9,974 matches
-
cînd depuneau jurămîntul "Ballila" (tinerele cămăși negre). Pe o ploaie cruntă, rece, unui servitor ce căuta printre șirurile de copii pe feciorul stăpînilor săi, ca să-i dea să bea ceva cald, acesta, un puști de șapte ani, îi răspunse: "Cum îndrăznești să mă chemi cînd mă înrolez? Du-te și spune-le alor mei că mă aflu aici pentru a suferi!". Se putea vedea în aceasta un fenomen de beție colectivă căruia nu trebuia să-i neglijezi puterea de pătrundere. La
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lui Hitler. La primul contact direct îl găsise vorbăreț și confuz. Comentîndu-i activitatea de șef de partid, mi-a spus odată, ridicînd din umeri: "Ce fel de revoluționar mai e și ăsta care, fiindcă a ratat o lovitură nu mai îndrăznește să vină la putere decît în mod legal!". Printre altele, Mussolini veghea de aproape asupra destinului Austriei, întreținea cu Dollfuss relații apropiate (se știe care i-au fost sentimentele în momentul asasinării cancelarului austriac 220...) și privea cu teamă activitățile
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Astăzi acest ofițer general stă într-o umbră prudentă și o tăcere pe care nu le avea odinioară. Activismul separatist flamand, a cărui colaborare cu inamicul între 1914 și 1918 provocase sancțiuni severe și dezgust din partea elementelor patriotice, nu mai îndrăznea să acționeze pe față, ca în trecut. Totuși, vedeam cum sub ochii mei, în parlament și în țară se continua o anumită luptă, flamazii făcînd eforturi să-și desăvîrșească succesele, în limitele revendicărilor legale fixate. Aici aveau o oarecare superioritate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
breakfast, adică un adevărat brunch: ouă, slană, cârnați prăjiți, smântână și nelipsita horincă. Bravând ridicolul, mi-am spus în gura mare oful: — N-am periuță de dinți și aș vrea să-mi cumpăr una... S-a făcut tăcere. Nimeni cu îndrăznea să pufnească în râs. Apoi lui Ion Groșan i s-a făcut milă de mine și-a spus: — Mai bine beți cu noi o horincă, domnu’... Începând din dimineața aceea, automobilul transporta în portbagaj o frumoasă damigeană. Pe lângă noi se
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a întâmplat, despre terorism și toate chestiile astea... Așa ar fi normal. Căci Europa întreagă trebuie să le poarte recunoștință americanilor care i-a salvat de fasciști. — Pe noi ne-a salvat de fasciști ca să ne lase în brațele rușilor, îndrăznesc eu să replic. Ceea ce sporește furia lui Pastenague, care îmi dă o adevărată lecție de istorie și de morală politică în același timp. Îmi vorbește despre lumea liberă și despre forțele răului care se înfruntă cu forțele binelui. Mie mi
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
toți am înțeles întrebarea. Era o întrebare importantă. O întrebare esențială care se adresa, fără îndoială, publicului. — Cine e maghiar, a continuat vocea, să se ridice în picioare! În sala de spectacol s-a făcut mai întâi liniște. Nimeni nu îndrăznea să miște nici măcar un deget. Se auzeau doar câteva șoapte sfioase. Apoi lumea a prins să se foiască și chiar să se ridice în picioare. La început, cu timiditate și uitându-se în jur, să vadă dacă și alții le
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mai complicat. Întreabă-i pe unguri... Și-apoi limba, limba română! E vorbită în Basarabia, mă rog, Republica Moldova, în Serbia, ba chiar și în Statele Unite. Ce mai vrei! — Eu nu vreau nimic, săracul de mine... E dezlănțuit Pastenague al nostru. Îndrăznesc să-i spun că dacă se construiește Europa, Statele Unite ale Europei, granițele chiar că nu mai contează. Se uită la mine mai mult cu milă decât cu dispreț. — Când se va realiza această cvasiutopie, dacă România nu rămâne pe dinafară
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Dacă nu respectă principiile morale, criticul se delegitimează și nu mai are dreptul să aplice legea care e, bineînțeles, estetică. De aceea s-a și spus că faimoasa revizuire a valorilor literare trebuie să înceapă cu critica. Atunci cum de îndrăznesc unii critici să-și prezinte colecția de cronici din timpul dictaturii drept canonul acestui început de secol? Și nu e oare ciudat că un critic ca Nicolae Manolescu părăsește cronica literară exact în momentul când se instaurează libertatea și când
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
regretabile cu cât le judecăm acum, după 70 de ani și mai bine. Atunci cam așa se întâmpla și pe vapoare mai mari, superbe pacheboturi occidentale. Tot așa sau chiar mult mai rău! Oribil! Apoi izbucni războiul. Vaporul culturii nu îndrăznea să se mai depărteze de țărm. Aștepta să treacă furtuna... — O luași pe panta alegoriei! mă apostrofează Pastenague. Lui ce-i pasă! Se crede cetățean, ba chiar și scriitor francez. Nu știu care e mai ridicol dintre noi doi... Am continuat, ce
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
citească un roman: literatură convențională, psihologizată și cam misticoidă. Gabriela Adameșteanu, care e autoarea unuia dintre cele mai bune romane scrise la noi după război - Dimineața pierdută -, s-a lăsat impresionată de acest dandy îmbătrânit... — Dandy? — Mă rog, n-a îndrăznit să-i spună altfel... — Eu nu sunt sigur că s-a lăsat impresionată. S-a prefăcut impresionată. Oricum, ce-i impresionează pe scriitorii români de ambele sexe e ideea de Academie Franceză și faptul că Eugen Ionescu a fost și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
urmă, care au rezistat și la ce-a urmat după acel decembrie de pomină). Președinta Fundației a luat cuvântul și ne-a spus că Mișcarea Goma „reprezintă, oficial, începutul disidenței în România”. Cuvântul „oficial” m-a destabilizat și n-am îndrăznit să mă ridic și să spun că, după părerea mea, deci neoficial, înaintea Mișcării Goma din anul 1977 au mai fost gesturi de disidență foarte răsunătoare: rămânerea în Occident a scriitorului Petru Dumitriu, membru în CC al PCR, și protestul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
unde să se confrunte, conform legii cererii și ofertei, ca orice altă marfă, cu produsele culturale americane, franceze, germane etc. Atât și nimic mai mult! Dar cum ajung ele pe piața mondială? am vrut să întreb eu și n-am îndrăznit. M-ar fi crezut cine știe ce bătrân comunist din tagma lui Iliescu care încă mai păstrează carnetul de partid în buzunarul de la piept, cel din dreptul inimii. Năstase vorbea și dormea. Ochii săi mici îngropați în chifteaua feței brun-roșiatice aveau asupra
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
că Saddam nu are forță militară decât ca să-și maltrateze supușii. Dacă americanii erau atât de înduioșați de soarta poporului irakian, de ce n-au ocupat atunci Bagdadul și l-au lăsat pe dictator să-i extermine pe cei care au îndrăznit să se revolte. Mai mult, armele chimice pe care le posedă Saddam i-au fost vândute de americani ca să-i combată pe iranieni. Iar embargoul economic a fost impus de americani. Dar de ce spui că sunt în declin economic? Băcanu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Nu știm cine va fi selecționer în 2012, dar nici nu ne prea interesează, pentru că, organizînd o jumătate de competiție pe pămîntul străbun, ne vom califica direct, fără emoțiile preliminariilor. Ca unul care am văzut stadioanele, șoselele, hotelurile Mondialului asiatic, îndrăznesc, cu tot optimismul, să sper că România va putea organiza o asemenea întrecere nu în 2012, ci în 2222, după amiaza, pe la cinci și-un sfert. Mircea Sandu e și el aproximativ la fel de sceptic, numai că speră în sprijin de la
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
coabitarea spirituală elenică și romană și a asimilat decizia politică ce a dus în cele din urmă creștinismul la nivelul de unică religie a imperiului. Comunitatea însă nu a acceptat ceea ce niciun împărat roman și nici măcar miticul macedonean Alexandru nu îndrăzniseră să facă: să substituie însăși figura divină, precum în scenografia simbolică a înmormântării lui Constantin I. Sofismul puterii, construit de fiu pentru a-și sacraliza tatăl, nu a fost validat de populația creștinată; înlocuirea tradiționalelor imagines ale strămoșilor reali ai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ton patetic, toate aceste mizerii inerente existenței? Ar fi să mă răzbun, iar răzbunarea e o vorbă lipsită de sens în câmpul artei. Timpul rămâne nepăsător la micile noastre lupte, ochiul lui nu îmbrățișează decât operele durabile. Poate oare cineva îndrăzni să prevadă judecățile viitorului? E cu putință ca victime, oricât de demne, și agresori să fie înghițiți deopotrivă de groapa justă, artisticește, a uitării. S-au încercat și timide critici științifice. Ele erau neîntemeiate ( de ar fi fost, ce greutate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
veșnicie". În căsătorie e circumspect, principiul lui fiind: Quidquid agis, prudenter agas et respice finem! Fraza lui sună astfel: "...Căpitanul Fărcășanu, care nu știu ce bâlbâia din gură cu ofițerii, mă întorc la dânsul și îi zic: Ascultă, domnule căpitan, dacă vei îndrăzni să vorbești o vorbă de asemenea propagandă, mă jur pe onoare că îți trăsnesc creierii la minut!" Capitolul VI ÎNTEMEIEREA PROZEI. ÎNTÎII UMORIȘTI CONSTANTIN NEGRUZZI Activitatea poetică a lui C. Negruzzi (1808-1868) e redusă și palidă. Aprodul Purice, "anecdot istoric
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
piatra de moară în casă", iar soră-sa "busuioc de pus la icoane". Fata babei iese gătită dumineca "de parc-a lins-o vițeii". Gura babei "umbla cum umblă melița". În casa lui "a apucat a cânta găina", fiindcă dacă îndrăznește "să se întreacă cu dedeochiul", baba și fata ei "îl umple de bogdaprosti". În încheiere, fata moșului se mărită cu "un bun om și harnic", nescăpând dar nici acum de trebi. În plin fabulos dăm de scene de un realism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
momentele se vor regăsi la Rebreanu pe proporții grandioase. CALISTRAT HOGAȘ Calistrat Hogaș (1849-1917) e un profesor, deci un cărturar. Literatura lui e livrescă, fără a fi seacă, pedantă cu prospețime. Hogaș e paralizat de respect pentru clasici și nu îndrăznește să scrie decât la bătrânețe, după îndelungi examene de conștiință. Omul care a corectat mii de teze e sever cu sine însuși. Boema lui turistică se adaptează mediului în care trăiește. E maniac la modul sublim. Sub gâtul lui gol
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui este că "îngerul" devine un instrument mitologic elementar. Pe drum, prin fața porții, trece un necunoscut, și acesta e înger, văcarul din sat e înger, tot personalul unui spital e angelic: Cine nu mă iartă Îngerul de la ușă C-am îndrăznit? S-a dat la o parte... Îngerul de la Poartă Doamne, ce cătușă Nu m-a oprit; Ne mai desparte?... Îngerul de la trepte Am intrat în odaie, Ferestrele deschise: Nu s-a uitat, Albe și drepte Fata cea bălaie Trepte-am
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
țării sale, nu inventează înapoierea, nefericirile, jafurile și umilirea din țară. 1 Afară de cel mai neînsemnat (vorbim de el ca critic), C. Negruzzi, care, cum vom vedea, din cauza temperamentului său nepotrivit cu nevoile epocii, n-a fost revoluționar, fără să îndrăznească, nu-i vorbă, a se ridica împotriva revoluționarilor. Așadar, acești critici sunt constituționaliști liberali, din pricina împrejurărilor din țara și din epoca în care ei trăiesc și luptă. O altă cauză, care a contribuit la schimbările sociale din veacul trecut, a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
s-a împotrivit mișcării revoluționare de la 1848. În această abstențiune a lui C. Negruzzi față cu marile frământări, la care iau parte toți prietenii și tovarășii săi, ni se lămurește nouă primul junimist român. Despre această revoluție, pe care nu îndrăznește s-o atace de-a dreptul, nu amintește decât de două ori, pe cât știm1 , când spune că... "anul 1848 a fost fatal literaturii"... Nicăieri vreo notă mai generoasă, ceva spontan și necalculat, ceva ieșit din prisosul sufletului, ceva revărsat peste
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
din aur ce are fixată o piatră prețioasă rotundă pe a cărei suprafață sînt sculptate șapte frunze asemănătoare cu cele ale răchitei. Era stăpînitorul legii divine și ocrotitorul poporului slav precum și a descendenților acestui neam, adică rudelor după graiul nostru. Îndrăznește să spună careva că există o asemănare uluitoare cu Sîntu? În metocul get de la Șinca Veche, Sîntu sau Senta poartă pe cap o bentiță cu un obiect mic poziționat pe frunte dar și pe T 19, la fel poartă Zamolxe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ce curge de pe streașină, alții credeam că ar fi vorba de un „chic” adică de un pic, ca expresie a zgârceniei, iar alții deduceam numele de Picoș de la expresia „pe coș„ adică pe horn, dar nici unul dintre nepoți n-am îndrăznit să-l întrebăm pe bunicul care ar fi adevărul. CUM SE FĂCEA ARMATA Ne povestea bunicul cum „se făcea” armata pe timpul său. Soldații se bărbiereau dar purtau mustață. încălțămintea era opinca. în loc de ciorapi se foloseau obiele. Dimineața, în loc de ceai, li
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
copil, s-a pregătit pentru înmormântare cu lumânare și ștergar la lumânare, a mers cu trenul la Galați, și, istovit de durere și plângând, a urcat la etajul II și s-a oprit în fața ușii apartamentului lui Ionică și nu îndrăznea să sune. Când a sunat, i-a deschis chiar Ionică. O situație imposibil de comentat. în altă vară, Costică, de la București vorbește la telefon cu Moș Anton, să se întâlnească la Brăila și amândoi să meargă la Galați la Ionică
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]