14,124 matches
-
lumea asistă la un transfer de credință de la creștinism la comunism, morții comuniști fiind celebrați în locul sfinților locali. Totuși, dacă adeziunea implică sacrificiul - al vieții profesionale, de familie sau chiar sacrificiul suprem, viața -, ea oferă și importante recompense. Primele sunt simbolice: ești mândru că ești comunist sau „bolșevic” sau chiar „stalinist” - Maurice Thorez se proclamă „cel mai bun stalinist din Franța”. Stalin a spus-o, de altfel: „Comuniștii sunt făcuți dintr-un material deosebit”, ei au sentimentul că aparțin unei avangărzi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poate fi văzută ceea ce Annie Kriegel a numit contrasocietatea comunistă, o microsocietate care începe să traducă în practică proiectul comunist în teritoriile pe care le controlează - municipalități, sindicate etc. - și care prefigurează societatea comunistă viitoare. Recompensele nu mai sunt doar simbolice din clipa când aderentului îi este încredințată și câte o responsabilitate, când devine membru permanent și, mai ales, când devine un apropiat al grupului conducător: satisfacția unei munci de răspundere, prestigiul decurgând din funcția respectivă, inclusiv în ochii unei instanțe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1920 la 700000 în 1932. Această birocrație, tipică pentru partidul-stat* comunist, impune un anumit tip de dominație: aparatul este releul unei clase originale, aceea a funcționarilor, avându-i în frunte pe apparatciki răsplătiți cu avantaje materiale și cu gratificații simbolice considerabile. Partea superioară a acestei birocrații este dominată de nomenklatură, grup definit prin lista (nomenclatura) celor mai apropiați colaboratori ai grupului conducător cărora le sunt rezervate posturile de conducere ale nenumăratelor structuri însărcinate să conducă economia* și să încadreze societatea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
efectua o parte a profiturilor pentru măriri de salarii (prime) sau pentru diferite opere sociale. Pomparea prin birocrația centrală a bogățiilor produse e mai puțin intensă în perioadele de reformă. Recompensele promise pentru îndeplinirea planului pot să nu fie doar simbolice* ci și materiale. Totuși, exact ca și ambalarea, atenuarea birocrației poartă în germene însuși sfârșitul ei. în realitate, reformele n-au antrenat niciodată surplusul de eficacitate scontat ci contrariul său: creșterea blocajelor. într-adevăr, date fiind echilibrele atinse anterior și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
autoritatea asupra publicațiilor: Les Lettres franșaises - conduse de P. Daix și apoi de Aragon -, Europe - condusă de Jean Cassou, apoi de Pierre Abraham -, La Pensîe - condusă de Georges Cogniot -, La Nouvelle Critique, încredințată lui Jean Kanapa. Recompensele nu sunt doar simbolice: „romancierii partidului”, ca Andrî Stil, de exemplu, sunt traduși în lumea întreagă. Totuși, rari sunt marii artiști sau intelectualii de anvergură care intră în partid. în afară de Aragon și Eluard îi mai putem cita pe Picasso, pe pictorul Edouard Pignon și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de construcții și, în sfârșit, industriile metalurgice, mecanice și electrice, în detrimentul sectoarelor consumului, unde penuriile sunt cronice. în sânul primelor trebuie să apară „omul nou”, loial față de partid, căreia se cuvine să i se atribuie recompense materiale și o recunoștință simbolică. Acest model de industrializare și, într-un mod mai general, de economie comunistă va fi aplicat cu mai mare sau mai mică intensitate, potrivit momentului, în democrațiile populare*, apoi în China* lui Mao* sau în Coreea de Nord* - cu excepția Cambodgiei unde khmerii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
operațiune de „mobilizare” a muncii, stahanovismul va fi extins la toate ramurile industriale și la sectoarele agricole, și va fi aplicat, după 1945, și la democrațiile populare - iar din 1949 și în China. Depășirile de norme sunt legate de gratificații simbolice* și materiale - bonuri de alimente, medalii etc. Stahanovismul este așadar și un factor de diferențiere în rândurile clasei muncitoare și de introducere a unor inegalități în întreprindere. Cu toate acestea, foarte curând, acest „eroism” în muncă se lovește de rezistențe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
face să acționeze după vrerea puterii. Organul central al partidului, care se află în inima dispozitivului de informație este numit adesea prin antifrază - pentru PCUS*, Pravda (Adevărul); pentru PCF*, l'Humanitî; pentru PCI*, l'Unità - sau într-un mod mai simbolic - pentru PC cubanez, Granma (de la numele vaporului de pe care Castro* și Che Guevara au debarcat în Cuba pentru lupta lor de gherilă) iar pentru PC chinez Jenmin Jibao (Cotidianul poporului). Informația este permanent orientată înspre propagandă, care prezintă o imagine
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de exotism, cât și apologiei luptei armate*, așa cum este ea făcută de grupurile de extremă stânga. Chiar și în SUA, aripa radicală a mișcării studențești antirăzboinice, Weatherman Underground, intră în clandestinitate și inițiază o campanie de atentate contra unor clădiri simbolice. La Paris, Roma sau Berlin, stângismul* își afișează solidaritatea internaționalistă cu Hanoiul cu strigăte ca „FNL va învinge!”. PC favorabile Moscovei se limitează la „Pace în Vietnam!”, slogan conform cu directivele sovietice; războiul trebuie câștigat de către PC Vietnamez, dar conflictul nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o aceeași „filosofie a praxis-ului” care voia să înțeleagă lumea și în același timp s-o transforme în mod radical. Prolifica descendență intelectuală și doctrinele ulterioare care se reclamă de la numele lui aveau o anumită legătură cu această matrice simbolică dar, simultan, ele au inspirat și legitimat forme de organizare despotică a vieții sociale. Dacă marxismul se prezintă ca o „concepție globală asupra lumii”, rămâne de determinat dacă nu cumva, cu aceeași ocazie, el fundamentează o concepție totalitară asupra politicului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniști sunt arestați și condamnați. Stalin profită de situație pentru a grăbi epurările* în cadrul PCUS, excluzând sute de mii de membri, și se folosește de poliția politică împotriva partidului. Toate aceste operațiuni prefigurează Marea Teroare* din 1937-1938, al cărei start simbolic este dat de Marile Procese de la Moscova. De la cele trei Mari Procese de la Moscova la nenumăratele mici procese La 26 iulie 1936, Comitetul Central îndeamnă la o și mai mare „vigilență revoluționară” și concluzionează: „Calitatea fundamentală a oricărui bolșevic în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de două decenii, niște dinozauri care împiedicaseră orice mobilitate socială. SOCIETATE CIVILĂ „Societatea civilă”, care face trimitere la o viziune pluralistă și liberală a societății, semnifică faptul că puterea politică își extrage legitimitatea din consimțământul cetățenilor, că în interiorul acestei entități simbolice își găsește ea autoritatea. Termenul lasă să se înțeleagă și că statul trebuie să respecte, dar și să garanteze autonomia indivizilor și a grupurilor care alcătuiesc țesătura vieții sociale. Ce întrebuințare i-au dat oare tradiția marxistă și practica comunistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Directă din Franța. Altă inovație - globul terestru, care simbolizează dimensiunea mondială a proiectului comunist și care este, prin urmare, foarte prizat de iconografia Internaționalei Comuniste* sau de cea a Federației Sindicale Mondiale. După 1945, alte partide* sau partide-stat* completează panoplia simbolică. Unele democrații populare* își adaugă spice de grâu. Dorind să aducă un omagiu truditorilor intelectuali, RDG alătură un compas la dipticul tradițional; PC albanez proletarizează și militarizează simbolistica, integrându-i cazmaua și pușca. Se impun și alte semne, cum sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mariana. în mod invers, decomunizarea PCI* este însoțită de o estompare treptată a secerei și ciocanului, până la a fi dispărut, astăzi, din emblema oficială a Partidului Democraților de stânga. Cultura comunistă s-a caracterizat și printr-o multitudine de investiri simbolice de ordin psihoafectiv, care o disting de cea mai mare parte a celorlalte culturi politice, exceptând cultura fascistă. Primul element de acest fel este, imediat după primul război mondial, contribuția comunismului la „brutalizarea simbolică a practicilor politice”. Manifestațiile iau o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și printr-o multitudine de investiri simbolice de ordin psihoafectiv, care o disting de cea mai mare parte a celorlalte culturi politice, exceptând cultura fascistă. Primul element de acest fel este, imediat după primul război mondial, contribuția comunismului la „brutalizarea simbolică a practicilor politice”. Manifestațiile iau o înfățișare militară, prin organizarea lor geometrică, apariția armelor albe (lănci), a uniformelor și a cântecelor marțiale chemând la luptă violentă și venerând sacrificiul. Ele țin, însă, și de procesiune, iar mitingurile se încheie, ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu comuniunea colectivă în intonarea Internaționalei sau în adunarea la steag. Iconografia ține adeseori de o fibră religioasă și reia câteva figuri metaforice: Porumbelul (Picasso), Fecioara și Pruncul (Apsit în URSS, Grandjouan în Franța) sau Pietà (Paul Gilles). Altă investire simbolică notabilă, cultul conducătorului; unele partide nu omagiază decât eroi morți; altele își divinizează conducătorii din timpul vieții acestora: Stalin*, Mao*, Enver Hodja, Kim Il-Sung*, Thorez și Togliatti la începutul anilor 1950, Gonzalo, din PC peruvian, mai recent. în sfârșit, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
morți; altele își divinizează conducătorii din timpul vieții acestora: Stalin*, Mao*, Enver Hodja, Kim Il-Sung*, Thorez și Togliatti la începutul anilor 1950, Gonzalo, din PC peruvian, mai recent. în sfârșit, în URSS și în ansamblul regimurilor comuniste, recunoașterile și gratificațiile simbolice sunt omniprezente: panouri de onoare tronează în toate întreprinderile, pentru a distinge cele mai bune echipe și muncitorii-model; medaliile și decorațiile împodobesc pieptul celui mai mărunt lucrător de șoc, începând cu cel al secretarului general Leonid Brejnev*. Pregnanța identitară a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
creștin-democrației italiene -, îi repugnă însă să se autoasocieze cu animale. Nu regăsim bestiar pozitiv decât la margine: pantera neagră a Black Panther Party sau cârtița troțkiștilor francezi - aluzie la o frază a lui Marx. Această concurență este manifestă în investirile simbolice. Totul e făcut pentru a reînnoi, a dinamiza și radicaliza marele ceas al sociabilității politice. Maoiștii francezi din PCMLF adaugă un cuplet „antirevizionist” la Internațională, în timp ce cei din stânga proletară creează un imn alternativ, Noii partizani. Reînnoirea trece și prin împrumuturi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Reînnoirea trece și prin împrumuturi din lumea a treia: Che Guevara în cazul troțkiștilor, purtarea keffieh-ului palestinian în cazul maoiștilor. în mai 1968, Liga Comunistă Revoluționară (LCR) dinamitează rânduiala tradițională a procesiunilor sindicale, pentru a le da participanților, prin caricaturi simbolice, sărituri colective și lozinci sacadate, iluzia apropierii de Palatul de iarnă. Această istorie simbolică se află de acum în spatele nostru. Prin conjuncția crizei ideologiilor totalizante și intrarea comunismului în sfera comunicării, specificitățile simbolisticii comuniste tind să dispară. SINDICALISM înainte de 1914
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
purtarea keffieh-ului palestinian în cazul maoiștilor. în mai 1968, Liga Comunistă Revoluționară (LCR) dinamitează rânduiala tradițională a procesiunilor sindicale, pentru a le da participanților, prin caricaturi simbolice, sărituri colective și lozinci sacadate, iluzia apropierii de Palatul de iarnă. Această istorie simbolică se află de acum în spatele nostru. Prin conjuncția crizei ideologiilor totalizante și intrarea comunismului în sfera comunicării, specificitățile simbolisticii comuniste tind să dispară. SINDICALISM înainte de 1914, există patru modele sindicale. Modelul trade-unionist, apărut încă din anii 1830, în Marea Britanie, se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fostului imperiu sovietic a permis astăzi prezentarea faptelor. TȚ TACTICĂ -> Strategie/tactică CERNOBÎL „Comunismul înseamnă puterea sovietică, plus electrificarea întregii țări”, aceasta a fost celebra formulă a lui Lenin*, în 1920. Dincolo de nevoile reale ale industriei, electrificarea exprimă un mesaj simbolic: dominând natura, comuniștii aduc lumină poporului. Pentru construirea de centrale termice și hidroelectrice, regimul sovietic utilizează pe scară largă deținuții din Gulag*, în epoca lui Stalin, și exploatează tinerii comsomoliști pe „șantierele comunismului”, în epoca lui Hrușciov* și Brejnev*. Mulțumită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și-a dezvoltat la maximum dorința de dominație totală prin intermediul monopolurilor sale politice, economice și culturale și prin teroare - la un totalitarism de mică intensitate, în care această dorință este atenuată. După cum subliniază Claude Lefort, nu e zdruncinată serios „matricea simbolică” din străfundul comunismului sovietic, care cere ca societatea să fie în continuare concepută după modelul fantasmatic al unui corp unic, omogen, transparent pentru el însuși, și ca, în aceeași mișcare, să fie negată orice legitimitate expresiilor politice sau culturale de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Vietnam, Algeria), apoi cu revoluția din Cuba și cu Revoluția Culturală* chineză, va regăsi turismul parfumul îmbătător al istoriei în mișcare. Cuplul Sartre/Beauvoir, care a luat parte la toate călătoriile (URSS, Cuba, China), întruchipează această căutare a recunoașterii revoluționare simbolice, în timp ce alții devin uneori funcționari ai regimului. Prin mijlocirea impresiilor unor comitete de întreprindere, federații sindicale sau formațiuni comuniste se perpetuează un tip de călătorii care lasă a se crede că socialismul reprezintă viitorul omenirii. Răsfățați în condiții excepționale, circulând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
elevi a unor proprietăți, constante, legități care constituie elemente fundamentale ale cunoașterii. Demonstrația didactică nu se identifică în nici un caz cu demonstrarea deductivă, teoretică, utilizată, de pildă, la matematică. La baza demonstrației se află un suport material (natural, figurativ sau simbolic), de la care se pleacă și se construiesc reprezentări, constatări, interpretări. Și limbajul se poate constitui un suport al demonstrației în măsura în care un nivel mai "concret" al acestuia potențează explicitări mult mai abstracte. De pildă, un limbaj care abundă în imagini și
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
de la Austerlitz și Wagram. Metternich a rezumat situația la sfârșitul discuțiilor, când i-a spus lui Napoleon că era cu certitudine un om terminat. Relațiile dintre diplomați sunt, în mod natural, instrumente ale politicii de prestigiu, deoarece ei sunt reprezentanții simbolici ai țărilor lor4. Respectul care li se arată sau pe care-l arată este, de fapt, respectul arătat țărilor lor, respectiv respectul arătat de țara lor altor țări; insultele pe care le lansează sau pe care le primesc sunt adresate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]