9,583 matches
-
cu ochii în lumină. / Ai obosit, cu mâna ta cea fină / în val de aur părul despletind. // L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, / Desfaci râzând pieptarul de la sân, / încet te-ardici și sufli ’n lumânare...// De-asupră mi stele tremură prin ramuri, / în întuneric ochii mei rămân, / Și-alături luna bate trist în geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie și scris - iar datarea este acceptată de toți editorii. Vom reveni, desigur, asupra lumânării - care este tot luminare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
noastră ci faptele noastre, istoria și Dumnezeu. Nu securiștii, nu activiștii de partid, nu agitatorii de partid ne dau nouă lecții sau certificate de buni români. De la ei mai putem primi doar un glonte în tâmple. Legionarofobii au uitat când tremurau la cel mai mic strănut al lor, au uitat că și rugăciunea care și-o făceau în intimitate era urmărită precum și semnul crucii și nici cuvântul Dumnezeu nu aveai voie să-l rostești. Toate Bisericile aveau agenți și notau pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
predat engleza la Malmo, în Suedia, în vara lui 1982", va avea probabil mai multe șanse de a fi crezută. În loc să ne descriem folosind termeni generali ca "obosit", "fericit" sau "trist", să ne arătăm sentimentele prin cuvinte-imagini. De exemplu: "îmi tremurau mâinile"; "Mă lăsau genunchii"; Am deschis gura să țip, dar n-am reușit să scot nici un sunet" - sunt mult mai credibile (și mult mai interesante) decât "Mi-era frică" • Să dăm la iveală și unele aspecte negative. Dacă oferim o
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
SCENA I Tipătescu, puțin agitat, se plimbă cu "Răcnetul Carpaților" în mână; e în haine de odaie; Pristanda: în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie Tipătescu: (terminând de citit o frază din jurnal) "... Rușine pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat.) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz! Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz!... Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb: bampir... ce
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mi spui unde e scrisoarea... ori te ucid ca pe un câine! (se repede năvală la el. Cațavencu ocolește masa și canapeaua, răstoarnă mobilele și se repede la fereastră, pe care o deschide de perete îmbrâncind-o în afară.) Cațavencu: (tremurând, strigă la fereastră în afară) Ajutor! Săriți! Mă omoară vampirul! Prefectul asasin! Ajutor! SCENA X Aceiași Zoe venind repede din dreapta Zoe: (repezindu-se între Cațavencu și Tipătescu, rugătoare și foarte emoționată) Domnule Cațavencu, domnule, pentru Dumnezeu! Te rog, nu striga
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să aibă puțintică răbdare, pentru ca să proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru. Cațavencu: (cu aer foarte degajat) Primesc cu mulțumire, dlre președinte. (coboară de la tribună, cătră grupul său.). Numele candidatului. Toți: (din grup și din sală) Da! Numele candidatului! Zoe: (tremurând, încet) Fănică! Tipătescu: (încet) Taci! N-ai grijă! Trahanache: (citind foaia între lumânări) Stimabil! Candidatul pe care-l susține comitetul nostru, este domnul... Ionescu: Nae Caț... Trahanache: (întrerupându-l) Ai puțintică răbdare... (citind) domnul... Cațavencu: Domnul... (Toată lumea ascultă cu mare
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut. Nu ți-a ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și pentru eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acuma. Cațavencu: (umilit) Madam! Zoe: Nu tremura! Pe parola mea de onoare, ești scăpat... Cațavencu: Sărut mâinile... devotamentul meu... Zoe: Cu o condiție: după alegere, o să fie manifestație publică,... d-ta ai s-o conduci. Cațavencu: (repede și supus) O conduc... Zoe: D-ta o să prezidezi banchetul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
aflat de la o fostă profesoară de-a mea, care mi-a dat adresa... Și, mergând pe stradă spre domiciliul soțului, am văzut-o pe fosta mea soacră cu o fetiță de șapte ani... Eu când am văzut-o... mi-au tremurat genunchii ca unui cal care aleargă mult și, după ce-am salutat-o pe fosta soacră, m-am aplecat să o sărut pe fetiță... și ea s-a ascuns după soacra mea... Atuncea am izbucnit Într-un plâns... că nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Pe urmă o iarnă am stat pe un bac pentru grâne... Acolo cum se trăia? Ne-o pus niște paturi din fier, cu tablă, și fără rogojină, fără nimica, dormeam direct pe ele. Și până pe la 2-3 noaptea când adormeam, tremuram și ne Încălzeam din tremurat, pur și simplu. Și să dormi pe un frig din ăla crunt, cum o fost pe Dunăre... nu o fost ușor. Norocul meu că nu m-am Îmbolnăvit de plămâni, de una, alta, că alții
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foarte mulți, pur și simplu, au murit... Eu am avut noroc că Înfruntam frigul fără probleme. Prima iarnă când am fost la liceu În Brad am făcut-o În pulovăr și fără căciulă și era -15 grade. Și colegii mei tremurau. Zicea: „Nu mai fă tu pe deșteptul că nu ți-i frig”. Zic: „Da’ ce dracu’ faceți la -37? Aici Îs -15 grade, asta pentru mine nu e iarnă”. Pe urmă Îmi ziceau Mihai canadianu’. Atunci mi-am dat seama
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
e cuminte, dom’le, nu trebuia băgat cu ăștia”... Da’ Îi zice procurorul: „Bă, da’ tu ai uitat ce declarații ai dat? Sau vrei și tu să vii lângă el În boxă?”. Când a auzit ăsta amenințarea a Început să tremure și a lăsat-o moartă... Au mai adus la proces pe una Anca Arion, care a lucrat după aia la televiziune. A fost prietenă cu mine, da’ tot ne-a acuzat. Zice: „Nu știu ce a zis Popa ăsta, nu l-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pupitru ei aici și boxa aicea: „Anca, Anca, n-oi muri eu pe acolo, și o să ne Întâlnim amândoi, să vedem cum ai rămas tu cu impresia asta”. I-a căzut poșeta și stiloul din mână și a Început să tremure. N-am mai ținut cont de nimeni, nici de caralii, nici de nimic... Așa se dădeau condamnările... Da’ anchetatorul i-a spus unui coleg Înainte de proces: „Uite, bă, tu zici că ești nevinovat... Uite, Popa ăsta e chiar nevinovat, mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o atitudine smerită, palid de oboseală (abia sosise cu trenul de la București) și de emoție. La sfîrșit, mi-a dat fiori și cuvîntul lui Grigore V. Coban, om din aceeași generație cu Alistar și coleg de catedră. În fiecare frază tremura o spaimă irepresibilă. Ceea ce însă nici el n-a relevat a fost „condiția” (tristă, amară) a defunctului, de intelectual într-o „provincie ingrată”, frînt tocmai cînd intrase într-o fază creatoare, compensație tardivă la anii, numeroși, de sterilitate. Cîndva, probabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bolii, mai puternic dimineața și seara; neliniște pe care o port cu mine pe oriunde merg. M-a cuprins, de pildă, în mai multe rînduri, la Mare, pe plajă, cînd se făceau diverse anunțuri la stația locală. De fiecare dată tremura în mine un „dacă”. Neamul din care provine tata nu-i unul de longevivi. Un frate de-al său, așezat în Cotnari, a murit, la fel și o soră, care stătea în Liteni. Mai zdravăn se ține moș Vasile, mezinul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sacrificat totul pentru tine”, „ți-am iertat toate”, „am crezut total în tine”. Ceilalți mi-au dat în parte, m-au iertat în parte, au crezut în mine în parte. În ciuda placidității mele exterioare, sufletul meu e ca frunza plopului: tremură la orice adiere sentimentală. Rigid, scorțos la suprafață, sînt neliniștit și ductil înăuntru. Par sever, distant, dar tînjesc după tandrețe. Sînt tendințe pe care mă feresc să le dau în vileag, care i-au rămas necunoscute și mamei. Și nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i sigur că sînt eu: „Domnu’ Călin?” Mă recunoaște de-a binelea abia cînd mă apropii la trei pași de el. Se întoarce greu spre stînga, cu fața în lumină: barbă albă, ochi mici, buze vinete. Mîinile și genunchii îi tremură. E gata să plîngă. Face un efort să se stăpînească și să spună prima frază: „Domnu’ Călin, tatic-tu matale venea și mă rădea. Ne luam cu vorba despre una, despre alta, și despre moarte. El zicea rîzînd: «Cum am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
său. Cred că-i făcea plăcere să ne vadă suferind. Popasul a fost scurt. Ne-am încolonat pentru a ne întoarce în tabără. Din cauza luminii puternice și a colbului ridicat de tălpile cizmelor, aveam ochii inflamați, gura și gîtlejul uscate. Tremuram cu întreg corpul, cuprins parcă de friguri. Dacă n-ar fi fost sentimentul de ură împotriva ofițerului care vărsase apa, m-aș fi prăbușit. Mult-așteptata tragere cu tunul antiaerian de 100 mm, atunci introdus în dotare, a fost oprită după
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a noastră pe un platou, am trecut prin spărtura din gard și am urcat panta, atent la fiecare pas, ca și cum aș fi dus în mîini sfintele daruri, discul și potirul. Cînd am ajuns în ograda noastră eram obosit și-mi tremura întreg corpul. Dincolo de emoția personală, am înțeles atunci că oricine împrumută are semnele sale, cu care verifică cinstea celuilalt, că tot ceea ce primești trebuie să întorci întocmai. Ca „dobîndă”, la măsura știută, mama adăuga pe deasupra un pumn-două de făină. *Eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
umanitate, cu adevărat memorabil. *La intrarea în expoziția lui Gheorghe Velea, m-a șocat reîntîlnirea cu Gr.V. Coban. Stătea pe un scaun lîngă eterna vitrină cu pliante. Avea fața galben pămîntie. A mai pleșuvit, i s-au clăpăugit urechile, îi tremură pleoapele, lăcrimează. Umilit de boală, cerea cu privirea o vorbă de încurajare, obișnuita minciună că arată bine sau barem că s-a mai îndreptat față de cum era cu o lună-două înainte. Cred că e mîhnit și derutat de golul din jurul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trecut pe Radu Popovici, regizorul Teatrului de Animație, care domiciliază în București, ca realizatorul publicității de la OJT etc. Am vorbit cu Mîcîială (directorul OJT): a negat că ar fi avut vreo întîlnire cu Radu Popovici! Eu mă mir că nu tremură și nu transpiră colegii ăștia ai dumneavoastră care fac așa. Nu li-i de ajuns că iau 50, 100 de lei în plus peste leafă, la colaborări. Un muncitor nu-i ia!” N-am comentat în nici într un fel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
proces de acuzare/apărare, care durează uneori ceasuri întregi. „Războaiele” cu alții sînt o bagatelă pe lîngă această polemică interioară. Pînă impun „victoria binelui” și restaurez liniștea pierd mai multă energie decît în cea mai obositoare dintre munci. Corpul îmi tremură, sînt epuizat, privirea reface cu greu contactul cu realitatea. Mă bucur că s-a terminat, nu prea tare însă, căci (după mai multe întîmplări de acest gen) știu că undeva în zarea viitorului e o sămînță mică de furtună, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
păcate, trezindu-mă, n-am reținut și ce anume îmi spunea. Încercînd să par vesel, i-am povestit visul Roxanei, la care ea mi-a replicat: „Viața ta-i țesută numai din spaime”. Într adevăr, deși n-o arăt, îmi tremură adesea gîndul ca frunza plopului. * Mă sîcîie de vreo două luni o pluriulcerație a limbii. Medicii pe care i-am consultat apreciază afecțiunea ca „banală”: o stomatită și o glosită acutizate de vecinătatea unei faringite. Uneori mă încred în diagnosticul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu s-a învrednicit încă să ne cunoască firile”, i-am răspuns. *„Aștept să se întîmple ceva, să intervină ceva dinafară”. Cine mi-a spus vorba asta „parcă m-a-ntrebat pe mine”! Cînd mă trezesc, aproape de fiecare dată, sînt neliniștit, îmi tremură sufletul, de parcă aș vrea să scap de o amenințare din ultimele vise, dar care nu-i prea clară. *Întors de la Congres, G. ne convoacă în ședință să ne explice „importanța documentului” și ne atrage atenția să nu-l citim „pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Paralizia ei ar fi survenit după un efort: a alergat în urma căruței încărcate cu saci, mînate de moșu-meu. Cînd m-a văzut în ogradă, acesta m-a îmbrățișat și a plîns în tăcere mai multe minute. Era palid și tremura. El e, oare, m-am întrebat, privindu-l, moș Vasile cel Rău, aspru cu oamenii și cu animalele? Bărbatul care, cînd se îmbăta pe la vreun hram, se întrecea cu alți căruțași în curse nebunești, barbare, bătîndu-și calul, ca să cîștige, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar nu mi-i bine: sînt tristă și-mi vine să plîng de parcă mi ar fi murit cineva acum”, îmi declară A. În ce constă răul? într-o senzație de uscăciune („parcă m-ar arde în suflet”) și de anxietate („tremur toată”). Înțeleg cam despre ce e vorba, căci și mie „îmi vine să urlu”, dar din pricini ceva mai clare. *Mergea pe alee cu ochii în pămînt, balansîndu-și sacoșele pline. Cînd m-am apropiat de el, s-a oprit. M-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]