94,550 matches
-
confucianist. Zona a fost extrem de conservatoare pentru o lungă perioadă de timp și a produs mulți savanți de conducere confucianistă. Toe-gye Yi Hwang (1501-1570), unul dintre cele mai importanți dintre cercetătorii coreeni, a venit din Andong. Yi Hwang s-a retras mai târziu înapoi în țara lui și a început crearea academiei confucianiste Dosan Seowon, care a fost terminată după moartea sa. În această perioadă Andong și familiile sale principale au fost influente în cercurile politice coreeane, dintre care cele trei
Andong () [Corola-website/Science/333137_a_334466]
-
au fost capabili să înainteze spre Cilicia. Cele două armate s-au întâlnit la Ağaçarıyı în apropiere de Adana pe 26 august 1488. Inițial, otomanii au înregistrat progrese pe flancul stâng dar flancul lor drept a fost forțat să se retragă. Când soldații din Karaman au fugit de pe câmpul de luptă otomanii au fost forțați să se retragă, cedând câmpul și victoria mamelucilor. Armata otomană s-a retras în Karaman pentru a se regrupa, suferind multe pierderi în urma atacurilor triburilor turkmene
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
de Adana pe 26 august 1488. Inițial, otomanii au înregistrat progrese pe flancul stâng dar flancul lor drept a fost forțat să se retragă. Când soldații din Karaman au fugit de pe câmpul de luptă otomanii au fost forțați să se retragă, cedând câmpul și victoria mamelucilor. Armata otomană s-a retras în Karaman pentru a se regrupa, suferind multe pierderi în urma atacurilor triburilor turkmene. Majoritatea comandanților au fost chemați la Istanbul și întemnițați în Rumelihisarı. Între timp, mamelucii au început să
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
progrese pe flancul stâng dar flancul lor drept a fost forțat să se retragă. Când soldații din Karaman au fugit de pe câmpul de luptă otomanii au fost forțați să se retragă, cedând câmpul și victoria mamelucilor. Armata otomană s-a retras în Karaman pentru a se regrupa, suferind multe pierderi în urma atacurilor triburilor turkmene. Majoritatea comandanților au fost chemați la Istanbul și întemnițați în Rumelihisarı. Între timp, mamelucii au început să asedieze Adana care a căzut după trei luni. Hersekzade Ahmed
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
parașutiștilor pentru cucerirea unei poziții defensive. Istoria oficială germană a vorbit despre 18 zile de lupte grele, în timpul cărora belgienii au opus o rezistență îndârjită și a sulbiniat „vitejia extraordinară” a inamicilor. Capitularea belgienilor a obligat forțele aliate să se retragă din Europa continentală. Royal Navy a întreprins o amplă acțiune de evacuare a forțelor aliate (Operațiunea Dynamo), ceea ce a permis în principal armatei britanice să continue operațiunile militare. Franța a fost obligată să semneze un armistițiu cu Germania în iunie
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
frontieră de-a lungul Canalului Albert și a râului Meuse, fără cedarea de teren, până la venirea sprijinului francez.. Gamelin nu era însă dispus să modifice planul Dyle în asemenea măsură. El considera că belgienii aveau să fie obligați să se retragă pe o linie defensivă spre Anvers, la fel ca în 1914. De fapt, diviziile belgiene de apărare a frontierelor trebuiau să se retragă spre sud, ca să facă joncțiunea cu forțele franceze. Aceată informație nu a fost transmisă lui Gamelin. Din
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
să modifice planul Dyle în asemenea măsură. El considera că belgienii aveau să fie obligați să se retragă pe o linie defensivă spre Anvers, la fel ca în 1914. De fapt, diviziile belgiene de apărare a frontierelor trebuiau să se retragă spre sud, ca să facă joncțiunea cu forțele franceze. Aceată informație nu a fost transmisă lui Gamelin. Din punctul de vedere belgian, Planul Dyle avea anumite avantaje. În loc ca aliații să efectueze o înaintare limitată spre Scheldt, sau să întâmpine atacul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a depășit aceste poziții rapid. În plus, infanteriștii germani au cucerit câteva capete de pod peste Canalul Albert mai înainte ca britanicii să ajungă în zonă 48 de ore mai târziu. "Chasseurs Ardennais", care luptau mai la sud, s-au retras peste râul Meuse, distrugând mai multe poduri în acest timp. Mai multe operațiuni aeropurtate germane s-au desfășurat cu succes în Luxemburg, unde a fost preluat controlul asupra a cinci poduri și căi de comunicație spre Franța. Ofensiva, la care
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au fost respinse, printre cele mai importante fiind atacul Diviziei I "Chasseurs Ardennais". Atacul Diviziei a 5-a cavalerie franceză trimisă în zonă de generalul Charles Huntziger a reușit să oblige infanteria germană nesprijinită de tancuri sau artilerie să se retragă. Francezii nu au reușit să exploateze în continuare acest succes pentru că nu au plecat în urmărirea germanilor aflați în retragere. A doua zi, Divizia a 2-a Panzer a ajuns în regiune, restabilind situația frontului în favoarea germanilor. Germanii au reușit
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
primit astfel comanda de retragere. În schimb, această mare unitate a continuat să lupte grele cu unitățile de tancuri germane, reușind să le încetinească înaintarea. Eșecul forțelor franco-belgiene să apere poarta Ardenilor a s-a dovedit fatal. Belgienii s-au retras lateral în fața atacului inițial și au demolat și blocat rutele de înaintare, ceea ce a dus la oprirea unităților Armatei a 2-a franceze să înainteze spre nord spre Namur și Huy. Geniștii germani, care nu au întâmpinat nicio rezistență notabilă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au deschis focul asupra lor, confundându-i cu parașutiștii germani. Montgomery avea să povestească că în cele din urmă a reușit să își ocupe pozițiile, plasându-și oamenii sub comanda belgienilor, fiind sigur că aceștia din urmă aveau să se retragă de îndată ce pozițiile lor aveau să intre în raza de acțiune a artileriei germane. Alan Brooke, comandantul Corpului al II-lea britanic, a încercat să rezolve problema cooperății între aliați cerând sprijinul regelui Leopold. Regele a discutat cu Broke, care sperat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
belgienii își construiseră obstacolele antitanc la câțiva kilometri mai la est de Dyle, între Namur și Perwez. După o rezistență de 36 de ore pe malul vestic al Canalului Albert, diviziile belgiene 4 și 7 au fost obligate să se retragă. Cucerirea Fortului Eben-Emael le-a permis tancurilor germane din Armata a 6-a să străpungă frontul belgian. Situația diviziilor belgiene era disperată: ori se retrăgeau, ori aveau să fie încercuite. Germanii înaintaseră dincolo de Tongeren și se pregăteau să înainteze spre
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
malul vestic al Canalului Albert, diviziile belgiene 4 și 7 au fost obligate să se retragă. Cucerirea Fortului Eben-Emael le-a permis tancurilor germane din Armata a 6-a să străpungă frontul belgian. Situația diviziilor belgiene era disperată: ori se retrăgeau, ori aveau să fie încercuite. Germanii înaintaseră dincolo de Tongeren și se pregăteau să înainteze spre sud spre Namur. Înaintarea germană amenința să ducă la încercuirea întregului Canal Albert și a orașului Liège. În seara zilei de 11 mai, belgienii și-
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
aveau să fie încercuite. Germanii înaintaseră dincolo de Tongeren și se pregăteau să înainteze spre sud spre Namur. Înaintarea germană amenința să ducă la încercuirea întregului Canal Albert și a orașului Liège. În seara zilei de 11 mai, belgienii și-au retras forțele pe linia Namur-Anvers. A doua zi, Armata I franceză a ajuns la Gembloux, între Wavre și Namur, să acopere „breșa Gembloux”. Aceasta era o zonă de câmpie plată, fără nicio fortificație. Armata a 7-a franceză de pe flancul nordic
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
ajuns la Breda în Olanda pe 11 mai. Între timp însă, parașutiștii germani cuceriseră podul de la Moerdijk de pe râul Hollands Diep, la sud de Rotterdam, și au reușit astfel să împiedice joncțiunea armatelor franceze și olandeze. Armata olandeză s-a retras la nord de Rotterdam și Amsterdam ca să facă față noii situații. Armata a 7-a franceză și-a schimbat direcția de deplasare spre est ca să oprească înaintarea Diviziei a 9-a Panzer la 20 km est de Breda, la Tilburg
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
est ca să oprească înaintarea Diviziei a 9-a Panzer la 20 km est de Breda, la Tilburg. În timpul luptelor care au urmat, francezii au suferit pierderi importante, în special ca urmare a atacurilor "Luftwaffe" și au fost obligați să se retragă spre Anvers. Mai apoi, francezii au ajutat la apărarea orașului. "Luftwaffe" a primit ca sarcină prioritară atacarea Armatei a 7-a care înaintase mult în Olanda și care ar fi putut ameința capul de pod de la Moerdijk. Bombardierele escarilelor de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au căzut de acord ca belgienii să apere linia Anvers-Leuven, în vreme de restul aliaților au preluat responsabilitate apărării nordului și sudului țării. Corpul al III-lea belgian, "Chasseurs Ardennais I" și Diviziile 1 și 2 de infanterie s-au retras din fortificațiile de la Liège ca să evite încercuirea. Regimentul fortificației Liège a rămas în urmă ca să distrugă rețeau de comunicații germane. Mai spre sud, garnizoana pozițiilor fortificate de la Namur, (Divizia a 5-a de infanteriei și "Chasseurs Ardennais 2" belgiene și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
linia defensivă principală belgiană. Această linie se întindea de la capul sudic al Liniei Dyle, de la Wavre până la Namur, pe aproximativ 30 km. După ce a atacat la Maastricht și a înfrânt defensiva belgiană de la Liege,obligând Corpul I belgian să se retragă, tancurile și unitățile mecanizate ale Armatei a 6-a germană comandate de generalul Erich Hoepner au lansat o ofensivă în regiunea în care francezii se așteptau în mod greșit ca germanii să declanșeze principalul atac. Breșa Gembloux era apărată de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
frontului, aceștia nu au putut să organizeze nici un fel de contraofensivă. Victoria germană a fost completă când corpurile de blindate germane au învăluit cealaltă divizie mecanizată franceză (2e DLM) prin flancul ei stâng. Corpul al III-lea belgina, care se retrăgea dinspre Liege, s-a oferit să îi ajute pe francezi, dar au fost refuzați de comandanții 3e DLM. Dacă pe 12 și 13 mai, 2e DLM nu a pierdut nici un vehicul blindat, 3e DLM a pierdut 30 tancuri SOMUA și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au avut pierdut 60 de soldați morți și 80 de răniți. Per total, în bătălia de la Hannut, francezii au scos din luptă 160 de tancuri germane și au pierdut 105. Prioux și-a îndeplinit obiectivul tactic propus și s-a retras. Hoepner a început după această luptă urmărirea trupelor franceze aflate în retragere. Dorința de consolidare a victoriei tactice l-a făcut să nu aștepte sosirea diviziilor de infanterie care i-ar fi asigurat sprijinul pe câmpul de luptă. El dorea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
tancurilor afectate, dar forța de luptă a diviziilor blindate a fost la început grav afectată. În același timp, Armata I franceză suferise pierderi importante și, în ciuda unor victorii tactice în luptele defensive, a fost obligată pe 15 mai să se retragă pe noi poziții. Francezii au fost obligați de rapiditatea retragerii să își părăsească tancurile avariate pe câmpul de luptă, în vreme ce germanii au avut posibilitatea să și le recupereze și reparea pe ale lor. În dimineața zilei de 15 mai, Grupul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Dyle rezistase atacurilor germane. Înaintarea blindatelor germane prin Ardeni și a Armatei a 6-a spre Gembloux a produs un efect de domino de prăbușire a liniilor defenisve aliate, armata belgiană, BEF și Armata I franceză fiind obligate să se retragă pe 16 mai ca să nu fie depășite prin flanc și încercuite. Belgienii, care apărau împreună cu francezii și britanicii aliniamentul Koningshooikt-Wavre, au considerat că, dacă Aramata a 2-a franceză nu ar fi cedat la Sedan, ei ar fi reușit să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
frontului le-a impus francezilor și britanicilor să abandoneze linia Anvers-Namur cu puternice poziții defensive în favoarea unor poziții defensive improvizate pe cursul râului. În zona de sud, generalul Deffontaine și Corpul al VII-lea belgian au fost obligați să se retragă din regiunile Namur și Liège, deși fortificațiile din regiunea Liège reușiseră să reziste atacurilor inițiale ale Armatei a 6-a germane. În nord, Armata a 7-a a fost trimisă spre Anvers, după capitularea olandezilor de pe 15 mai, iar mai
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Pe 18 mai, germanii au cucerit fortul Marchovelette de la Namur. Fortul Suarlee a fost cucerit a doua zi, St. Heribert și Malonne pe 21 mai, iar Dave, Maizeret și Andoy pe 23 mai. Între 16-17 mai, forțele franco-britanice s-au retras pe malul Canalului Willebroek, iar majoritatea efectivelor aliate a fost mutate ca să facă față atacului blindatelor germane din Ardeni. Corpurile de armată belgiene I și V s-au retras la rândul lor pe pozițiile cunoscute drept „capul de pod Ghent
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Andoy pe 23 mai. Între 16-17 mai, forțele franco-britanice s-au retras pe malul Canalului Willebroek, iar majoritatea efectivelor aliate a fost mutate ca să facă față atacului blindatelor germane din Ardeni. Corpurile de armată belgiene I și V s-au retras la rândul lor pe pozițiile cunoscute drept „capul de pod Ghent”, pe malurile râurilor Dendre și Scheldt. Corpul de artilerie belgian și infanteria sa de sprijin au reușit să stopeze atacurile Armatei a 18-a germane. De la Londra se afirma
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]