12,426 matches
-
locuri și pentru scopuri definite în mod clar și democratic sisteme electorale mai bune, uneori mult mai bune decît altele. Sistemele electorale sînt sensibile la calitatea politicii și la democrație. Tocmai de aceea trebuie știut că pot fi realizate cu înțelepciune și reformate la momentul oportun [Noiret 1990]. Acest capitol a scos în evidență unele aspecte mai frecvente și mai incisive ale sistemelor electorale. Și în viitor imaginația reformatoare va continua să găsească în sistemele electorale un teren destul de fertil și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cu Shershah-Suri și l-au înlăturat pe Hamayun, care s-a refugiat în Persia în anul 1543. Opt ani mai târziu, Shah Tallhasp a ocupat Kandahar și Kabul, recucerind India înaintea decesului său în anul 1556. Mogulii au guvernat cu înțelepciune și moderație. Sub guvernarea lor, o mare parte a Afganistanului a fost pașnic, întrucât guvernatorii din Kabul, care erau, în general, cei mai capabili prinți ai imperiului, au permis triburilor să-și conducă afacerile interne prin intermediul capilor adunărilor afgane ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
publice și sfinte. Templele au depășit prin greutatea coloanelor și enormitatea dimensiunilor acestora pe acelea din Teba; ele au eclipsat prin frumusețea construcțiilor și decorațiunilor luminoase pe acelea de la Atena și Roma. Dacă aspectul magnific provoca admirația secolelor și dacă înțelepciunea oracolelor a atras amabilitatea împăraților și generozitatea demnitarilor, lucrările militare au adăugat la incinta solidă și au redus din aspectul estetic și din efectul pozitiv, în general. În ciuda nelegiuirilor invaziilor succesive și cutremurelor catastrofale, oricine poate savura priveliștea atractivă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
dezvoltării generale a comerțului exterior al României, cu deosebire pentru amplificarea relațiilor comerciale, din care ar avea de câștigat și țările care vor răspunde pozitiv la propunerile României. În concluzie, toate aceste măsuri vor trebui pregătite de specialiști, cu răbdare, înțelepciune și profesionalism, cuprinse într-un material închegat, programatic, convenit cu Partea rusă și pus în practică, cu perseverență, de către ambele părți. Condiția principală și primordială o constituie, repet, decizia politică privind normalizarea relațiilor româno-ruse, care se poate realiza numai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
așadar, nu țintește direct către cunoașterea ca atare (nu este o "teorie a cunoașterii) luată într-o unitate a sa, de exemplu, cunoștința veritabilă și, la drept vorbind, nici către re-cunoașterea de tip filosofic (nu este o "doctrină" întemeiată pe "înțelepciune"), ci către judecată, ca unitate constitutivă pentru gândire, rostire și făptuire, cu elementele sale active, cu "aspectele" pe care le structurează, cu funcțiile pe care le are, una dintre acestea fiind chiar aceea de a pune în formă (a constitui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condiția înțelesurilor fundamentale despre lucruri, pentru a ajunge la acestea așa cum "se arată ele"; o gândire radicală care lucrează fie "sub inspirație", adică prin reflecție ghidată de o "intuiție" originară, șlefuită stilistic și pusă în "fragmente" foarte apropiate de maximele înțelepciunii, fie metodic, adică prin scenarii "logice" ghidate de anumite "scheme de raționare", care se leagă între ele pentru a participa la un "sistem". Filosofia ar presupune și actul unei gândiri care investighează "presimțirile" și "pre-comprehensiunile" din care se trage felul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
știința de la Aristotel încoace; apoi, așa cum afirmam și ilustram mai sus, ontologia presocratică (în bună parte); și, desigur, ideologia din toate timpurile. Chiar teologia negativă, de la bun început refractară față de orice "formulă" a cunoștinței, doctrinele agnostice încifrate în "maxime" ale înțelepciunii, exprimările de natură simbolic-metaforică ce refuză sistematic intrarea în forme predicative (cele poetice, de exemplu), toate depășind, prin programul lor, spațiul judicativului, devin "inteligibile" (pot fi înțelese și cuminecate), pentru cei mai mulți dintre noi, doar prin raportare la acest enunț, la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pornind de la modalitatea în care se consumă discursul parmenidian, că filosofia, chiar dacă se îndrepta către condiția sa judicativă, exista (atunci) într-o altă condiție. Discursul însuși nu era împlinit judicativ, fiind foarte apropiat de exprimarea poetică și de forma maximei înțelepciunii. În contrazicere însă cu această constatare par a se afla, de o parte: a) operația lui Zenon din Elea, elevul lui Parmenide, de a scoate la iveală rezultate ambivalente ale facultăților de cunoaștere (cele acceptate și de Parmenide), dar prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensurile originare pe care, ca gândire, rostire și făptuire, le-a primit de la logos-ul însuși. Pe aceeași cale, dominată de posibilitatea unei reducții non-judicative a dictaturii judicativului, filosofia ar căpăta șansa de a-și repotența firea sa "iubitoare" de "înțelepciune", nepirzând nimic din experiența sa milenară ca simplă episteme (știință). Prin urmare, reducția judicativă a dictaturii judicativului are drept sarcină trecerea de la elementele judecății (constitutive), surse de convenții (reguli, "legi") pentru dictatura judicativului, la fenomenul originar al acesteia, timpul; reducția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevăr în conceptul corespondenței și predeterminarea discursului filosofic în sensul unui "realism", uneori direct, alteori ascuns; d) deschiderea și întreținerea conflictului între mithos și logos; marginalizarea, din această perspectivă, a sensurilor survenite prin forme discursive non-logic formale, cum sunt maximele înțelepciunii; e) preeminența lui "este" copulativ, dar și angajarea lui "este" existențial în reconstrucții filosofice de tipul ontologiei; poziția dominantă, printre instanțele lui "este" ființa, ființa ființării, ființarea -, a ființării; f) identificarea timpului cu instanțele lui "este" și prefigurarea unei structuri
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
strălucită. Regăsim probabil, în ființa sa, ochii inteligenți ai mamei, străduința spre perfecțiune a tânărului ce știe cum se ridică aburii câmpului, expresivitatea simțirii autentice românești emanând din valorile de altădată, culorile vii ale trecutului și superba și, de neegalat, înțelepciune a vârstei. Vă dăruim toate gândurile noastre bune și senine, chiar și pe cele pe care nu am avut inspirația să le materializăm pe această foaie de hârtie. Ele există, sunt pentru dumneavoastră și sintetizate vorbesc despre respect, prețuire, admirație
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
plecat definitiv Topîrceanu, Creangă, Eminescu. Pe aici nu mai trec niciodată, spun fără convingere. Strunga Dracului Muntele are misterele lui și nu se dezvăluie decît celor puternici și cunoscători. Curajul, mai ales cel nebunesc, trebuie dominat de prudență și de înțelepciune. Trebuie să asculți localnicii cu mare atenție, trebuie să tatonezi gradat forța muntelui, să-l pipăi, să-i asculți respirația. Să-l mîngîi ușor, să-i vorbești și să-i simți reacțiile. Le faci pe toate fără grabă, încerci să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
O să-i descriu babuinul... Ca să le fie tuturor greață de el. Că mie îmi și întrece! Treci la injecție! Un mare gînditor a făcut o afirmație care a șocat o lume întreagă. Spunea marele filozof că "bătrînii au foarte multă înțelepciune, dar nici un pic de caracter". Viața m-a pus în situația ca de multe ori să fiu de acord cu afirmația aceasta ciudată. Ar exista și o explicație, profund omenească, pentru acest comportament cam bizar la bătrîni. Teama de neputință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dacă omul s-ar naște învățat și s-ar prosti pe măsură ce îmbătrînește. Vreți să spuneți că și-ar folosi mai din plin și mai eficient viața? Da. Se acumulează imens de multă minte în decursul vieții și nu poți folosi înțelepciunea dobîndită, nici pentru tine, nici pentru copii. Pentru copii este utilă experiența noastră, ei beneficiază de ce-am învățat noi. Așa s-a dezvoltat omul... Și da și nu. Spui copilului că nu trebuie să treacă în fugă pe unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
izvoade în care domnul vorbește de judecarea unor pricini între soborul călugărilor dintr-o mănăstire și poporăni sau cu soborul altui așezământ mănăstiresc, să citești cu atenție hotărârea domnească și ai să vezi că ea este izvorâtă nu numai din înțelepciunea voievodului, ci și din a Divanului Domnesc și a înaltului cler. De fiecare dată voievodul trimitea un slujbaș domnesc de seamă pentru a cerceta faptele la fața locului. După ce primea anafora de la dregătorul trimis, asculta cu mare luare aminte pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ei, câte patru parale pe dzi de un trunchi.” O adevărată piață modernă de carne, mărite Spirit! - Să nu crezi, om bun, că preaplecatele slugi ale lui Dumnezeu făceau numai muncă brută. Nu. Ele își încărcau mintea și sufletul cu înțelepciunea cărților. Asta o aflăm din „Catastihul cărților ce se află la sfânta mănăstire Barnovschi, pe care le-am luat eu, popa Paisie de la Barnoschi”, făcut în martie 1727. Printre cărțile grecești a găsit: Mărturisirea ortodoxă; Excursiile lui Eustratie la tomul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Cartea aceasta s-a născut în urma unei inițiative prietenești. Gabriel Liiceanu a citit câteva texte apărute, în ultimii ani, în Dilema (veche) și în Adevărul și a ajuns la concluzia că, puse laolaltă, ar putea constitui un mic compendiu de înțelepciune cotidiană. Mi s-a părut, totuși, prezumțios să asum, fie și într-o variantă minoră, postura înțeleptului. Mă cunosc prea bine ca să asum o asemenea postură. Admit însă că există o legătură - nu neapărat programată - între textele adunate în acest
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
toate obiectivele. 7. Întrebarea cu privire la sensul vieții nu are decât de câștigat de pe urma întârzierii răspunsului. E preferabil să trăiești îndelung, sub febrilitatea întrebării, decât sub geometria plată a unui răspuns pripit. Când răspunsul apare prompt în imediata vecinătate a întrebării, înțelepciunea se retrage, ironic, îndărătul unei ideologii. Câteva maxime de parcurs: A. Nici o datorie împlinită fără corolarul bucuriei. Sensul vieții nu trebuie resimțit drept corvoadă. B. Nici o suferință fără exercițiul corelativ al răbdării. Răbdarea e un mod eficient de a căuta
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
iubirii: admit că ele sunt curente, aproape inevitabile și că își au nimbul lor de tragism și de respectabilitate. Nu sunt însă iubiri adevărate: sunt doar teribile probe existențiale, provocări tainice ale sorții, materie primă pentru o eventuală soluție de înțelepciune. Iubirea adevărată e fericire pe termen lung, sau nu e deloc. Așa ceva nu există? Bine. Atunci nu există iubire adevărată. Un gând despre iubire la Pascal Într-un „Discurs despre pasiunile iubirii“ al cărui manuscris a fost descoperit de Victor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
umane și că am prefera să nu fim obligați la această deviere a gândului; dar altă soluție nu există.“ S-ar zice că metoda optimă de a evita monomania secătuitoare, sărăcirea trăirii, obsesivitatea este intermitența, suspendarea conștientă a „fluxului continuu“, înțelepciunea lui „din când în când“. O iubire care confiscă, pe termen lung, toate energiile spiritului, care evacuează, radical, întregul spectru al reflexivității și al acțiunii personale se surpă în propria ei autarhie, se stinge în linearitate, începe să semene a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vechi“ indică scăpătare, „învechirea“ poate semnala valabilitatea expirată, ieșirea din uz, dar „vinul vechi“, „prietenii vechi“, „manuscrisele vechi“ sunt, dimpotrivă, lucruri prețioase. Ca și Dilema vecheă Bătrânețea, la rândul ei, poate fi vârsta bolilor și a împuținării, dar și vârsta înțelepciunii, a experienței, a prestigiului. Bătrânii azilelor sunt triști. Bătrânii cetății sunt impunători. Din păcate, viața cotidiană valorifică în mult mai mare măsură latura sumbră a celor doi termeni, pejorația lor. Bătrânii încurcă: blochează culoarele gloriei, împovărează bugetul familiei și al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
eald (old, vechi). E ca și cum «vechiul» ar fi ascunsul «lumii» [...]. A îmbătrâni e a deschide o poartă spre orizontul vechimii. [...] și cum altfel am putea descoperi vechimea lumii [...] fără să devenim vechi noi înșine, fără să îmbătrânim? Bătrânii poartă povara înțelepciunii, ceea ce nu înseamnă altceva decât că ei cunosc căile lumii, căci îi împărtășesc vechimea. Au aceeași stare cu ea.“ „Când suntem bătrâni din toată inima, autentici în ființa noastră, în adevărul prezenței noastre, cu tot ce e în ea gravitas
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a smereniei lipsesc cu desăvârșire din acest tip de vorbire. Vorbitorul nu „crede“. Știe. Se ascultă pe sine cu plăcere, se pune în scenă, ridică mereu în sus un deget pedagogic, e ales de îngeri să ne dea curaj și înțelepciune. Nu e preferabil cheful cinstit al cetățeanului „de rând“? Educația religioasă Până la un punct, educația religioasă se suprapune cu educația pur și simplu. Cu buna creștere. În noaptea Învierii, lucrul acesta se verifică an de an. Curțile bisericilor se umplu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a face cu o pernicioasă apologie a arbitrarului, dacă nu cu o simplă obrăznicie. Buna cuviință e - inargumentabil - utilă și în detaliul zilnic, și în marile dezbateri ale veacului. Ea aduce, în orice împrejurare, o notă de politețe și înțelepciune, de natură să facă viața, cu enorma ei diferențiere, suportabilă. Dacă te afli într-un teritoriu în care toată lumea e vegetariană, buna cuviință îți spune că e preferabil să nu-ți bați joc de salate și să nu faci bancuri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
facă un efort intens și consecvent de gândire. „Fii cuminte!“ nu înseamnă în fond altceva decât „Fii cu minte!“, gândește, răs-gândește și răzgândește-te! Lecturi stoice de Crăciun Înainte să se convertească la creștinism, lumea romană târzie supraviețuise moralmente prin înțelepciunea stoică, cu aura ei de resemnare dârză, cu asceza ei amară, fără iluzii și fără altă speranță decât aceea a vindecării de patimi. Există, în stoicism, o noblețe impunătoare, un duh ascetic boreal, un exemplu de verticalitate fără cer. Nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]