ansamblul acțiunilor simbolice, incluzând În ele și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dominantă, pe un munte, Înăuntrul/În afara așezării (sanctuare situate În afara zidurilor cetății); de o mărime stabilită, ca „altarul domestic” (lararium), mormânt sau loc de pelerinaj transregional. II. Momentele Zile festive regulate/neregulate, durată și frecvență cu privire la o divinitate; de exemplu: sacrificiu adus lui Jupiter la jumătatea fiecărei luni (regulat, scurt, frecvent). III. Persoanele/funcționarii/executorii 1. La Roma: pontifex, flamen-flaminica, augur, virgines Vestae, rex/regina sacrorum, XV-viri sacris faciundis; 2. Preoți: sacerdotes; administrator: magister/magistra; slujitor: minister/ministra; ajutor: camillus; cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cântăreț: tibicen, psaltria. IV. Instrumentele (instrumentum, utensilia, sacra supellex) Iluminare: lumânări, făclii, lămpi cu ulei, focuri cu lemne; unelte pentru gătit, tacâmuri; instrumente de mâncat; obiecte de mobilier (scaune, bănci): tron; draperii (tapetae); casetă pentru oferte: thesaurus. Altar: altar pentru sacrificiile de animale; altar pentru tămâie: foculus. Statuia zeității: simulacrum, signum. V. Material pentru cult Animale pentru jertfe sângeroase (vite mari, mici; după vârstă, culoare, sex; nu se foloseau pești). Plante: flori - cununi - fructe; parfumuri vegetale (thus); pentru purificare: tulpini de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
utilizate unul după altul sau unul Împreună cu celălalt. Ritualurile se disting În funcție de alegerea elementelor, de frecvența și intensitatea prezenței lor, de durata și modalitatea diferitelor acțiuni, de cei care le Împlinesc și de participanți, de materialul de cult, de scopul sacrificiului și de destinatarii lui (suverani, strămoși, eroi, zeități masculine sau feminine). Acțiunile cele mai elementare ale cultului privesc hrana, Îngrijirea trupului, comunicarea În grup (se mănâncă, se vorbește, se jelește, se aduc mulțumiri). În schimb, fertilitatea este, de exemplu, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mercuriolus) (Suetonius, Nero, 56; Domițian, 15, 3, despre Minervaxe "Minerva"; Apuleius, Apologia, 63). Chiar și În cultul zilnic zeii sunt caracterizați de numeroase simboluri, atribute și Însoțitori de rang inferior care stimulează curiozitatea și forța speculativă: animale simbolice și de sacrificiu; lira, punguțe de bani, vargă, cârmă, ghioagă, lance; diferite acoperăminte de cap: coif, pălărie Înaripată, cunună, panglică; Venusxe "Venus" Înveșmântată numai cu bijuterii de podoabă; Mercur cu mantie și apărătoare la gât, Minerva Îmbrăcată În Întregime și Înzestrată cu arme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Beneventum apare Fecioara (Cancik, 1986; Koch, 1917). Din imagini vorbesc demonii. Multe legende despre statui de marmură, magice și miraculoase, trădează pe plan narativ fascinația ce continuă să izvorască din vechile imagini artistice și cultuale (Dergens, 1949). 4. Sacrificiultc "4. Sacrificiul" a) Ritualul lui Cato Înaintea culesului recoltei (De agri cultura, 134) 1. Sacrificiul animalelor, un act esențial al religiei romane, poate fi descris, analizat și interpretat după exemplul unui ritual concret. Ritualul pentru păstrarea produselor agricole se prezintă astfel: Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre statui de marmură, magice și miraculoase, trădează pe plan narativ fascinația ce continuă să izvorască din vechile imagini artistice și cultuale (Dergens, 1949). 4. Sacrificiultc "4. Sacrificiul" a) Ritualul lui Cato Înaintea culesului recoltei (De agri cultura, 134) 1. Sacrificiul animalelor, un act esențial al religiei romane, poate fi descris, analizat și interpretat după exemplul unui ritual concret. Ritualul pentru păstrarea produselor agricole se prezintă astfel: Înainte să purcezi la strângerea roadelor trebuie să faci o porca praecidanea În următorul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ele se pot adăuga mola salsa, vin și alte părți ale animalului (magmentum, augmentum). În acest fel, Îi este oferită zeiței Ceresxe "Ceres" o masă gata de a fi consumată. Acest ultim gest, oferirea unei mâncări, este actul decisiv al sacrificiului roman al unui animal. În acest punct, În ritualul lui Cato există un fel de „ritual inversat”. Două unități care par strict unite Între ele, tăierea și ofranda organelor interne adusă zeiței Ceres (prosecare - porricere), sunt despărțite de o a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
porricere), sunt despărțite de o a doua ofrandă a unei turte sfințite. În acest proprium al lui Cato nu sunt numite trei faze generale: pregătire-masă-reparație succesivă (după consumarea mesei). În faza pregătitoare animalul este ales, curățat, Împodobit; cei Însărcinați cu sacrificiul și participanții Îmbracă haine curate și au mâinile spălate (purae manus). Sunt pregătite focul, instrumentele și materialul pentru cult. După ofrandă Începe masa. Știm puține despre formula și caracterul acestei paranteze: participanții la sacrificiu trebuiau să mănânce carnea, sau puteau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales, curățat, Împodobit; cei Însărcinați cu sacrificiul și participanții Îmbracă haine curate și au mâinile spălate (purae manus). Sunt pregătite focul, instrumentele și materialul pentru cult. După ofrandă Începe masa. Știm puține despre formula și caracterul acestei paranteze: participanții la sacrificiu trebuiau să mănânce carnea, sau puteau să ia parte la masă și cei care nu erau nici Însărcinați, nici participanți (1 Cor. 8,10)? După sacrificiu, carnea era profanată: ce grad de sacralitate mai rămânea Încă În ea? În ultima
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]