94,332 matches
-
și implementează metode sistemice inovatoare de imunoterapie pentru bolnavii de cancer avansat. Alibek are o sotie si 5 copii (2 băieți și 3 fete); una dintre fiicele lui suferă de autism. În 2010, a fost invitat și a acceptat să lucreze în Kazahstan, ca profesor și cercetător la Universitatea Nazarbaiev. În timpul șederii sale, el a publicat o serie de articole în reviste de cercetare și a predat diferite cursuri în diferite domenii ale biologiei și medicinei. El se concentrează pe un
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
un premiu din partea viceprim-ministrului pentru contribuția sa în dezvoltarea sistemului educațional din Kazahstan. În 2014, el a fost distins cu o medalie de către Ministrul Educației și Științei din Kazahstan pentru contribuția sa în domeniul cercetării în țară. El continuă să lucreze ca medic, cercetător și profesor. Își păstrează cetățenia americană și locuința din SUA, unde locuiește familia lui. Unii observatori au pus la îndoială credibilitatea științifică a lucrărilor mai recente ale lui Alibek, precum și motivațiile sale:
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
medalia de bronz, cea de-a patra din cariera sa, dar și ultima: proba de floretă masculin nu figura pe programul olimpic la această ediție, și el s-a retras din activitatea competițională la începutul anului 2009. Începând cu 2005 lucrase deja pentru ziarele "Gazzetta dello Sport" și "Quotidiano Sportivo", și pentru canalul de televiziune TeleGranducato. După retragere a lucrat ca jurnalist sportiv la Sky Sports pe Serie B și Lega Pro. Împreună cu Diana Bianchedi a comentat probele de scrimă la
Salvatore Sanzo () [Corola-website/Science/335984_a_337313]
-
pe programul olimpic la această ediție, și el s-a retras din activitatea competițională la începutul anului 2009. Începând cu 2005 lucrase deja pentru ziarele "Gazzetta dello Sport" și "Quotidiano Sportivo", și pentru canalul de televiziune TeleGranducato. După retragere a lucrat ca jurnalist sportiv la Sky Sports pe Serie B și Lega Pro. Împreună cu Diana Bianchedi a comentat probele de scrimă la Jocurile Olimpice din 2012. S-a căsătorit în anul 2002 cu floretista Frida Scarpa. Împreună au doi copii: Virginia, născută
Salvatore Sanzo () [Corola-website/Science/335984_a_337313]
-
și mai târziu a Iugoslaviei. În plus, el este considerat fondatorul sectorul minier modern din Șerbia și un mare binefăcător. Georg Weifert s-a născut în Panciova, Banatul German, într-o familie de șvabi dunăreni. De la o vârstă fragedă a lucrat împreună cu tatăl său, Ignatz Weifert, la fabricarea berii în Belgrad. Ei au deținut prima fabrică de bere din Regatul Șerbiei. Georg a absolvit "Braumeisterschule" din Weihenstephan, în apropiere de München. Apoi s-a întors în Șerbia și a preluat fabrică
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
-și continue studiile la școlile înalte din capitala moravă Brno, desenul a fost principalul său hobby încă din copilărie. El a realizat picturi decorative în Moravia, în principal decoruri de teatru. În 1879 s-a mutat la Viena pentru a lucra la o mare companie vieneză ce realiza decoruri de teatru, timp în care și-a continuat educația artistică la nivel informal. Atunci când un incendiu a distrus afacerea angajatorului său în 1881, el s-a întors în Moravia și a lucrat
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
lucra la o mare companie vieneză ce realiza decoruri de teatru, timp în care și-a continuat educația artistică la nivel informal. Atunci când un incendiu a distrus afacerea angajatorului său în 1881, el s-a întors în Moravia și a lucrat în mod independent ca pictor de portrete și de obiecte decorative. Contele Karl Khuen din Mikulov l-a angajat pe Mucha pentru a decora Castelul Hrušovany Emmahof cu picturi murale și a fost atât de impresionat încât a fost de
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
de acord să sponsorizeze instruirea formală a lui Mucha la Academia de Arte Frumoase din München. Mucha s-a mutat la Paris în 1887, unde și-a continuat studiile la Academia Julian și la Académie Colarossi. În afară de studii, el a lucrat la realizarea de ilustrații pentru reviste și afișe publicitare. În preajma Crăciunului anului 1894, Mucha a intrat întâmplător într-o imprimerie unde a aflat că s-a ivit necesitatea bruscă și neașteptată de realizare a unui nou afiș publicitar pentru o
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
afirmând că și-a „pus [lui] sufletul în ea”. Imprimat la 20 decembrie 1899, "Le Pater" a fost examinarea ocultă de către Mucha a temelor din Rugăciunea către Domnul și doar 510 exemplare au fost realizate. Mucha a petrecut mulți ani lucrând la ceea ce el a considerat ca fiind capodopera artistică a vieții sale, "Epopeea slavă" ("Slovanská epopej"), o serie de douăzeci de tablouri imense ce ilustrau istoria poporului ceh și a slavilor, în general, pe care a dăruit-o orașului Praga
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
sunt bazate pe relații filogenetic valide), are loc o regândire. Petter Karsten, împreună cu Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard și Samuel Frederick Gray, au creat cele mai multe dintre noile genuri care au devenit standard până astăzi. Împreuna cu Paul Kummer (care a lucrat mai ales la ridicarea secțiunilor lui Elias Magnus Fries la stat generic), acești autori au fost esențiali în crearea de genuri care reflectau relația biologică. Multe dintre genurile create de Karsten sunt cele foarte frecvente, mai ales în categoriile "Boletales
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
() este teolog, asistent social și politician german, membru al Uniunii Creștin Democrate germane (CDU). s-a născut în orașul Siegen. Pe când avea doar 3 ani, familia Heinrich se mută în sudul Germaniei, unde părinții săi încep să lucreze într-un azil de bătrâni pe care ajung, mai târziu, să îl conducă. După efectuarea serviciului civil, merge pentru un an în Canada, în calitate de student la teologie. Se dedica apoi studiilor în asistență socială și ajunge, ulterior, membru al Armatei
Frank Heinrich () [Corola-website/Science/336009_a_337338]
-
Milošević. Ranković s-a născut în satul Draževac de lângă Obrenovac, în Regatul Șerbiei. Născut într-o familie săracă, Ranković și-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă. A urmat liceul în orașul său natal. A plecat la Belgrad pentru a lucra și s-a alăturat mișcării muncitorești de acolo. El a fost, de asemenea, influențat de colegii săi, care, în momentul în care Partidul Comunist a fost interzis, au adus reviste și literatura comunistă cu ei, pe care Ranković le-a
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
făcut propagandă comunistă în rândul tinerilor deținuți. În închisoare, el a organizat atacuri ale deținuților politici atacuri împotriva poliției. A fost eliberat în anul 1935 și, după eliberare, a fost înrolat în armată. După ce și-a satisfăcut stagiul militar a lucrat pentru mișcarea muncitorilor din Belgrad. Prin intermediul sindicatelor a revitalizat activitatea Partidului Comunist. În 1936 a devenit membru al Comitetului Regional al Ligii Comuniste din Șerbia și în 1937 membru al Biroului Politic al Comitetului Central. În ianuarie 1939 a început
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
a ales totuși să studieze filosofia și dreptul. Începând din 1799, el a început să predea la liceul local (Gymnasium) din Litoměřice ("Leitmeritz"), oraș ce avea pe atunci o majoritate germană. În 1815 s-a mutat la Praga, unde a lucrat până în 1845 ca profesor de limba cehă la Colegiul Academic din Orașul Vechi. A obținut un doctorat în filozofie și matematică în anul 1817; el a fost decan al Facultății de Arte în 1827 și 1838. În 1840, el a
Josef Jungmann () [Corola-website/Science/335999_a_337328]
-
cenzura a crescut, Vaculík (care nu mai era acum membru de partid) a făcut parte din cercul scriitorilor disidenți din Cehoslovacia. În 1973 a început să scrie "Edice Petlice" ("Ediția cu lacăt"), o serie de tip samizdat la care a lucrat până în 1979. Alți scriitori au scris propriile lor serii, în ciuda hărțuirii la care au fost supuși de poliția secretă a partidului. Unii autori de scrieri de tip samizdat, inclusiv Vaculík, au fost publicați, de asemenea, în Occident. Nucleul autorilor de
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
duce ("comes", "conte") venețian; dar după 1358, rectorul a fost întotdeauna ales din rândul ragusanilor de către Sfatul Mare. Durata mandatului rectorului era doar de o lună, o persoană fiind eligibilă pentru un nou mandat după doi ani. Rectorul locuia și lucra în . Această organizare era concepută să prevină acumularea puterii absolute în mâinile unei singure familii, cum a fost familia Medici în Florența. Cu toate acestea, istoricii sunt de acord că familiile Giorgi și Sorgo familii aveau cea mai mare influență
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
un strat gros de fum, iar în unele porțiuni pictura a căzut, rămânând doar bolta de cărămidă. Nu cunoștem numele zugravului, dar pictura prezintă similitudini cu cea a altor biserici din zonă, executată de Nistor Zugravul din Feleac, care a lucrat icoane și a pictat biserici în sate din apropierea Miceștiului: Copăceni (1781), Mărtinești (1783), Vâlcele (1795) și Petreștii de Sus (1801). Pictura, păstrată doar fragmentar, se remarcă prin finețea desenului, prin caracterul inedit al unora dintre scene, prin cromatica vestimentației, explicațiile
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
apoi a invatat de la tatăl său meșteșugul tâmplăriei și a confecționat pentru vânzare de suveniruri de lemn, iar mai tarziu piese de mobilă. În 1985 a terminat la Universitatea Gadja Madah studii de inginerie forestiera. Pentru o scurtă vreme a lucrat într-o întreprindere de stat de prelucrarea lemnului și fabricarea pastei de hartie în regiunea Aceh din nordul Sumatrei, apoi a deschis o firmă proprie în acest domeniu. La începutul anilor 2000 a condus o firmă importantă de industria mobilei
Joko Widodo () [Corola-website/Science/336018_a_337347]
-
Gastava (Brockmann) și Isidor Reichstein. El și-a petrecut copilăria timpurie la Kiev, unde tatăl său era inginer. A început studiile la școala-internat din Jena (Germania) și a sosit la Basel (Elveția), la vârsta de 8 ani. În 1933, în timp ce lucra la Zürich (Elveția), Reichstein a reușit, în mod independent de Sir Norman Haworth și de colaboratorii săi din Marea Britanie, să sintetizeze vitamina C (acidul ascorbic) în ceea ce este numit procesul Reichstein. Împreună cu E. C. Kendall și P. S. Hench, el a fost
Tadeusz Reichstein () [Corola-website/Science/336033_a_337362]
-
cel puțin un asalt sexual la locul de muncă. Până în anul 2004, în România existat doar două cazuri în care persoanele hărțuite sexual de șefi s-au adresat justiției: două intelectuale cu vârsta între 30 și 41 de ani, care lucrau la firme private. În general, femeile se simțeau descurajate să își apere drepturile, legea nu le proteja, procesele durau prea mult, iar societatea le descuraja, multe femei nu reclamau hărțuirea sexuală pentru că le era rușine ca nu cumva să fie
Hărțuire sexuală () [Corola-website/Science/336039_a_337368]
-
excelat la studii și în 1868 a primit o bursă de stat pentru a urma cursuri de specializare la Scoala Politehnica din Zürich. Pašić a absolvit ca inginer, dar, în afară de scurtă participare la construirea căii ferate Viena-Budapesta, el nu a lucrat în acest domeniu. O colonie de studenti sârbi trăia în Elveția, unde ei au făcut cunoștință cu ideile socialismului. Studenții vor forma mai tarziu nucleul mișcării radicale și socialiste din Șerbia. Unul dintre ei a fost Svetozar Marković, care va
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
Alți douăzeci și unu au fost condamnați la moarte și executați, iar încă 734 au fost închiși. În următorii șase ani, Pašić a trăit împreună cu rudele sale în Bulgaria, fiind susținut financiar de guvernul bulgar. El a trăit la Sofia, unde a lucrat ca antreprenor în construcții și pentru o scurtă perioadă în Ministerul de Interne. El a încercat să se implice în politica Bulgariei. Potrivit surselor bulgare, el vorbea bulgară aproape fluent, dar o amestecă cu multe cuvinte și expresii sârbești, si
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
din ce în ce mai accesibil ca preț și ca modalități de deplasare. Din ce în ce mai puțini oameni care călătoresc au nevoie de vize pentru diverse destinații, iar când e nevoie de acestea, se obțin din ce în ce mai ușor. Au apărut home based agents, agenți de turism care lucrează de acasă și au apărut agenții de turism sau chiar agenți de turism virtuali, care, prin comenzi vocale, caută cele mai bune soluții de transport și cazare și îți crează pachetul turistic. Companiile aeriene și lanțurile hoteliere concurează agențiile de
Low cost-ul, lanțuri hoteliere. Vacanțe tot mai ieftine, cutremur pe piața turistică by Traian Bădulescu, consultant în turism () [Corola-website/Journalistic/103887_a_105179]
-
Alexandru Nicolcioiu lucrează de 41 de ani în sectorul de rafinare, așa că a participat la un sfert din activitatea de procesare a țițeiului din România, după cum spune chiar el, având în vedere că anul viitor România împlinește 160 de ani de la prima rafinărie
KMG face istorie în România. Industria de rafinare și scenariul unei amenințări () [Corola-website/Journalistic/103883_a_105175]
-
viitor România împlinește 160 de ani de la prima rafinărie. În ultimii 25 de ani, el a fost șeful rafinăriei și a deținut funcții de conducere în cadrul Rompetrol Rafinare, operatorul rafinăriilor Petromidia și Vega. Nicolcioiu este convins că rafinăria unde a lucrat o viață întreagă nu se va închide niciodată, pentru că are asigurată sursa de materie primă din Kazahstan, iar, pe viitor, necesarul de țiței al țării va depinde din ce în ce mai mult de importuri. Rafinăria Petromidia Năvodari a fost pusă în funcțiune în
KMG face istorie în România. Industria de rafinare și scenariul unei amenințări () [Corola-website/Journalistic/103883_a_105175]