94,387 matches
-
Siria s-a separat pe 28 septembrie 1961 după o lovitură de stat, instabilitatea urmată a culminat cu lovitura din 8 martie 1963. Partidul Socialist Arab Ba'ath, condus de Michel Aflaq și Salah al-Din al-Bitar, a preluat puterea. Noul cabinet a fost dominat de membri Ba'ath. Pe 23 februarie 1966, Comitetul Militar a executat o răsturnare în interiorul partidului Ba'ath, arestându-l pe președintele Amin Hafiz și desemnând guvern civil, regionalist, al Ba'ath, pe 1 martie . Deșo Nureddin
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
corp responsabil de emiterea legilor și dezbaterea politicii. În cazul unei moțiuni de cenzură by a simple majority, primului ministru trebuie să propună președintelui demisia guvernului. Ramura executivă este constituită din președinte, doi vicepreședinți, primul ministru și Consiliul de Miniștri (cabinetul). Constituția cere ca președintele să fie musulman, dar nu face din islam o religie de stat. Constituția dă președintelului dreptul de a desemna miniștrii, de a declara război și stare de urgență, să emită legi (care, cu excepția cazurilor de urgență
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
din Viena. După absolvire a fost repartizat la , unde a ajuns director. În 1884 Vasile Damian l-a chemat la Brad, unde a predat în principal istorie și geografie, dar și limba germană, științe naturale, gimnastică și caligrafie. În timpul său cabinetul de istorie și geografie avea 30 de hărți, cîteva globuri pământești, 25 de tablouri istorice, 12 planșe geografice, iar muzeul de științe naturale avea 33 de piese pentru zoologie, 152 pentru botanică, 327 de piese pentru mineralogie. A fost profesor
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
A fost urmat la conducerea guvernului de Winston Churchill dar a rămas un membru respectat al Parlamentului, mai ales de către conservatori. Înainte ca sănătatea precară să-l forțeze să renunțe și la această activitate, a rămas un membru important al Cabinetului de Război al lui Churchill, conducându-l în absența acestuia. A murit de cancer la șase luni după ce a renunțat la funcția de premier. Personalitatea sa rămâne una controversată în rândul istoricilor. După ce o vreme a fost elogiat, reputația sa
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Chamberlain director al poștelor. Când Sir Arthur Griffith-Boscawen, ministrul sănătății, și-a pierdut locul în parlament în urma alegerilor generale din 1922 și nu a fost ales la alegerile parțiale din martie 1923, Bonar Law i-a oferit acest post din cadrul Cabinetului, lui Chamberlain. După două luni, Bonar Law a primit diagnosticul de cancer la gât în fază terminală. A demisionat imediat și a fost înlocuit de ministrul de finanțe Stanley Baldwin. În august 1923, Baldwin l-a promovat pe postul de
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
fie ales tot restul vieții sale. Unioniștii au câștigat alegerile, dar Chamberlain a refuzat să mai fie ministru de finanțe, preferând postul deținut anterior, de ministru al sănătății. La două săptămâni după ce a fost numit ministru al sănătății, a prezentat Cabinetului o agendă cu 25 de legi care spera să fie adoptate. Până la sfârșitul mandatului său în 1929, 21 dintre cele 25 de legi intraseră în vigoare. A cerut abolirea Comisiilor de Tutori ai legilor asistenței sociale, comisii ce administrau fondurile
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
discuțiile, iar Ministrul de externe Eden s-a simțit omis din proces. A trecut peste capul lui Eden în timp ce acesta era în concediu, deschizând discuții directe cu Italia, țară devenită un paria internațional din cauza invadării și cuceririi Etiopiei. La ședința cabinetului din 8 septembrie 1937, Chamberlain a indicat că el consideră „reducerea tensiunilor dintre țara noastră și Italia ca o contribuție foarte valoroasă în sensul pacificării Europei” care avea să „slăbească axa Roma-Berlin”. Primul ministru a înființat și o linie directă
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
credea că Chamberlain se grăbea în discuțiile cu Italia și în a-i oferi acesteia șansele unei recunoașteri "de jure" a cuceririi Etiopiei. Chamberlain a ajuns la concluzia că Eden avea de ales între a-i accepta politica și demisie. Cabinetul a ascultat părerile ambilor și a decis în unanimitate în favoarea lui Chamberlain. În ciuda eforturilor altor membri ai guvernului, Eden a demisionat. În anii ulteriori, Eden a încercat să-și explice demisia ca pe o atitudine împotriva pacificării (Churchill l-a
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
lui Eden. În martie 1938, Austria s-a unit cu Germania în "Anschluss". Deși austriecii susținători ai independenței au cerut ajutor britanic, acesta nu a venit. Regatul Unit a trimis la Berlin doar o notă fermă de protest. Adresându-se Cabinetului la scurt timp după ce forțele germane au trecut granița, Chamberlain a acuzat atât Germania, cât și Austria. Chamberlain nota: Este perfect evident acum că forța este singurul argument pe care îl înțelege Germania și că „securitatea colectivă” nu poate oferi
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
germană din afara "Reich"-ului. Hitler a început să ceară unirea acestei regiuni cu Germania. Regatul Unit nu avea obligații militare față de Cehoslovacia, dar Franța și Cehoslovacia aveau un pact de ajutor reciproc. După căderea Austriei, Comisia de Politică Externă a Cabinetului a luat în considerare formarea unei „largi alianțe” pentru a opri Germania, sau asigurarea Franței de ajutor în cazul în care francezii decid să intre în război. În schimb, comisia a ales să ceară Cehoslovaciei să negocieze cu Germania. Întregul
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a luat în considerare formarea unei „largi alianțe” pentru a opri Germania, sau asigurarea Franței de ajutor în cazul în care francezii decid să intre în război. În schimb, comisia a ales să ceară Cehoslovaciei să negocieze cu Germania. Întregul Cabinet a căzut de acord cu recomandarea comisiei, sub influența unui raport al generalilor în care se arăta că Regatul Unit nu poate face prea multe pentru a-i ajuta pe cehi în cazul unei invazii germane. A declarat în fața Camerei
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a mers la Praga ca mediator din partea guvernului britanic. În următoarele două săptămâni, Runciman s-a întâlnit separat cu Henlein, cu președintele cehoslovac Edvard Beneš și cu alți lideri, neînregistrând vreun progres. La 30 august, Chamberlain s-a întâlnit cu Cabinetul și cu ambasadorul Henderson, asigurându-se de susținerea acestora. Doar Primul Lord al Amiralității Duff Cooper a criticat politica de a pune presiuni pe Cehoslovacia să facă concesii pe motiv că Regatul nu era în postura de a susține amenințările
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
-și parțial armata. Mii de oameni s-au adunat lângă 10 Downing Street în noaptea discursului lui Hitler de la Nürnberg. În cele din urmă, "Führerul" s-a adresat susținătorilor săi entuziaști: A doua zi dimineața, la 13 septembrie, Chamberlain și Cabinet au fost informați de serviciile de informații că toate ambasadele germane au primit informații că Germania va invada Cehoslovacia la 25 septembrie. Convins că Franța nu va intra în luptă (Daladier propunea în particular un summit al celor trei puteri
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
înțeleagă că regiunea Sudetă i-a îndeplinit ambițiile teritoriale în Europa. A zburat înapoi la Londra, declarând că „acum depinde de cehi”. Propunerile lui Hitler au întâmpinat rezistență, nu doar din partea francezilor și cehilor, ci și din partea unor membri ai cabinetului lui Chamberlain. Nu se prefigura niciun acord și războiul părea inevitabil. Primul ministru a dat o declarație de presă, prin care cerea public Germaniei să renunțe la amenințarea cu forța în schimbul ajutorului britanic pentru obținerea concesiilor dorite. În seara de
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Churchill a spus în Cameră: „Angliei i s-a dat de ales între război și rușine. A ales rușinea, și va primi război.” După München, Chamberlain a urmat o strategie prudentă de reînarmare. La începutul lui octombrie, el a declarat Cabinetului: „ar fi o nebunie ca țara noastră să înceteze reînarmarea înainte de a ne convinge că și alte țări vor proceda la fel. Deocamdată, deci, nu trebuie să economisim niciun efort până când deficiențele noastre nu vor fi îndreptate.” Mai târziu, însă
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Chamberlain se ferea să intre într-o alianță militară cu Uniunea Sovietică, neavând încredere în ideologia lui Stalin și simțind că avea prea puțin de câștigat date fiind epurările masive ce tocmai avuseseră loc în Armata Roșie. Mare parte din Cabinet era, însă, în favoarea unei astfel de alianțe, iar când Polonia și-a retras obiecțiile față de o alianță anglo-sovietică, Chamberlain nu a avut de ales decât să meargă înainte. Discuțiile cu ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov, la care Regatul Unit
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
obligațiile față de Polonia. Hitler și-a instruit generalii să se pregătească pentru o invazie a Poloniei, spunându-le: „Dușmanii noștri sunt niște viermi mărunți. I-am văzut la München”. Germania a invadat Polonia în dimineața zilei de 1 septembrie 1939. Cabinetul britanic s-a întrunit spre orele prânzului și a dat un avertisment Germaniei, că dacă nu se retrage de pe teritoriul polonez, Regatul Unit își va îndeplini obligațiile față de Polonia. Când s-a întrunit și Camera Comunelor la orele 6:00
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
că Franța nu poate face nimic până când nu se va întruni parlamentul în seara de 2 septembrie. De fapt, Bonnet încerca să ajungă la un summit de genul celui de la München, propus de italieni a fi susținut la 5 septembrie. Cabinetul britanic a cerut, însă, ca lui Hitler să i se dea imediat un ultimatum, și dacă trupele nu vor fi retrase până la sfârșitul zilei de 2 septembrie, să se declare război. Chamberlain și Halifax s-au lăsat convinși de apelul
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
s-a prefăcut în ruine. Mai există un singur lucru pe care îl pot face: să-mi dedic toată forța și puterea pe care o am țelului victoriei cauzei pentru care am sacrificat atât de mult.” Chamberlain a instituit un Cabinet de Război, și a invitat partidele liberal și laburist să se alăture guvernului, dar ele au refuzat. L-a numit pe Churchill în guvern în postul de Prim Lord al Amiralității, post ce îl făcea membru al Cabinetului de Război
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
instituit un Cabinet de Război, și a invitat partidele liberal și laburist să se alăture guvernului, dar ele au refuzat. L-a numit pe Churchill în guvern în postul de Prim Lord al Amiralității, post ce îl făcea membru al Cabinetului de Război. Chamberlain l-a numit și pe Eden în guvern. Noul Prim Lord s-a dovedit a fi un coleg de guvern dificil, inundându-l pe primul ministru cu o mare de note scrise lungi. Chamberlain l-a certat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Lord s-a dovedit a fi un coleg de guvern dificil, inundându-l pe primul ministru cu o mare de note scrise lungi. Chamberlain l-a certat pe Churchill pentru că trimite atâtea note scrise inutile în fiecare ședință zilnică a Cabinetului de Război. Chamberlain bănuia, și mai târziu s-a văzut că avea dreptate, că „aceste scrisori au scopul de a fi citate în cartea pe care o va scrie după aceea”. Chamberlain a oprit unele dintre cele mai extreme planuri
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
mine prin apele teritoriale norvegiene. A doua zi, trupele germane au ocupat Danemarca și au început invazia Norvegiei, țară care a fost rapid ocupată. Britanicii au trimis trupe în Norvegia, armată care nu au avut succes și, la 26 aprilie, Cabinetul de Război a ordonat retragerea. Adversarii primului ministru au hotărât să transforme dezbaterea finală dinaintea vacanței parlamentare într-o contestare a lui Chamberlain, care a aflat și el în curând de acest plan. După ce la început s-a enervat, Chamberlain
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
majoritate de aproximativ 200 de voturi, a câștigat doar cu 81, deoarece 38 de parlamentari ai majorității au votat împotriva guvernului, și 20-25 s-au abținut. A petrecut mare parte din ziua de 9 mai în ședință cu colegii de Cabinet. Numeroși parlamentari conservatori, chiar dintre cei ce votaseră împotriva guvernului, au arătat la 9 mai că nu-și doreau plecarea sa în zilele ce urmau, ci doar reorganizarea guvernului. El, însă, a decis să demisioneze în condițiile în care Partidul
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
dorit ca Chamberlain să redevină ministru de finanțe, dar acesta a refuzat, convins că dacă acceptă, vor apărea dificultăți cu Partidul Laburist. În schimb, el a acceptat postul de Lord Președinte al Consiliului de Coroană, ocupând astfel un post în Cabinetul de Război, acum restrâns la cinci membri. Când a intrat în Camera Comunelor la 13 mai 1940, pentru prima dată după demisie, „parlamentarii și-au pierdut cumpătul, au strigat, au aplaudat, au fluturat hârtiile de ordonanță și a fost primit
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
efectuată în ziua de 19 iunie, el a scris: „acum sunt mulțumit că am făcut asta, și nu îmi va mai sta mintea la Chequers.” În calitate de Lord Președinte și-a asumat mari responsabilități asupra unor probleme interne și a prezidat Cabinetul de Război în timpul numeroaselor absențe ale lui Churchill. Attlee și l-a amintit ulterior ca fiind „eliberat de orice fel de ranchiună pe care ar fi putut să o simtă față de noi. A muncit mult și bine: bun președinte, bun
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]