10,656 matches
-
Coadă Stâncii este un sat în comuna Ungheni din județul Iași, Moldova, România. Coadă Stâncii apare cu această denumire în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În hotărnicia Mânzăteștilor se menționează satul Ocenicii ce-i zic acum și satul Coadă Stâncii. Ocenicii erau vechii țărani care lucrau aceste pământuri domnești, care s-au
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
este un sat în comuna Ungheni din județul Iași, Moldova, România. Coadă Stâncii apare cu această denumire în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În hotărnicia Mânzăteștilor se menționează satul Ocenicii ce-i zic acum și satul Coadă Stâncii. Ocenicii erau vechii țărani care lucrau aceste pământuri domnești, care s-au așezat aici, la coadă dealurilor. Se presupune că în urma unor alunecări de pămân, care au lăsat dealurile golașe și stâncoase, sătul și-ar fi luat denumirea de Coada-Stâncii
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
ai acestui sat au fost robi boierești. Despre începutul bisericii cu hramul Sfanțului Mucenic Dimitrie din acest sat, nu se cunosc date precise. Probabil prima biserică datează de pe la sfarsitul sec. XVIII. Conform documentelor găsite în arhiva Mitropoliei, biserica din Coadă Stâncii a fost construită cam pe la anul 1830. Această bisericuța și-a luat ființă dintr-un mic schit așezat în mijlocul pădurii Coadă Stâncii. Acest schit a fost clădit de călugării schimnici pe la 1750. Materialele au fost aduse de călugări din pădurea
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
precise. Probabil prima biserică datează de pe la sfarsitul sec. XVIII. Conform documentelor găsite în arhiva Mitropoliei, biserica din Coadă Stâncii a fost construită cam pe la anul 1830. Această bisericuța și-a luat ființă dintr-un mic schit așezat în mijlocul pădurii Coadă Stâncii. Acest schit a fost clădit de călugării schimnici pe la 1750. Materialele au fost aduse de călugări din pădurea Bahu, ținutul Lapuseni. Mai tarziu prin anii 1810 - 1820 taindu-se pădurea s-au făcut și câteva gospodării împrejurul bisericii, cum însă
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
1922. între 1922 -1927 au servit cu delegație diferiți călugări iar de la 1927 funcționează preotul Adrian Dartu, absolvent al Seminarului Teologic din Iași. Urmează apoi preotul Mină Prodan iar din anul 1944 funcționează preotul Gheorghe Pîntia, originar din satul Coadă Stâncii, care va sluji până la moartea să în anul 1980. Mormântul părintelui Pîntia se află în partea dreaptă a bisericii chiar la intrarea în curte. Urmează preoții Ion Tatulea, Zmeu (Cosofret), Mărgineanu Aurel și Tansanu Gheorghe, iar din anul 2000 slujitor
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
având în total 1584 de locuitori. În comună funcționau o moară de apă, o școală și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Copou a aceluiași județ, având 1959 de locuitori în satele Bran, Chișărăi, Cilibiu, Coada Stâncii, Golăești, Medeleni, Petrești și Podu Jijiei. În 1931 i s-au alipit satele comunei Bosia, desființată, dar ele aveau să fie în scurt timp din nou separate. În 1950, comuna a fost arondată raionului Iași din regiunea Iași. În 1968
Comuna Golăiești, Iași () [Corola-website/Science/301278_a_302607]
-
66%). Pentru 7,85% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Braniștea a județului Iași și era formată din satele Holboca, Dancu, Valea Lungă, Rusenii Vechi, Rusenii Noi și Coada Stâncii, având în total 1455 de locuitori. În comună funcționau trei mori de apă, patru de vânt și trei de aburi, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Copou a aceluiași județ, având 1942 de
Comuna Holboca, Iași () [Corola-website/Science/301284_a_302613]
-
Ungheni (în trecut, Bosia) este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Bosia (reședința), Coada Stâncii, Mânzătești și Ungheni. Comună poartă numele localității Ungheni datorită faptului că acest sat reprezintă un punct feroviar important. Numele de "Ungheni" provine de la "unghi", referire la faptul ca localitatea Ungheni este situată în dreptul unei cotituri a râului Prut. Comună se
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
termină în DN28). Prin comună trece și calea ferata Iași-Chișinău, pe care este deservita de stația-punct de trecere a frontierei Ungheni. Relieful comunei este format din dealuri și o câmpie, ce predomina. Pe dealuri sunt situate satele Mânzătești și Coadă Stâncii, iar în lunca Jijiei și a Prutului localitățile Bosia și Ungheni. Solul este format din aluviuni de natură argilo-nisipoasă, la șes, si argilo-calcaroasă, în majoritate lutos, pe dealuri. Caracteristicile solului sunt, în zona de șes fertilitatea ridicată, iar la dealuri
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
a Prutului localitățile Bosia și Ungheni. Solul este format din aluviuni de natură argilo-nisipoasă, la șes, si argilo-calcaroasă, în majoritate lutos, pe dealuri. Caracteristicile solului sunt, în zona de șes fertilitatea ridicată, iar la dealuri instabilitatea suprafeței. În regiunea Coadă Stâncii, instabilitatea solului a provocat dese alunecări de teren. Terenurile arabile de pe șes sunt propice cultivării tuturor tipurilor de plante agricole: porumb, cartofi, floarea soarelui și în special legume. Dealurile sunt propice cultivării de păioase - orz, ovăz - si leguminoase - mazăre și
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
istorice din județul Iași că monument de interes local, clasificat că monument de arhitectură, este (1858) din satul Bosia. Comună are trei școli. Cea mai importantă este Școala Generală Bosia-Ungheni. De asemenea și localitatea Mânzătești are o școală generală. Coadă Stâncii are doar o școală primară, dar elevii își continua studiile la celelalte școli din comuna, la școlile din Iași sau din localitățile vecine. Principalele activități culturale se desfășoară în cadrul Centrului Cultural. Clădirea acestei instituții a fost de curand renovată. În cadrul
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
pentru serviciu credincios și 50 coroane de aur. Cetate medievală; sec. XV Săpături arheologice; 1986, Cetatea medievală cu dimensiunile de 60 x 40 m, a fost o construcție ridicată exclusiv din lemn, cu clădiri înălțate deasupra unor tălpi așezate pe stânca ñiabilă a dealuluiîn prealabil nivelatăîn porțiunile necesare. Nu a apărut nici un indiciu asupra prezenței construcțiilor din zid și nici o mmă de șanțuri de ñmdație destinate temeliilor de piatră sau lemn. Cetatea este înconjurată de un șanț de apărare cu traseu
Gladna Română, Timiș () [Corola-website/Science/301365_a_302694]
-
active numai noaptea. Dintre simțurile lor agere, cel mai dezvoltat este mirosul și după el auzul. Inteligență lor este remarcabilă, după cum se poate constata mai ales la câinele domestic. Canidele își fac culcușuri și se ascund prin peșteri, crăpături de stânci, scorburi, galerii sau găuri în pământ. Sunt active tot timpul anului, cu excepția câinelui enot ("Nyctereutes procyonoides") din răsăritul Asiei și Japonia, care hibernează. Canidele sunt bune și rezistente alergătoare și înotătoare, iar pradă o prind după ce au fugărit-o un
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
întâlnesc forfecuțe, cintezoi, cojoaice de munte, ciocănitoare, sturzi, codobaturi de pădure, mierle. Cocoși de munte și ierunci se adăpostesc prin desișuri. Dintre păsările răpitoare trăiesc în masiv: ulii, șoimi, acvile de pădure sau pajure, vânturei, și mai rar vulturi de stâncă. Numeroase reptile, unele inofensive ca șopârlele de munte, gușterii precum și batracienii, cum sunt salamandrele, mișună prin covoarele de frunziș mort. În unele locuri, pe versanții orientați spre soare, viețuiesc și vipere. Multe din pâraiele de munte și lacurile alpine sunt
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
pe paznicii lăsați acolo de boier, a pătruns în curte unde a fost întâmpinat de Săndulache Sturdza. Acesta a împușcat un arnăut, dar un altul l-a omorât, înjunghiindu-l în inimă. Marghiolița a fost dusă la Palatul Roznovanu de la Stânca (azi demolat), apoi cei doi amorezi au fugit în Bucovina, unde s-au căsătorit. În aprilie 1857, vornicul Alexandru Sturdza, un alt fiu al lui Costache Sturdza, a făcut un împrumut de 60 mii de galbeni la Banca Națională a
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
lacuri). Surse romane atribuie Naiadelor până și custodia râurilor din ținutul Hades, acestea fiind clasificate ca "Nymphae Infernae Paludis" sau "Avernales". "Sirenele" sau "Seirenele" (în greacă Σειρῆνας) erau Naiade care trăiau pe insula numită Sirenum scopuli, care era înconjurată de stânci și pietre. Marinarii care erau în apropiere erau atrași de cântecul lor fermecător, făcându-i să se lovească cu navele de stânci și să se înece. O Naiadă era strâns legată de corpul său de apă și chiar existența sa
Naiade () [Corola-website/Science/300165_a_301494]
-
sau "Seirenele" (în greacă Σειρῆνας) erau Naiade care trăiau pe insula numită Sirenum scopuli, care era înconjurată de stânci și pietre. Marinarii care erau în apropiere erau atrași de cântecul lor fermecător, făcându-i să se lovească cu navele de stânci și să se înece. O Naiadă era strâns legată de corpul său de apă și chiar existența sa pare să fi depins de el. Dacă un pârâu seca, Naiada sa murea. Apele peste care Naiadele domneau erau presupuse a fi
Naiade () [Corola-website/Science/300165_a_301494]
-
a fost realizat în anul 1930 din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată și îngrijit rostuită, fiind construit la doi ani după sfințirea Crucii. Pentru o mai bună încastrare a ei, inițial crucea a fost introdusă direct în stâncă. Grinzile Crucii sunt confecționate din zăbrele, golurile dintre bare putându-se umple iarna cu zăpadă înghețată. La început iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică (localizat în soclul din beton armat) și al 120 becuri de
Crucea Eroilor Neamului () [Corola-website/Science/300170_a_301499]
-
Arhipelagul este construit din 19 insule, dintre care 13, mai mari, variază ca suprafață de la 4.588 km², la 14 km². Cele 6 insule mai mici au o suprafață cuprinsă între 1-5 km². Pe lângă insulele principale există numeroase insulițe și stânci. Cea mai mare insulă din arhipelag este Insula Isabela care, cu o lungime de aproximativ 132 km, acoperă mai mult de jumătate din aria de uscat a Arhipelagului Galápagos. Muntele Azul de pe Insula Isabela este cel mai înalt punct al
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
originile tracice ale sale. Fiul regelui trac, originar din regiunea munților Rodopi, a fost asemenea lui Tamiras și Heracles instruit de fratele său Linos în arta cântului, dobândind în ea o inegalabilă măiestrie. Muzica lui fermeca orice ființă, chiar și stâncile erau clintite din loc de cântul lui. Nu este deci de mirare că Orfeu a fost de mare ajutor argonauților, la a căror expediție a participat, domolind marea furtunoasă datorită puterii de a stăpâni prin arta lui elementele naturii. Conform
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
secolul al II-lea î.Hr., o nimfă numită Tracia, cunoscătoare a plantelor tămăduitoare și născocitoare de melodii. Numele acesteia îl poartă ținuturile tracilor, cunoscute înainte sub denumirea de Pèrke (fragmentul 13 din "Bithynica"). Rădăcina indogermanică „per-/pir/per(k)” semnifică „stânca”, „piscul” sau "piatra", ceea ce denotă cultul tracic al unei divinități a munților, identificată de greci cu frigiana Cybele. Fiul acesteia s-a numit Pèrkos sau Peiros și a fost venerat chiar și în epoca Imperiului Roman, sub forma de "Heros
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
35 de ani de inaugurarea șoselei și a 150 de ani de la înființarea armei geniu, acestea au fost restaurate integral de militarii Batalionului 136 Geniu "Apulum". Astfel, pe versantul nordic, la cota 1200, se înalță "Poarta Geniștilor", un colț de stâncă străpuns de drum, purtând o placă pe care stă înscris: ""Înfruntând greutăți deosebite, trupele de geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști, care s-au dovedit mai tari
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
de drum, purtând o placă pe care stă înscris: ""Înfruntând greutăți deosebite, trupele de geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști, care s-au dovedit mai tari decât stânca, au denumit acest loc POARTA GENIȘTILOR". Urcând încă câțiva kilometri, la cota 1600 se găsește "Poarta Întâlnirii", un monument pe a cărui placă stă înscris: ""În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16 august 1971 două subunități de
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
de apă, motiv pentru care cursul de apă a fost denumit local și Valea Morilor. Au fost identificate urmele a 12 astfel de mori, dar din păcate în 2005 mai există doar una cu funcționare intermitenta. Protejată de pereți de stâncă, Râul Huda lui Papara a adăpostit omul încă din cele mai vechi timpuri. Au fost găsite urme concludențe din paleolitic iar din epoca bronzului s-a găsit un celt de bronz care este o armă sau unealtă asemănătoare unui topor
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
5 ha, la altitudini cuprinse între 950 și 1100 m și deține acest statut din anul 1969.Formațiunile ocrotite sunt iviri masive de andezite, ce au luat forma unei cetăți în ruine sau a capului unui corb, de unde și denumirea. Stâncile sunt supuse unui proces intens de modelare și dezagregare. Crestele stâncilor sunt presărate cu ace și turnuri ascuțite și surplombe imense ce indică locurile de unde pe parcursul timpului s-au desprins blocuri imense de rocă. Numeroasele excavații din stâncă indică locurile
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]