9,812 matches
-
zi. ― Cum îi merge inginerului, Allan, i s-a făcut operația? mă întrebă Harold. ― Încă nu, răspunsei în treacăt. Poate i se face azi... ― Bietul om... M-am trântit pe pat, fumând iarăși. Ajunsesem acum aproape inert, numai mâinile îni tremurau, încolo fața îmi încremenise fără expresie, fără mobilitate, nu mai puteam nici plânge, ci stăm așa, sub ventilator, fără să știu ce am să fac, ce are să se întîmple. Pe la zece se opri în fața casei un comisionar, cu bicicleta, întrebînd
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șanț, o fântână cu acoperiș și acolo m-am oprit să mă odihnesc. Am adormit în neștire, cu capul rezemat de cască, de-a dreptul pe lespezi. Aceleași visuri, cu Maitreyi, care mă deșteptau la răstimpuri și mă făceau să tremur de frig, de singurătate. Au venit oameni la fântână, și zgomotul m-a deșteptat. (Straniu, cu toată durerea mea, eram conștient că port asupra-mi cinci sute de rupii și, de cîte-ori se apropiau oamenii, duceam instinctiv mâna la portofoliu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar în cele din urmă oboseala m-a covârșit și nu m-am deșteptat decât târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am deșteptat transpirat și tremurând. Am luat-o aproape la goană pe șosea, înainte. A fost o zi de umblet în neștire, din care nu-mi mai aduc nimic aminte, în afară de faptul că am întrebat ca prin somn pe un căruțaș unde mă aflu și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la ușă, și îmi răspunde un glas schimbat de febră. Asta m-a necăjit puțin, căci ideea că va trebui să stau mereu în preajma unei bolnave, și încă a unei bolnave albe, îmi era insuportabilă. Am găsit-o cu temperatură, tremurând, dar destul de inimoasă. Mă rugă să scriu o listă de cuvinte hindusthane uzuale și să-i prepar o ceașcă de cacao, căci paznicul nu se pricepe. Nu era deloc impresionată de faptul că se afla bolnavă aici, în creierul munților
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu o vioară, pe care o sprijinea într-un chip ciudat, așa cum n-am văzut pe nimeni altcineva, o sprijinea când de sân, când de coapsă, când parcă ar fi ținut-o în aer, dar atunci se mulțumea să-și tremure arcușul pe ultimele coarde. De fapt, nici nu știu dacă era o vioară ca toate celelalte. Pe cât mă pricepeam eu, mi se părea că sunetele seamănă mai degrabă cu cele de violoncel. Și totuși era o vioară mică, dar parcă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scârțâie când intră cineva, dar scârțâie și singure, nopțile, de umezeală, de plictiseală, de deznădejde sau Dumnezeu știe de ce... Întinse brusc brațul și-și umplu iar paharul, dar cu multă grijă, ca și cum i-ar fi fost teamă că-i va tremura mâna. -... Să nu știu nimic despre fata aceasta, de care, crede-mă, n-am fost niciodată îndrăgostit, dar care-mi plăcea, care, într-un anumit fel, mă fascinează, poate și pentru că se leagă de ea amintirile adolescenței și tinereții mele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toate, le adaptase propriului ei gen de eleganță... Cladova îl ascultase zâmbind, pe gânduri. - Deci, asta a fost la Veuve, l'inconsolée... - Și la Veuve, și Die traurige Witwe, și Jalea îi stă bine Electrei, și la Vedova... Obrazul îi tremură o clipă, și se îmbujora, ca și cum ar fi fost gata să izbucnească în râs, dar parcă și-ar fi adus brusc aminte de ceva, și se mulțumi să zâmbească, ridicând din umeri. Apoi apucă sticla și umplu amândouă paharele. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tânărul începu să-și șteargă liniștit sângele de pe obraz. - Minunea e, reluă Făgădău, că nu știi ce te așteaptă. - Ba știu foarte bine: crematoriul. Dar ce folos, dacă nu vei fi și dumneata acolo, să mă vezi cum am să tremur, zgâlțâit de frig, și o să-mi suflu în pumni ca să mă încălzesc... Ieronim se apropie de ei și-i întrerupse cu blîndețe: - De-ajuns pentru azi. Doamna va vedea restul la premieră. Și, să sperăm, va înțelege... - Am înțeles mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grămadă, toate trei, și acum nu mai îndrăznea nimeni să le ajute, pentru că ele se prăpădeau de râs rostogolindu-se pe covor, și cine știe ce-ar fi urmat dacă Elefterescu nu s-ar fi ridicat brusc în picioare, palid, tremurând ușor de emoție, exclamînd: "Așa s-a întîmplat și cu prințul Siddharta!" - Ce-l apucase? întrebă amuzat Lorinț. - Citise o viață a lui Buddha, și de-atunci, de câte ori avea prilejul, la birou sau la petreceri, numai de asta ne vorbea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puțin teatru, încercînd să pară lubrice, iar Vera i-a strigat: "Siddharta! s-au împlinit scripturile. Acum e momentul să lași totul și s-o pornești spre Himalaya!"... Elefterescu rămăsese în picioare, tot atât de palid, ca o statuie, doar buzele îi tremurau. Și apoi Elvira, care era lângă el la masă, destul de amețită și ea, a început să plângă și i-a strigat: "Siddharta! Eu sunt soția ta, prea iubita Yasodharta, pe mine nu mă lași!..." "Ba să plece, trebuie să plece
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
carabina în mâna stângă și se apropie de el. Îl atinse ușor cu vârful bocancului. - Trage să moară, spuse fără să întoarcă capul. Rănitul îi privea cu ochii foarte mari, deschiși. Era tânăr, bălai, plin de pistrui, și buzele îi tremurau necontenit, parcă tot s-ar fi trudit să zâmbească. Zamfira oftă adânc, apoi îngenunche lângă el. - Ivan! îl strigă. Ivan! Desprinse bidonul și-l apropie cu grijă de buzele rănitului. Darie se oprise în fața lui. Își scoase casca și începu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
izbucni cu fervoare Darie. Bénis-nous, bless our hearts! Tu t'envoles au Ciel. Au Paradis, Ivan, auprès du Dieu Père. Auprès de la Vierge, adăugă cu o bruscă, neînțeleasă oboseală în glas. Maica Preacurată și pururea Fecioară Maria... Rănitul îl ascultase tremurând ușor. Apoi își roti ochii de la unul la altul. Nu mai îndrăzni să-și ridice capul, dar își mișca acum degetele, parcă ar fi încercat să arate ceva. - Maria! izbuti el să rostească în cele din urmă. Maria... - Înțelege, șopti
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un ceas, două, până în sat, poate ne binecuvântează... Câinele se oprise la vreo zece metri, în preajma porumbiștii, așteptîndu-i. Îl purtau pe carabine. Darie le luase ranițele și le atârnase de carabina lui, pe care o proptise pieziș pe umeri. Rănitul tremura, gemând înfundat, închizînd și deschizând necontenit ochii. La răstimpuri, Zamfira îi striga: - Binecuvîntează-ne, Ivane, că te ducem acasă!... Nu te-am lăsat să mori pe marginea drumului. - Zi măcar atât, încercă Iliescu, zi Cristos! Cristos! Maria! După vreo sută de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oriunde îți arunci privirile nu vezi decât oameni condamnați pentru că cineva, un împărat Traian, mult înaintea lor, cu mii și mii de ani înaintea lor, a hotărât să-i zămislească tot în locuri nepotrivite... Se opri brusc și-și trecu, tremurând, palma pe față. - Ziceți-i înainte, domnule elev, șopti Zamfira, dar mai rar, mai rar, ca să vă înțeleagă... Darie îl privi zâmbind, parcă l-ar fi recunoscut deodată, și-și săltă ranițele pe umăr cu o tinerească deznădejde. -... S-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Priatin! Ivan, priatin! strigă zâmbind cu toată fața. O să-ți aduci aminte, Ivan, și-o să-ți ridici brațul, o să-ți ridici brațul către noi, și ai să ne binecuvântezi. Câinele începu deodată să geamă, apoi privi speriat în jurul lui și, tremurând, cu părul zburlit, o luă la goană pe marginea drumului. Rănitul deschisese ochii, dar nu mai avu putere să întoarcă capul și să-l privească. Privea acum de-a dreptul către cer, și cu atâta intensitate încît nici lumina grea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cei ce plâng, căci vor fi mângâiați... Fericiți iubitorii de pace... - Ah, da! exclamă Pantelimon roșind. Știu. Le-am auzit și eu. Dar nu știam că li se spune așa: Fericirile. - Sunt opt Fericiri, adăugă Pantazi așezând cu degetele ușor tremurând ultima frântură de scobitoare pe marginea băncii. Dacă aș face un efort, cred că mi le-aș aminti pe toate opt... Tăcu, închizînd ochii, parcă ar fi încercat să și le amintească și să le numere. - Spuneați ca au fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ploaia îl lovea sălbătecită, din toate părțile deodată, și totuși nu simțea nimic. Atunci auzi din nou clopotul Mitropoliei, și toate celelalte clopote, și, foarte aproape de el, un altul, zbătîndu-se singuratec, deznădăjduit. "M-am speriat" își spuse, și începu să tremure. E din cauza apei, înțelese câteva clipe în urmă, dîndu-și seama că zace întins în băltoaca din marginea trotuarului. "M-a luat cu frig..." - Am văzut când l-a lovit trăsnetul, auzi aceeași voce gâfâită de bărbat speriat. Nu știu dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
peretele muntelui. - Asta e! strigă. Apoi, lipindu-și amândouă brațele de piatră, începu să se cațere cu o nebănuită agilitate. Când ajunse sus, smulse cu putere un arbust pipernicit, curăță locul de mușchi și crengi uscate, descoperi o spărtură și, tremurând, își apropie obrazul de piatră și privi înlăuntru. Rămase apoi nemișcată. - A leșinat! exclamă de jos cineva, câteva clipe înainte ca el s-o ajungă. - Așa e, a leșinat! spuse ridicîndu-i încet capul. Cu greutate, au coborât, lăsând loc echipei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai dau lecții particulare pentru că... În clipa aceea parcă ar fi văzut-o pentru întîia oară și o privi adânc, mirat, aproape în panică. Începu să se șteargă repede cu batista pe frunte, pe obraji. - Să nu crezi că-mi tremură mâna, spuse, încercînd să zâmbească. - Sunteți obosit, maestre... - E și oboseala, dar e și altceva. Mi s-a părut că am mai zărit undeva figura asta, figura dumitale, vreau să spun... Fata se apropie mai mult de el, plecîndu-și ușor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aristocrații occidentali din secolul XVIII, în păstori și păstorițe, în speranța, ridicolă, că ar putea recupera beatitudinea vieții pastorale, în mijlocul naturii, adică în preajma grotelor artificiale, a fântânilor arteziene și a ruinelor preromantice... Își dădu deodată seama că lui Iconaru îi tremură brațul. - Te-a luat cu frig, nu e așa? Căută printre costume, alese două broboade și i le așeză pe umeri. - Încă puțină răbdare și, când ajungem la uniforme, le îmbrăcăm... - Dar fluturii? întrebă Iconaru strîngîndu-și una din broboade în jurul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am spus că trebuie să reinventăm pariul lui Pascal, adăugă căutând pe rând privirile Mariei și ale lui Antim. - Dar de ce l-ai îmbrăcat și pe el în uniformă de general? întrebă Antim. - Pentru că îi era frig, și începuse să tremure, acolo, în pod, în fața lăzii... Se întoarse brusc spre Iconaru: Ce haină bună, caldă și grea! exclamă visător. Ce haină grea, frate Vladimir, parcă ar fi un trup cald, care te-a cuprins în brațe ca să te apere de frig
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-am inventat nimic. Eu însumi sunt produsul teroarei... Și atunci mă apăr cum pot: mă apăr făcând teatru, transformând obsesia și nenorocul în spectacoL. Maria se oprise la un pas în fața lui și-i privea sălbatec, respirând cu greutate, tremurând. - Cu numele cu care te-ai născut, cu talentul, îndrăzneala și frumusețea dumitale, nu ai dreptul să vorbești de nenoroc ! Dacă ți-au siluit inteligența și talentul când erai copil-minune, ai izbutit să te vindeci singur, așa cum ai recunoscut-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
V-ați pierdut mințile? E o confuzie la mijloc, e o eroare. Treziți-vă! Ea n-are nici o vină. Uitați-vă la ea, este aici, în fața voastră, uitați-vă bine la ea. La început nu voia, era prea emoționată, îi tremurau mâinile, nu-și mai putea stăpâni lacrimile, dar a rugat-o Maestro, a insistat. E o zi mare, spunea, nu trebuie să pleci din casa asta supărată..." Parcă vântul se întețise și îi părea rău, în primul rând pentru Maria
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tine, și-i dai una din camere. Altminteri, rămâne pe drumuri... Îmi făgăduiești? Pot conta pe tine? Nici nu mai asculta Corul strigîndu-i: "Ieronim, fii tare, fii ca stânca de cremene! Nici o lacrimă. Și vocea, Ieronim, vocea să nu-ți tremure, căci nu se va întîmpla nimic altceva decât ce-ai tot învățat în ultima vreme. Moartea. Moartea și dragostea..." - Pot conta pe tine? întrebă încă o dată Luchian. Ieronim zâmbi și, luîndu-i mâna, i-o mângâie. - Am făgăduit, Luchian. Poți conta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Înfricoșat că n-ar mai fi fost bun de nimic. — Nu găsești pe altu’ mai bun ca mine, Harry. Eu sînt omu’ de care-ai nevoie. Îți țin spatele orice-ar fi. M-am uitat la el - Înalt și confuz, tremurînd tot - fărĂ să spun nimic. — Auzi, Harry? Nu vrei să-mi dai măcar o băutură? Nu vreau să m-apuce tremuratul. I-am dat una și pe urmă ne-am așezat și am așteptat să se Întunece. Era un apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]